Nasterea prin cezariana: Cand se recomanda aceasta interventie si ce riscuri pot aparea pentru fat si mama

Nasterea prin cezariana, cunoscuta si sub numele de nastere abdominala, implica realizarea unei incizii in abdomenul si uterul mamei pentru extragerea copilului. Aceasta metoda poate fi aleasa de femeile care doresc sa minimizeze durerea si efortul fizic asociat cu nasterea naturala, cunoscuta si ca nasterea vaginala. Desi unele cezariene sunt planificate din motive electiva, majoritatea sunt efectuate din necesitate medicala, atunci cand o nastere vaginala ar putea pune in pericol sanatatea mamei sau a copilului. Aceasta este considerata o interventie majora si, de obicei, este recomandata sa se evite inainte de saptamana 39 de sarcina, deoarece pana atunci fatul nu este complet dezvoltat. Cu toate acestea, exista situatii in care cezariana este necesara mai devreme din cauza complicatiilor, chiar daca aceste cazuri sunt mai rare. In ultimii ani, cererea pentru cezariane electiva, fara indicatii medicale stricte, a crescut usor, reprezentand aproximativ 2,5% din totalul cezarienelor, reflectand o schimbare in preferintele personale ale femeilor privind modul de nastere.
In cazul in care apar anumite complicatii sau riscuri in timpul sarcinii sau nasterii, medicii pot recomanda realizarea unei cezariene. Aceasta este o interventie chirurgicala majora, utilizata pentru a naste un copil printr-o incizie in abdomen si uter, si este considerata necesara in diverse situatii medicale. Principalele motive pentru efectuarea unei cezariene includ antecedentele mamei de operatii uterine, inclusiv cezariene anterioare, care pot complica o nastere vaginala. Alte conditii de sanatate, cum ar fi problemele cu placenta care provoaca sangerari, infectiile precum HIV sau herpesul genital, precum si alte afectiuni medicale ale mamei, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea arteriala, pot face nasterea vaginala periculos de riscanta. Situatiile legate de sanatatea fatului sunt factori decisivi in optarea pentru cezariana. Acestea includ intarzierea progresului travaliului, dimensiunea mare a bebelusului, pozitia anormala a fatului, prolapsul de cordon ombilical, lipsa oxigenului suficient sau anomalii in bataile inimii fatului, si prezenta defectelor congenitale. Chiar daca o nastere naturala este planificata initial, medicii discuta cu gravida despre posibilitatea si detaliile unei cezariene, oferind informatii despre procedura si riscurile asociate. Aceasta asigura ca femeile sunt bine informate si pregatite pentru orice eventualitate in timpul nasterii.


Tipuri de anestezie pentru cezariana
In procesul nasterii prin cezariana, tipul de anestezie utilizat este important atat pentru siguranta mamei, cat si pentru sanatatea copilului. Anestezia locoregionala, care include rahianestezia si anestezia epidurala, este frecvent preferata. Aceasta permite mamei sa ramana constienta si sa participe la nastere, minimizand in acelasi timp expunerea nou-nascutului la medicamente. Cu toate acestea, exista situatii in care anestezia generala devine necesara. Aceasta este folosita mai ales in cazuri de urgenta, cand rapiditatea interventiei primeaza. Desi implica adormirea mamei, anestezia generala permite efectuarea rapida si sigura a operatiei. Durata de actiune a anestezicului variaza, dar, in general, efectele acestuia se mentin intre una si trei ore. Alegerea tipului de anestezie pentru o cezariana planificata se face in consult cu medicul specialist, luand in considerare factori precum conditiile medicale ale mamei si preferintele personale.
Cum se desfasoara nasterea prin cezariana?
Aceasta procedura, care urmeaza un protocol medical strict, dureaza de obicei in jur de 45 de minute, daca nu apar complicatii. In cadrul operatiei, chirurgul efectueaza doua incizii principale: una pe abdomen si una pe uter, pentru a permite extragerea copilului. Dupa nastere, medicul va taia cordonul ombilical si va extrage placenta, urmand sa coase ranile lasate de incizii. Pe durata interventiei, pacienta este protejata de vederea directa a operatiei printr-un ecran plasat peste corp. Tipul de anestezie folosit poate permite pacientei sa fie constienta, dar fara simtire in partea inferioara a corpului, sau sa doarma complet. Chiar daca este constienta, pacienta nu va resimti durere, dar poate percepe anumite manipulari ale chirurgilor.
Dimensiunea inciziei abdominale variaza intre 10 si 20 de centimetri, in functie de necesitatile estimate de medic pentru extragerea copilului. Se efectueaza incizii prin cele sase straturi ale peretelui abdominal si uterului. Exista doua tipuri principale de incizii: verticala, care se intinde de la buric la linia parului pubian, si orizontala, situata deasupra liniei parului pubian. Metoda orizontala este preferata in majoritatea cazurilor, deoarece cicatrizeaza mai rapid si este mai putin invaziva.
Riscuri pentru nasterea prin cezariana
Nasterea prin cezariana, cunoscuta si ca operatie cezariana, este o procedura chirurgicala utilizata pentru a naste un copil prin incizii realizate in abdomen si uter. Aceasta metoda este tot mai des aleasa la nivel global, dar, ca orice interventie chirurgicala majora, nu este lipsita de riscuri. Medicii si specialistii in sanatate recomanda adesea nasterea naturala ca prima optiune, datorita riscului redus de complicatii.
Riscuri asociate pentru mama
Operatia cezariana poate duce la diverse complicatii pentru mama, printre care:
● Infectii ale inciziei: Acestea pot aparea la nivelul taieturii chirurgicale si pot necesita tratament medical suplimentar.
● Hemoragii: Pierderile de sange in timpul sau dupa interventie pot fi semnificative, uneori necesitand transfuzii de sange.
● Formarea de cheaguri de sange: Riscul de tromboza venoasa profunda este mai mare in cazul unei cezariene, datorita imobilitatii postoperatorii.
● Leziuni ale organelor invecinate: Intestinul sau vezica urinara pot fi accidental deteriorate in timpul operatiei.
● Reactii adverse la anestezie: Complicatiile legate de anestezic pot varia de la reactii usoare pana la probleme severe, care necesita interventii urgente.
● Complicatii in sarcinile ulterioare: Femeile care au avut o cezariana pot intampina probleme in viitoarele sarcini, inclusiv riscul de placenta accreta sau rupturi uterine.
Un alt risc pentru mame este endometrita, o infectie a mucoasei uterului, care poate aparea dupa operatia cezariana, necesitand tratament antibiotic intensiv.
Riscuri pentru bebelus
Bebelusii nascuti prin cezariana pot intampina propriile dificultati, precum:
● Leziuni chirurgicale: In timpul operatiei, este posibil ca bebelusul sa fie accidental ranit.
● Probleme respiratorii: Sugarii nascuti prin cezariana sunt mai susceptibili la probleme respiratorii imediate, precum tahipneea tranzitorie (respiratie rapida) sau sindromul de detresa respiratorie acuta (SDRA), care poate necesita interventie medicala imediata.
Este important pentru viitoarele mame sa discute cu medicul lor despre toate optiunile de nastere si riscurile asociate fiecarei metode. Astfel, ele pot lua o decizie informata care reflecta cel mai bine nevoile si conditiile lor medicale.


Recuperarea dupa nasterea prin cezariana
Recuperarea dupa o cezariana este o etapa esentiala si delicata pentru orice proaspata mama. Dupa procedura chirurgicala, mama si nou-nascutul petrec in general intre 2 si 4 zile in spital pentru a fi monitorizati si a asigura o recuperare sigura. Durata tipica de convalescenta dupa o cezariana este de aproximativ 4 pana la 6 saptamani. In aceasta perioada, mama se poate confrunta cu diferite simptome, cum ar fi dureri la nivelul inciziei, crampe, precum si sangerari. Aceste manifestari pot varia ca intensitate de la o persoana la alta, dar in mod normal, ar trebui sa se amelioreze treptat. Este vital ca mamele sa se consulte cu medicul lor daca simptomele devin severe sau daca persista neobisnuit de mult. Vizitele postoperatorii sunt foarte importanta pentru a verifica progresul recuperarii.
In perioada imediata ce urmeaza intoarcerii acasa, este recomandat sa se evite efortul fizic substantial. Asta inseamna sa nu se ridice greutati, sa se abtina de la exercitii fizice intense si sa se evite relatiile sexuale pana cand medicul confirma ca este sigur sa se reia aceste activitati, de obicei dupa 4-6 saptamani. Pentru a sprijini procesul de vindecare, exista cateva practici utile: hidratarea adecvata este esentiala, astfel mamele sunt incurajate sa consume multa apa. Urmarea prescriptiilor medicale pentru gestionarea durerii si a inflamatiei este esentiala. Odihna suficienta nu trebuie neglijata, iar utilizarea unei perne sau a unei centuri de sustinere poate oferi alinare suplimentara si protectie pentru incizie, facilitand o recuperare mai confortabila.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2008 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2012;