Virusul Marburg: Mortalitate, moduri de transmitere, cum se poate evita

Publicat la: 25/08/2022

Virusul Marburg: Mortalitate, moduri de transmitere, cum se poate evita

Virusul Marburg (Marburgvirus) este un virus asemanator cu virusul Ebola, care apartine familiei filoviride si provoaca febra hemoragica Marburg se transmite la om de la diferite specii de maimute si lilieci, fie prin consumul acestora, fie prin contact direct cu parti din corpul acelor animale. Maimutele poarta virusul pe blana iar liliecii il transmit prin muscaturi sau zgarieturi.  Virionii virusului Marburg au un aspect caracteristic de bastonas sau filamente. Virusul Marburg a fost descoperit in august 1967 in Africa intr-o regiune din Guineea Franceza.

Virusul Marburg este unul dintre cei mai letali virusi pe care ii cunoastem, ucigand pana la 88% din persoanele pe care le infecteaza. Rata mortalitatii a variat si variaza in functie de tulpina si modul de transmitere. Din pacate nu exista vaccin pentru acest virus si nici terapii si cele mai simple moduri de a nu intra in contact cu acest virus este preventia si evitarea junglelor sau traseelor nemarcate din tari de pe continentul African, evitarea pesterilor care adapostesc lilieci sau a zonelor retrase de agitatia urbana. Iar daca calatoriti in tari exotice unde prin paduri traiesc specii de maimute, evitati contactul cu acesta si in niciun caz sa nu le consumati carnea.

Ce este virusul Marburg si de ce are o mortalitate atat de ridicata?

Desi virusul este descoperit de aproape o jumatate de secol, majoritatea focarelor de infectie au fost doar pe continentul African, in Africa de Vest, de Est si de Sud, in tarile cu jungla bogata, cu specii de maimute si lilieci aflate in libertate. Ultimul mare focar al acestui virus a fost in 2005 in Angola unde au murit aproape 300 de oameni. 

Ultimul caz inregistrat cu acest virus dateaza din vara anului trecut la fetita de 12 ani din Guineea Franceza care a si decedat din cauza infectiei. Virusul Marburg se poate raspandi usor pe arii extinse si dupa ce a fost transmis la om de la specia de animal, se transmite usor de la omul infectat la omul sanatos prin atingere directa, sputa, schimb de fluide pentru ca virusul se imprastie rapid in fluxul sanguin. Printre simptome se afla dureri de cap, dureri musculare, vomitarea de sange si sangerari, simptome care sunt comune si cu alte boli si daca nu este identificat rapid mortalitatea acestui virus este de 88% din cazuri. 

Ca idee, virusul Ebola are o mortalitate medie de 50%, iar virusul care provoaca febra Dengue o mortalitate de 35%.

Ce este variola maimutei si cum se transmite

Caracteristici ale infectiei cu virusul Marburg

Boala cu virus Marburg (MVD) este o febra hemoragica rara, dar severa, care afecteaza atat oamenii, cat si primatele non-umane precum maimutele si liliecii. MVD este cauzata de virusul Marburg, un virus ARN zoonotic (sau transmis de animale) unic genetic din familia filovirusurilor. Cele sase specii de virus Ebola si MVD sunt singurii membri cunoscuti ai familiei filovirusurilor , o clasa mortala de virusuri pentru oameni.

Virusul Marburg a fost recunoscut pentru prima data in 1967, cand au aparut focare de febra hemoragica simultan in laboratoarele din Marburg si Frankfurt, Germania si din Belgrad, Iugoslavia (acum Serbia). Treizeci si unu de persoane s-au imbolnavit, initial lucratori de laborator, urmati de mai multi personal medical si membri ai familiei care le ingrijisera. Au fost raportate sapte decese. Primii oameni infectati au fost expusi la maimute verzi africane importate din Uganda sau la tesuturile acestora in timpul cercetarilor. Un caz suplimentar a fost diagnosticat retrospectiv.

Gazda virusului Marburg este de fapt liliacul african de fructe, Rousettus aegyptiacus. Liliecii de fructe infectati cu virusul Marburg nu prezinta semne evidente de boala. Acesta intra in contact cu maimutele in lupta pentru hrana, si transmite virusul la primate care il transmit la oameni sau il transmit direct la oamenii prin contact direct. Oamenii se pot infecta cu virusul Marburg si pot dezvolta boli grave cu mortalitate ridicata de pana la 88%. Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina daca si alte specii pot gazdui virusul.

Acest liliac Rousettus este un liliac vazator, care locuieste in pesteri, distribuit pe scara larga in Africa. Avand in vedere distributia larga a liliecilor de fructe, mai multe zone sunt potential expuse riscului de focare de MVD decat se banuia anterior. Desi virusul se cunoaste de peste 50 de ani, pana in prezent nu s-au gasit alte focare ale infectiei sau alte gazde pentru acest virus pe alte continente precum Asia sau America Centrala sau de Sud.

MVD apare de obicei in focare sporadice in toata Africa. Au fost raportate cazuri confirmate de laborator la oameni in Uganda, Zimbabwe, Republica Democratica Congo, Kenya, Angola si Africa de Sud. Multe dintre focare au inceput cu lucratori barbati in minele infestate de lilieci. Virusul se raspandeste apoi in comunitatile lor prin practici culturale, locuri de ingrijire a familiei subprotejate si personal de ingrijire medicala subprotejat. Este posibil sa apara si cazuri sporadice, izolate, dar sa ramana nerecunoscute.

Cazurile umane de MVD au aparut in afara Africii, cum ar fi in timpul focarului din 1967, dar sunt rare. In 2008, un turist olandez a dezvoltat MVD dupa ce s-a intors in Tarile de Jos din Uganda si, ulterior, a murit. De asemenea, in 2008, un calator american a dezvoltat MVD dupa ce s-a intors in SUA din Uganda si si-a revenit. Ambii calatori vizitasera o pestera binecunoscuta locuita de lilieci cu fructe intr-un parc national. 

Simptome ale bolii transmise de virusul Marburg

Boala cu virus Marburg incepe de obicei, ca multe alte boli tropicale, cu febra si dureri corporale, poate duce rapid la sangerari severe, soc si moarte. Noua din 10 persoane cu virus mor ca urmare a infectiei.  Nu exista niciun tratament eficient pentru boala cu virus Marburg, ceea ce face ca prevenirea bolii sa fie critica.  Virusul Marburg provoaca simptome care apar brusc si devin din ce in ce mai severe. La fel ca Ebola, boala cu virusul Marburg poate provoca hemoragie severa care duce la soc, insuficienta de organ si la multe cazuri provoaca moarte.

Simptomele unei infectii cu virusul Marburg pot include:

  • Febra cronica de peste 40, 42 de grade
  • Dureri de corp si dureri de cap severe
  • Tulburari gastrointestinale, inclusiv diaree apoasa, greata si crampe
  • Letargie musculara
  • Eruptie cutanata fara mancarime pe stomac, piept si spate, cu umflaturi mici, similara eruptiei cutanate cauzate de scarlatina
  • Modificari neurologice precum confuzie, convulsii si delir
  • Sangerare severa, de obicei la cinci pana la sapte zile dupa debutul simptomelor
  • Insuficienta renala si respiratorie
  • Anomalii ale sangelui, inclusiv numar scazut de trombocite sub limita unei anemii
  • Anomalii ale rinichilor, ficatului si dereglari ale functiei de coagulare

In multe cazuri, simptomele apar la aproximativ o saptamana (cinci pana la 10 zile) dupa ce cineva este infectat cu virusul, dar pot aparea oriunde de la doua zile la trei saptamani. Boala cu virus Marburg este adesea fatala. Si 88% dintre persoanele infectate cu virusul mor din cauza acestuia, in general la aproximativ opt pana la noua zile dupa aparitia primelor simptome.

Efectele pe termen lung ale bolii cu virus Marburg nu sunt la fel de cunoscute ca cele ale altor virusuri precum Ebola. Acest lucru s-ar putea datora, cel putin partial, ratei ridicate a mortalitatii in unele focare si raritatii bolii. Este dificil sa studiezi problemele de sanatate dupa ce cineva s-a vindecat de o infectie cu virusul Marburg, cand atat de putini oameni ajung sa se vindece dupa o astfel de infectie. De aceea nici nu exista vaccin pentru ca nu exista material genetic ca sa poti sa construiesti pentru a incerca sa lupti cu boala.

Inainte de deces, cu 24-48 de ore se mai instaleaza si alte simptome:

  • Mialgie (dureri musculare cronice)
  • Artralgie (dureri articulare acute)
  • Hepatita (umflarea ficatului)
  • Boala oculara (umflarea ochilor).

Concluzii despre virusul Marburg si preventie

Pe scurt, boala cu virus Marburg este cauzata de virusul ARN monocatenar al virusului Marburg. Virusul Marburg se poate raspandi de la animale la oameni, precum si de la persoana la persoana si prin obiecte contaminate. Oamenii sunt, in general, infectati cu virusul Marburg dupa ce au fost expusi la unul dintre urmatoarele lucruri: colonii de lilieci, fluide corporale, contact cu maimute infectate, blana acestora sau obiecte contaminate.

Inainte ca virusul sa poata trece de la o persoana la alta, trebuie mai intai sa sara de la animal la om, de obicei prin liliecii africani de fructe (Rousettus aegyptiacus). Oamenii si alte primate se pot infecta cu virusul dupa ce au petrecut mult timp intr-o pestera sau intr-o mina locuita de colonii de lilieci Rousettus gasite in toata Africa, unde ar putea avea contact cu fecalele liliecilor.

La fel ca Ebola, virusul Marburg se deplaseaza de la o persoana la alta prin contact direct cu fluidele corporale, cum ar fi sangele, urina, saliva, picaturile respiratorii (cum ar fi tusea), varsaturile, fecalele si, eventual, laptele matern.

Virusul poate fi transmis si prin sex, unele rapoarte descopera virusul in material seminal timp de pana la sapte saptamani dupa ce persoana si-a revenit. Sunt necesare studii pentru a determina daca ar putea exista o revenire a semnelor si simptomelor induse de virus odata cu sarcina.

Spalarea cadavrului cuiva care a avut virusul poate duce la contaminare, prin urmare se recomanda incinerarea cadavrelor diagnosticate cu virus Marburg.

Virusul Marburg poate fi, de asemenea, transmis indirect de la o persoana la alta prin obiecte sau materiale contaminate care contin fluide corporale infectate. Acestea pot include echipamente medicale, cum ar fi ace sau culturi celulare, precum si obiecte mai comune, cum ar fi lenjeria de pat murdara, periuta de dinti, pieptan sau alte accesorii.

Diagnostic pentru virusul Marburg

Simptomele virusului Marburg seamana mult cu simptomele altor boli, inclusiv gripa, malarie sau febra tifoida, ceea ce face dificila uneori diagnosticarea, mai ales daca exista un singur caz. De aceea, medicii se bazeaza pe teste de laborator precum ELISA sau PCR pentru a pune un diagnostic oficial.

Daca exista un motiv pentru a suspecta boala cu virus Marburg (cum ar fi daca persoana a fost in preajma unui caz cunoscut sau a unui focar si prezinta simptome in concordanta cu boala), medicii izoleaza mai intai persoana pentru a minimiza riscul ca altcineva sa fie expus la virus. . Odata ce au luat masurile de precautie corespunzatoare si au alertat autoritatile de sanatate publica, se fac urmatoarele teste:

Testarea ELISA: testul ELISA (antigen-capture enzyme-linked immunosorbent assay) cauta anticorpi sau antigeni in sange, care sunt semne ca cineva a fost expus la virus.

Reactia in lant a polimerazei de transcriptie inversa (PCR): Acest test cauta materialul genetic al virusului, in special ARN, pentru a detecta virusul intr-o proba de sange.

In ambele cazuri, testele pot confirma o infectie cu virusul Marburg in stadiile incipiente ale bolii, in cateva zile de la aparitia simptomelor.

In mod similar, medicii pot folosi mai multe teste de laborator - cum ar fi izolarea virusului, imunohistochimia (o modalitate de a detecta antigene specifici in celule) sau PCR - pentru a detecta virusul Marburg la cei care au murit deja din cauza bolii.

Sursa: https://www.cdc.gov/vhf/marburg/about.html

Bibliografie:

  • Adjemian J, Farnon EC, Tschioko F, et al. Outbreak of Marburg hemorrhagic fever among miners in Kamwenge and Ibanda districts, Uganda, 2007. Journal of Infectious Diseases. 2011;
  • Amman BR, Carroll SA, Reed ZD, et al. Seasonal pulses of Marburg virus circulation in juvenile Rousettus aegyptiacus bats coincide with periods of increased risk of human iInfection. PLoS Pathogens. 2012;
  • Bausch DG, Borchert M, Grein T, et al. Risk Factors for Marburg Hemorrhagic Fever, Democratic Republic of the Congo. Emerging Infectious Diseases. 2003;
  • Bausch DG , Geisbert TW. Development of vaccines for Marburg hemorrhagic fever. Expert Review of Vaccines. 2007;6(1):57-74.
  • Bausch DG, Nichol ST, Muyembe-Tamfum JJ, et al. Marburg hemorrhagic fever associated with multiple genetic lineages of virus. New England Journal of Medicine. 2006;
  • Bausch DG, Sprecher AG, Jeffs B, et al. Treatment of Marburg and Ebola hemorrhagic fevers: A strategy for testing new drugs and vaccines under outbreak conditions. Antiviral Research. 2008;
  • Brauburger K, Hume AJ, Muhlberger E, et al. Forty-five years of Marburg virus research. Viruses. 2012;
  • Centers for Disease Control and Prevention. Imported case of Marburg hemorrhagic fever – Colorado, 2008. Morbidity and Mortality Weekly Report. 2009;
  • Gear JHS. Haemorrhagic fevers of Africa: an account of two recent outbreaks. Journal of the South African Veterinary Association. 1977;
  • Geisbert TW, Bausch DG, Feldmann H. Prospects for immunisation against Marburg and Ebola viruses. Reviews in Medical Virology. 2010;
  • Hensley LE, Alves DA, Geisbert JB, et al. TW. Pathogenesis of Marburg hemorrhagic fever in cynomolgus macaques. Journal of Infectious Diseases. 2011;
  • Johnson ED, Johnson BK, Silverstein D, et al. Characterization of a new Marburg virus isolated from a 1987 fatal case in Kenya. Archives of Virology. 1996;
  • Kortepeter MG, Bausch DG, Bray M. Basic clinical and laboratory features of filoviral hemorrhagic fever. Journal of Infectious Diseases. 2011;
  • Kuming BS, Kokoris N. Uveal involvement in Marburg virus disease. British Journal of Ophthalmology. 1977; 
  • MacNeil A, Rollin PE. Ebola and Marburg Hemorrhagic Fevers: Neglected Tropical Diseases? PLOS Neglected Tropical Diseases. 2012;
  • Martini GA, Schmidt HA. Spermatogenic transmission of the “Marburg virus”. Klin Wochenschr. 1968;

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.

Top vanzari
1490 ASLAVITAL Emulsie Demachianta Detox, 150 ml

ASLAVITAL Emulsie Demachianta Detox este recomandata pentru indepartarea...

15,90 RON
Bubbles Sapun lichid cremos copii, 500ml

Formulat cu extract de musetel si coacaze negre, sapunul lichid Bubbles...

27,90 RON
Hemovert, 15 comprimate + 15 plicuri

Hemovert este solutia completa sub forma de comprimate si plicuri, iar...

76,90 RON
newsletter