Sarbatoarea romaneasca dedicata iubirii sau Dragobete e mai veche decat s-ar putea crede. Desi toti cunosc legenda Sfântului Valentin si motivele pentru care se sarbatoreste in toata lumea pe 14 februarie, despre Dragobete se vorbeste mult mai putin. Altfel spus, cand vorbim de sarbatoarea autohtona a iubirii care este sarbatorita in fiecare perioada a anului in luna februarie pe data de 24, putini stiu ca vorbim practic de o sarbatoare care isi are originile pe vremea dacilor.

Dragobete, numele unui baiat dac?

Una dintre cele mai raspandite legende care circula de mii de ani in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic, ne vorbeste de Dragobete ca fiind baiatul Babei Dochia. Dragobete era cunoscut ca fiind zeul dragostei si se pare ca a aparut pe lume cand, in tinerete, Baba Dochia era o tanara frumoasa, sora cu Sanzienele, iar Zamolxes, cand a vazut-o, s-a indragostit de ea si asa a aparut Dragobete.

Se observa usor o similitudine in aceasta poveste cu legendele grecesti care il prezinta pe Zeus in chip de cuceritor si care lasa in urma urmasi ori de cate ori se indragostea de cate o femeie pe Pamant. Daca ne gandim, influentele au sens pentru ca inainte sa vina romanii la sud de Dunare, locuitorii acestor meleaguri au facut comert cu greci. Ulterior Dragobete a fost inlocuit cu acel Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, dupa colonizarea Geto-Daciei de catre romani. Dar istoricii consemneaza ca inainte ca Dragobete sa fie identificat cu Cupidon zeul de la romani, legenda spune ca el circula in limbajul acelor vremii si sub numele de Eros, inspirat din mitologia greaca.

Legenda spune ca tinerele fete se indragosteau pe loc cand il vedeau pe Dragobete si le navalea sangele in obraji de emotie. De aici si numele unei plante, Navalnicul, despre care se spune ca aduce belsug si spor in casele tinerilor insuratei. Primele dovezi legate de sarbatorirea Dragobetelui leaga aceasta traditie de data de 28 februarie. Lucru usor de inteles pentru ca o data cu introducerea noului calendar, aceasta zi reprezenta ultima zi de iarna si venirea primaverii.

Pe timpuri, de Dragobete se celebra si iubirea dintre necuvantatoare, si existau locuri in curtile oamenilor sau in padure unde se canta si se dansa pentru a binecuvanta animalele din curtile oamenilor ca acestea sa procreeze. Se spune ca dacă un animal domestic era nascut de Dragobete acesta era iertat de la taiere si era lasat sa moara de batranete. Tot Legenda Dragobetelui mai spune ca apa colectata de pe frunzele de fragi si macris de catre fetele si baietii care inca nu erau casatoriti avea proprietati magice. Pe fetele nemaritate le facea mai frumoase, mai atragatoare pentru baieti si viceversa.

Totde Dragobete exista obiceiul conform caruia tinerele necasatorite din zonele de deal si de munte unde ningea mai mult sa stranga zapada putina care se mai gasea, numita si “zapada zanelor”. Apa aparuta in urma topirii acestei zapezi ar fi avut proprietati magice cand venea vorba de iubire, de descantece de iubire, dar si de ritualurile de infrumusetare. Mai mult, conform datinilor stravechi, aceasta zapada a aparut un urma surasului zanelor. Tocmai de aceea fetele obisnuiau sa isi clateasca chipul cu aceasta apa, pentru a deveni la fel de frumoase precum zanele. 

O superstitie spunea ca fetele care nu se intalneau in aceasta zi cu o persoana de sex masculin nu aveau parte intreg anul de iubire. Mai mult, in unele sate se credea ca toate fetele care ajung sa atinga un barbat dintr-un sat invecinat vor fi indragostite tot timpul anului. De asemenea, conform traditiei de Dragobete, barbatii trebuie sa fie in relatii cordiale cu toate femeile. In aceasta zi barbatilor nu le era permis sa necajeasca femeile sau sa se certe cu ele. In caz contrar acestia ar fi avut parte de o primavara plina de ghinion si un an greu. Pentru ca iubirea dintr-un cuplu sa ramana vie de-a lungul anului, tinerii trebuie neaparat sa se sarute in ziua de Dragobete.