Boala Meniere: Cum apare boala, simptome, cum se poate trata
Boala Meniere este o afectiune progresiva care apare deseori la persoanele cu varsta intre 40 si 60 de ani. Aceasta afectiune se manifesta monoauricular, ceea ce provoaca hipoacuzie senzoriala pentru sunetele de frecventa joasa. Factorii de risc care stau la baza modificarilor ce apar la nivelul urechii interne sunt:
Antecedente familiale de boala Meniere;
Afectiuni autoimune sistemice;
Alergii;
Infectii otice virale;
Traumatisme cranio-cerebrale cu interesare otica.
Boala Meniere este o afectiune care poate afecta auzul, echilibrul si senzatia de ameteala. Cauzele acestei boli nu sunt complet intelese, dar se presupune ca ar putea fi legate de acumularea excesiva de lichid in interiorul urechii interne. Episoade de vertij – acea senzatie de rotire a obiectelor din jur care in cazurile grave poate dura chiar si o zi intreaga. Acest lucru poate cauza simptome precum:
Senzatie de greata si varsaturi;
Tiuit, zumzet, suierat;
Pierderi de echilibru;
Presiune la nivelul urechii interne afectate;
Scaderea auzului pentru sunete de frecventa joasa;
Nistagmus – acele miscari oculare involuntare in plan orizontal sau vertical sau vedere dubla.
Diagnosticul bolii Meniere se stabileste in urma anamnezei si al examenului clinic al pacientului. Pentru excluderea altor afectiuni similare cum ar fi tumori cerebrale, accidente vasculare cerebrale, se recomanda efectuarea unor investigatii imagistice cu ajutorul rezonantei magnetice nucleare si a unei audiograme.
Cu toate acestea, este important de mentionat ca boala Meniere poate afecta in mod negativ calitatea vietii pacientului, avand impact asupra abilitatii acestuia de a efectua activitati zilnice si de a se bucura de activitatile preferate. De aceea, este important sa se urmeze tratamentul recomandat de catre medic si sa se discute cu acesta despre orice probleme sau ingrijorari legate de tratament sau evolutia bolii. Prin controlarea simptomelor si prin gestionarea impactului asupra vietii zilnice, pacientii cu boala Meniere pot gasi o modalitate de a trai o viata activa si satisfacatoare.
Tratamente pentru diagnosticul de boala Meniere
Tratamentul simptomatic al bolii Meniere are ca scop diminuarea manifestarilor clinice si urmareste reducerea vertijului, a senzatiei de greata si a varsaturilor. Acesta include utilizarea antiemeticelor, diureticelor si a preparatelor vestibulosupresante (benzodiazepine). Tratamentul etiologic ce implica administrarea de antibiotice, dexametazona si corticoizi cu administrare locala la nivelul timpanului urechii are ca scop diminuarea inflamatiei aparatului vestibular.
Tratamentul chirurgical este utilizat cu scopul de a reduce presiunea la nivelul urechii interne prin decompresia sacului endolimfatic, labirintectomie sau sectionarea nervului vestibular. Aparatul auditiv se recomanda celor care au un deficit sever de auz. In unele situatii, se indica terapia de reabilitare vestibulara pentru ca pacientii sa-si recapate echilibrul cu ajutorul exercitiilor fizice si activitatilor special destinate.
De regula, pacientii merg la spital atunci cand observa o severitate a simptomelor si au nevoie de ingrijire medicala. Acestea primesc medicatia necesara pentru ameliorarea simptomelor clinice existente, cum ar fi: vertij, varsaturi, deshidratare. Aceasta se administreaza pentru o perioada scurta de timp, deoarece utilizarea indelungata poate provoca probleme de echilibru.
Pacientii cu boala Ménière au nevoie de repaus la pat, insa internarea se face doar in cazurile grave cand simptomelele nu sunt ameliorate cu medicamente. Tratamentul chirurgical se aplica doar pentru un procent de 10% dintre pacienti, numai in cazul in care acestia nu raspund la tratamentul medical. In urma operatiei se urmareste imbunatatirea functionalitatii urechii interne. Aceste metode nu impiedica utilizarea altor tipuri de tratament.
Asadar, exista patru optiuni pentru diferite categorii de pacienti:
Decompresia sacului endolimfatic
Aceasta operatiune necesita indepartarea unei parti din osul mastoid pentru a se reusi expandarea sacului si scaderea presiunii. De asemenea, se poate monta o supapa din spatiul endolimfatic in spatiul mastoidian pentru a reduce presiunea endolimfatica.
Sectionarea nervului vestibular afectat
O metoda des folosita pentru pacientii care si-au pastrat auzul. Aceasta presupune izolarea si sectionarea nervului vestibular, faca ca functia auditiva sa fie afectata. Aceasta procedura ofera avantajul unei rate ridicate de control al vertijului de 95-98% și de pastrare a auzului în urechea operata de 95%.
Labirintectomia
Folosita pentru pacientii care au auzul distrus de boala si presupune indepartarea chirurgicala a unor elemente din urechea interna bolnava. In urma acestei proceduri se obtine o ameliorare de peste 95% a vertijului.
Perfuzarea intratimpanica de medicamente
Aceasta operatiune presupune administrarea de antibiotice cu efect ototoxic sau corticosteroizi si se realizeaza printr-o mica taietura la nivelul timpanului. In acest fel, solutiile injectate ajung in urechea medie, de unde sunt absorbite in urechea interna. Este vorba despre o procedura simpla, ce implica un risc relativ scazut de complicatii, avand in vedere ca se foloseste o concentratie ridicata de medicament cu efecte secundare minime.
Boala Ménière se poate ameliora si cu ajutorul unui tratament naturist. Acesta presupune administrarea de suplimente alimentare care ajuta la problemele de echilibru, migrene, vertij si ameteli, ameliorand toate aceste simptome. In functie de severitatea afectiunii, medicul va recomanda medicatia cea mai potrivita.
Eventuale complicatii ale bolii Meniere
Complicatiile bolii Ménière sunt rar intalnite insa nu sunt excluse total. Atunci cand apar acestea pot declansa:
traumatisme produse prin cădere;
anxietate determinată de simptomele care apar brusc;
accidente din cauza vertijului;
dezechilibru progresiv;
surditate;
tinitus greu de tratat.
In ceea ce privesc metodele de preventie, acestea se aplica cu succes si chiar dau rezultate. Acestea constau in educarea pacientului in ceea ce priveste controlul dietei si evitarea substantelor declanșatoare. Prin urmare acestia sunt obligati sa renunte la sare, ciocolata, cofeina si tutun si sa adopte un stil de viata sanatos. De asemenea, este indicat sa nu faca miscari bruste, pentru ca acestea pot declansa aparitia bolii Meniere.
Reabilitarea vestibulara joaca un rol extrem de util pentru ca ajuta pacientii sa se obisnuiasca cu vertijul si cu dezechilibrul. Cei diagnosticati cu această boala trebuie sa inteleaga ca exista posibilitatea accidentarilor si a cazaturilor, daca desfasoara activitati la inaltime. Cei care lucreaza in medii care le pot pune viata in pericol trebuie sa ia in vedere schimbarea locului de munca. Daca simptomele se agraveaza in mod considerabil sau se observa aparitia unor noi manifestari clinice care pot indica vreo afectiune neurologica, pacientii necesita o reevaluare medicala.
Ce sunt acufenele? Legatura dintre acufene si boala Meniere
Cand auzim termenul acufene sau tinitus, ne referim de fapt la acele zgomote ciudate care par ca apar in urechea interna. Cand cineva spune ca si a pierdut capacitatea de a auzi corect, inseamna în general probleme la urechea interna. Otita medie într-o anumită circumstanță poate lăsa urme în structura internă a urechii și poate afecta capacitatea auditivă.
Crizele de tip acufene pot aparea la ambele urechi sau pot incepe la o ureche sau sa se manifeste doar la o ureche pe o perioada mai lunga de timp. Dacă cineva a fost implicat într-o experiență în care i-a explodat ceva în apropiere ( gen o petardă puternică) sau în cazul în care s-a accidentat în urma unei căzături de pe bicicletă sau motocicletă, problema nu se rezolvă în sine dacă ajunge să fie afectată urechea internă.
În plus, se poate întâmpla să apară o dereglare a sistemului și în urechi să se audă zgomote ciudate. Totodată, dacă avem obiceiul de asculta muzica la volum maxim în timp pot apărea probleme. În mod firesc, când vorbim de orice componentă a nervului auditiv trebuie să avem în vedere întreaga structură a urechii.
Altfel spus, termenul de acufene indică senzatia de zgomote si senzatii sonore – zumzet, vajait, bazait la nivelul urechii. Aceste senzatii nu exista insa si nu sunt percepute si de catre cei din jur. Acufenele pot aparea la una sau ambele urechi, uneori persoana afectata avand senzatia ca le aude in oasele craniului sau au sentimentul ca au o insecta care le bazaie in continuu in interiorul urechii desi aceasta prezenta e doar in mintea bolnavului.
