Iodura de potasiu: beneficii, cum se administreaza, contraindicatii

Publicat la: 04/03/2022

Iodura de potasiu: beneficii, cum se administreaza, contraindicatii

Iodul este un element chimic cu o abundenta relativ redusa in sistemul Solar si in scoarta terestra. Iodurile sunt foarte slab solubile in apa, totusi, elementul este prezent intr-o concentratie mai mare in apa marilor, aspect ce explica dependenta de iod a metabolismului animalelor si a unor plante, fiind cel mai greu element asimilabil de catre organismele vii. Iodul a fost descoperit in 1811 de catre Courtois in cenusa plantelor marine. 

Iodul este un oligoelement esential pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carenta sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carenta cronica de iod determina scaderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gusa endemica si manifestari clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism), iar excesul de iod determina manifestari de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburari de ritm cardiac ).

Iodul este un agent bactericid, sporicid, protoacid, cisticid si virucid. El se gaseste in componenta multor suplimente alimentare dar si in sarea iodata. Totodata, iodura de potasiu este utilizata in tratamentul impotriva hipertiroidismului si pentru profilaxia absorbtiilor radiatiilor iodice radioactive dupa accidente nucleare. Cand trebuie folosit si cum trebuie folosit in mod corect, descopera in acest material.

Cand s-a folosit prima oara iodura de potasiu? Ce este iodura de potasiu

Ce contine iodura de potasiu? Cum se obtine iodura de potasiu? Iod vs. Iodura de Potasiu

Ce este substanta iodat de potasiu? Cum identifici o solutie de iod in iodura de potasiu?

Cum si cand se administreaza iodura de potasiu?

Iodura de potasiu contraindicatii. 

Cand s-a folosit prima oara iodura de potasiu? Ce este iodura de potasiu

In anul 1820, francezul Jean-François Coindet a fost primul care a folosit iodul in medicina, sub forma unei tinctura de iod si iodura de potasiu, acesta folosind-o ca un medicament pentru combaterea gusii endemice. El a observat ca tratamente traditionale contra gusii constau in consumarea cenusii de alge, iar din moment ce alga era bogata in iod, acesta ar fi fost ingredientul activ. A avut dreptate, insa, deoarece pacientii care au primit tinctura de iod ca medicament au suferit dureri gastrice severe din cauza efectelor iritante ale acesteia, tratamentul fiind abandonat.

Cu toate ca solutia de iod a esuat ca remediu pentru gusa, ea a devenit un tratament acceptat pentru ranile deschise, chiar daca nu se stia la vremea aceea ca eficacitatea acestuia se datora proprietatilor sale antiseptice. O perioada, iodul si compusii iodici organici au fost folositi pe scara larga ca antiseptice si dezinfectante; cu timpul, acestia au fost inlocuiti cu preparate mai putin agresive.

In 1830 a fost stabilita o alta legatura intre gusa si nivelul de iod, observandu-se ca in regiunile in care gusa era endemica rezervele de apa aveau un continut redus de iod, dar incercarile de la mijlocul secolului al XIX-lea de vindecare a gusii cu ajutorul acestui element a fost abandonata cand pacientii au inceput sa sufere vizibil din cauza excesului de iod.

Dupa descoperirea bombei nucleare si folosirea energiei atomice in alimentarea unor submarine sau pentru armanent, in constructia unor centrale atomo-electrice, iodura de potasiu a fost utilizata si in caz de accidente nucleare sau accidente ale reactoarelor nucleare pentru a preveni absorbtia de iod radioactiv in tiroida. In cazul accidentelor reactoarelor nucleare, poate sa existe o emisie de iod radioactiv, iar in caz de contaminare, iodul radioactiv este preluat de catre tiroida.

Pe scurt, iodura de potasiu este sarea de potasiu a acidului iodhidric. Este o pulbere alba ce se obtine din iod si hidroxid de potasiu. Elibereaza iod prin reactie cu clorul sau acidul sulfuric si serveste la tratarea carentei de iod precum si ca prim ajutor in caz de contaminare radioactiva.

 

CITESTE LUCRURI PE CARE NU LE STIAI DESPRE MIERE

Ce contine iodura de potasiu? Cum se obtine iodura de potasiu? Iod vs. Iodura de potasiu?

Dupa cum am afirmat anterior, Iodura de potasiu este sarea de potasiu a iodului stabil neradioactiv, cunoscut drept in termeni de specialitate iod 150. Iodura de potasiu anihileaza izotopul radioactiv din iodul radioactiv - I 131. Practic iodura de potasiu ajuta la blocarea absorbtiei iodului radioactiv de catre tesutul glandei tiroide. Se stie deja ca dintre toate glandele hormonale din organism, glanda tiroida este cea mai sensibila la radiatia radioactiva, in special este foarte reactiva fata de iodul radioactiv.

Dupa cum ii spune si numele, iodura de potasiu are legatura cu iodul, dar se face deseori confuzie din aceasta cauza pentru ca ele au structuri chimice diferite si roluri diferite. 

Iodul este un element chimic in tabelul periodic in timp ce iodura de potasiu este un compus chimic. Iodul are numarul atomic 53 in tabelul periodic al elementelor. Ca multe alte elemente, iodul are propria greutate atomica, punctul de fierbere specific si alte informatii unice legate de acest element particular.

Iodura de potasiu este un compus care a rezultat dintr-una din formele chimice de iod. Alte forme chimice ale iodului includ iodatul si iodul elementar. Iodura de potasiu are aspect alb si clar. De obicei apare ca o forma solida, adesea sub forma de pulbere. Este considerat cel mai important compus iodic.

O alta diferenta intre cele doua este folosirea lor. Iodul este folosit in principal ca dezinfectant si agent de curatare pentru curatarea ranilor si purificarea apei. In ceea ce priveste dieta umana, iodul este esential in structura glandei tiroide.

Pe de alta parte, iodura de potasiu este utilizata pentru a face sarea iodata si ca supliment pentru deficitul de iod. Este, de asemenea, un ingredient farmaceutic, in special in medicamente care impiedica expunerea radioactiva.

 

DESCOPERA PROPRIETATILE MIRACULOASE ALE LAVANDEI

Ce este substanta iodat de potasiu? Cum identifici o solutie de iod in iodura de potasiu?

Iodat de potasiu sau iodatul de potasiu este un compus anorganic de iod, in special o sare, a carui formula chimica este KIO3. Iodatul de Potasiu este un solid alb inodor cu cristale fine si o structura cristalina de tip monoclinic. Are o densitate de 3,98 g / ml, o greutate moleculara de 214 g / mol si are benzi de absorbtie in spectrul infrarosu .

Are un punct de topire: 833 ºK (560 ºC). La temperaturi mai ridicate, acesta sufera o reactie de descompunere termica, eliberand oxigen molecular si iodura de potasiu, substanta despre care am vorbit anterior.

Totodata, din iod se obtine si o solutie de iod sau tinctura de iod care are proprietatea de a usca atunci cand este aplicat pe tegument. Solutia de iod se recomanda pentru persoanele care au negi sau alte excrescente pe piele si ajuta la uscarea lor. Totusi trebuie retinut faptul ca folosirea iodului in cantitati prea mari ar putea chiar sa provoace arsuri pe piele. Prin urmare, acesta este aplicat doar in caz de zgarieturi mici ale pielii, si de asemenea – in jurul ranilor pentru a dezinfecta, in strat foarte subtire, mai cu seama atunci cand este nevoie sa obtii uscarea tegumentului.

 

AFLA TOT CE AI NEVOIE SA STII DESPRE ALOE VERA

Cum si cand se administreaza iodura de potasiu?

Iodura de potasiu este indicata doar in cazul unui accident nuclear. Medicii avertizeaza ca nu este deloc indicat, este absolut interzis sa luam profilactic orice forma de iod in dozele care trebuie sa blocheze tiroida. 

Medicii endocrinologi explica ca odata ce tiroida va fi blocata in a capta iodul din atmosfera, cel radioactiv in cazul unui accident radioactiv nedorit,  dupa ce este blocata, ea se va debloca in timp, pentru ca este un mecanism doar temporar si va produce din iodul pe care l-am inghitit si in functie de vulnerabilitatea individuala si de prezenta anticorpilor anti tiroidieni la unii pacienti, si sunt destui pacienti cu aceasta boala exista riscul de hipertiroidism sever.

 

Iodura de potasiu. Contraindicatii. 

Iodura de potasiu nu trebuie folosita prolilactic pentru ca  poate deregla ireversibil glanda tiroida. In plus, vaporii de iod cauzeaza iritatii pulmonare severe, care pot conduce la edem pulmonar. Concentratia admisibila maxima de iod in organism este de 1 mg/m3, elementul in sine fiind periculos pentru organism, o doza de 2 grame reprezentand o cantitate toxica.

Totodata, contactul iodului cu pielea si membranele mucoase cauzeaza arsuri severe, mai ales in caz de accident nuclear si de radiatie cu iod radioactiv. Antidotul pentru acestea este tiosulfatul de sodiu, nerecomandat pentru interventiile intravenoase datorita convertirii rapide a iodului in iodura. Hainele victimei se indeparteaza si pielea este spalata sub jet de apa. Daca ochii au intrat in contact cu iod se aplica apa calda sau solutie salina cel putin 15 minute.

SURSE DOCUMENTARE:

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/potassium-iodate

https://thyroidresearchjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/1756-6614-6-10

REFERINTE:

  1. R. Lide, David (). „Section 4: Properties of the Elements and Inorganic Compounds”. CRC handbook of chemistry and physics: a ready-reference book of chemical and physical data (în engleză) (ed. 85). CRC Press. p. 16. ISBN 0849304857. Accesat în .
  2. Iodine: historical information (în engleză). WebElements. Accesat la 18 decembrie 2009.
  3. Barker, George Frederick (). „II. — Negative Monads”. A Text Book of Elementary Chemistry: Theoretical and Inorganic (în engleză). BiblioBazaar, LLC. p. 109. ISBN 1434680177. Accesat în .
  4. J. McMaster; John H. Enemark (). „The active sites of molybdenum-and tungsten-containing enzymes”. Current Opinion in Chemical Biology (în engleză). 
  5. Russ Hille (). „Molybdenum and tungsten in biology”. Trends in Biochemical Sciences (în engleză). 
  6. Bernard Courtois (). „Découverte d'une substance nouvelle dans le Vareck”. Annales de chimie (în franceză).
  7. Lew, Kristi (). „I: Iodine in History”. Iodine (în engleză) (ed. I). The Rosen Publishing Group. p. 9. ISBN 9781435850712. Accesat în .
  8. Lew, Kristi (). „I: Iodine in History”. Iodine (în engleză) (ed. I). The Rosen Publishing Group. p. 11. ISBN 9781435850712. Accesat în .
  9. J. Gay-Lussac (). „Sur un nouvel acide formé avec la substance décourverte par M. Courtois”. Annales de chimie (în franceză). 
  10. Gay-Lussac (). „Sur la combination de l'iode avec d'oxigène”. Annales de chimie (în franceză). 
  11. Gay-Lussac (). „Mémoire sur l'iode”. Annales de chimie (în franceză).
  12. H. Davy (). „Sur la nouvelle substance découverte par M. Courtois, dans le sel de Vareck”. Annales de chemie (în franceză). 

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.

Top vanzari
Skip-Hop Set 2 boluri ergonomice, gri si coral

Usor de folosit, confectionate din material moale, pentru ca cel mic sa...

51,90 RON
Eva Intima Spray impotriva micozelor Mycosis, 100ml

Infectiile fungice ale organelor genitale externe apar destul de des in...

31,52 RON
Milupa Cereale cu fructe Buna Dimineata, de la 8 luni, 250g

Milupa Buna Dimineata cereale integrale cu lapte si fructe ofera un mic...

12,72 RON
newsletter