Prospect Telmisartan Actavis 40 mg x 28 compr.
Indicatii:
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi.
Prevenţie cardiovasculară
Reducerea morbidităţii cardiovasculare la adulţi cu:
* boală cardiovasculară aterotrombotică diagnosticată (antecedente de boală ischemică coronariană, accident vascular cerebral sau boală arterială periferică) sau
* diabet zaharat de tip 2 cu leziuni demonstrate ale organelor ţintă.
Contraindicatii:
* Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
* Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină
* Tulburări biliare obstructive
* Insuficienţă hepatică severă
Administrare:
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale
Doza eficace uzuală este de 40 mg o dată pe zi. Unii pacienţi pot beneficia de efect terapeutic la o doză zilnică de 20 mg. În cazurile în care nu se atinge valoarea propusă a tensiunii arteriale, doza de telmisartan poate fi crescută până la cel mult 80 mg o dată pe zi. Alternativ, telmisartanul poate fi utilizat în asociere cu diuretice de tip tiazidic, cum este hidroclorotiazida, care s-a dovedit a avea un efect aditiv celui al telmisartanului în ceea ce priveşte efectul hipotensor. Când se intenţionează creşterea dozei, trebuie avut în vedere că efectul antihipertensiv maxim este obţinut în general după 4 până la 8 săptămâni de la începerea tratamentului.
Prevenţie cardiovasculară
Doza recomandată este de 80 mg o dată pe zi. Nu se cunoaşte dacă doze mai mici de 80 mg de telmisartan sunt eficace în reducerea morbidităţii cardiovasculare.
La iniţierea tratamentului cu telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare, se recomandă o atentă monitorizare a tensiunii arteriale precum şi eventualitatea ajustării corespunzătoare a medicaţiei necesare pentru scăderea tensiunii arteriale.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţi cu insuficienţă renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă, experienţa cu privire la administrarea medicamentului este limitată. La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unei doze iniţiale mai mici, de 20 mg. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Telmisartan Actavis este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată doza utilizată nu trebuie să depăşească 40 mg o dată pe zi.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Telmisartan Actavis la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Comprimatele de telmisartan se administrează oral, o singură dată pe zi, cu o cantitate de lichid, cu sau fără alimente.
Compozitie:
Fiecare comprimat conţine telmisartan 40 mg.
Lista excipienţilor
Stearat de magneziu
Croscarmeloză sodică
Manitol
Povidonă
Granule de hidroxid de potasiu
Precautii:
Sarcina
Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu trebuie început în timpul sarcinii. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie să treacă la tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început tratamentul alternativ.
Insuficienţă hepatică
Telmisartan Actavis nu trebuie administrat la pacienţi cu colestază, tulburări biliare obstructive sau insuficienţă hepatică severă deoarece telmisartanul este eliminat în principal în bilă. La aceşti pacienţi, este de aşteptat un clearance hepatic redus al telmisartanului. Telmisartan Actavis trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Hipertensiune renovasculară
Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi de insuficienţă renală atunci când pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză a arterei renale pe rinichi unic funcţional, sunt trataţi cu medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron.
Insuficienţă renală şi transplant renal
La pacienţii cu insuficienţă renală trataţi cu Telmisartan Actavis se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentraţiilor plasmatice de potasiu şi ale creatininei. Nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea Telmisartan Actavis la pacienţii cu transplant renal recent.
Hipovolemie intravasculară
La pacienţii cu hipovolemie şi/sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive, dietei hiposodate, diareii sau vărsăturilor, poate să apară hipotensiune arterială simptomatică, mai ales după administrarea primei doze de Telmisartan Actavis. Astfel de afecţiuni trebuie corectate înainte de a se administra Telmisartan Actavis. Hipovolemia şi/sau hiponatremia trebuie corectate înainte de a se
administra Telmisartan Actavis.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron
Ca o consecinţă a inhibării sistemului renină-angiotensină-aldosteron au fost raportate hipotensiune arterială, sincopă, hiperkaliemie şi modificări ale funcţiei renale (inclusiv insuficienţa renală acută), la pacienţii predispuşi la aceste afecţiuni, în special dacă au fost asociate medicamente care afectează acest sistem. De aceea, blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu
administrând telmisartan împreună cu alţi blocanţi ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron) nu este recomandată. Se recomandă ca funcţia renală să fie atent monitorizată dacă este necesară administrarea concomitentă
Alte afecţiuni asociate cu stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron
La pacienţii al căror tonus vascular şi funcţie renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau cu o patologie renală preexistentă, inclusiv stenoza arterei renale), tratamentul cu medicamente care afectează acest sistem, precum telmisartan, s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, hiperazotemie, oligurie sau, rareori cu insuficienţă renală acută.
Hiperaldosteronism primar
În general, pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund la tratamentul cu medicamente antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea, nu se recomandă utilizarea telmisartanului în acest caz.
Stenoză de valvă aortică şi mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
Ca şi în cazul altor vasodilatatoare, se recomandă precauţie deosebită la pacienţii suferind de stenoză aortică sau mitrală, sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.
Pacienţi cu diabet trataţi cu insulină sau cu antidiabetice
La aceşti pacienţi poate apare hipoglicemie în timpul tratamentului cu telmisartan. De aceea, trebuie avută în vedere o monitorizare corespunzătoare a glicemiei, putând fi necesară o modificare a dozei de insulină sau de antidiabetic, atunci când este cazul.
Hiperkaliemie
Administrarea de medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron poate să producă hiperkaliemie.
La pacienţii vârstnici, la pacienţii cu insuficienţă renală, la pacienţii diabetici, la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu alte medicamente care pot să crească concentraţiile plasmatice ale potasiului, şi/sau la pacienţii care prezintă evenimente intercurente, hiperkaliemia poate fi letală.
Înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă de medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, trebuie evaluat raportul beneficiu/risc.
Principalii factori de risc care trebuie luaţi în considerare în cazul hiperkaliemiei sunt:
- Diabet zaharat, insuficienţă renală, vârstă (> 70 ani)
- Combinaţia cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină-angiotensinăaldosteron şi/sau suplimente de potasiu. Medicamentele sau clasele terapeutice de medicamente care pot produce hiperkaliemie sunt substituenţi de sare care conţin potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS inclusiv inhibitori selectivi COX-2), heparină, imunosupresoare (ciclosporină sau tacrolimus) şi trimetoprim
- Evenimente care pot să apară pe parcurs/intercurente, în mod special deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică, agravarea funcţiei renale, agravarea bruscă a afecţiunii renale (de exemplu infecţii), liză celulară (de exemplu ischemie acută a extremităţilor, rabdomioliză, traumatism extins).
La pacienţii cu risc, se recomandă monitorizarea atentă a valorilor concentraţiilor plasmatice ale potasiului.
Diferenţe etnice
Aşa cum s-a observat în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, telmisartanul şi ceilalţi antagonişti ai angiotensinei sunt aparent mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de rasă neagră decât la persoanele de altă rasă, posibil datorită unei prevalenţe mai mari a valorilor scăzute ale reninei în rândul populaţiei hipertensive de rasă neagră.
Alte precauţii
Ca şi în cazul oricărui alt medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau boală cardiovasculară ischemică poate determina apariţia unui infarct miocardic sau a accidentului vascular cerebral.
Atentionari:
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Atunci când pacientul trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje trebuie să aibă în vedere posibilitatea apariţiei ocazionale a ameţelilor sau somnolenţei în timpul tratamentului cu un medicament antihipertensiv cum este Telmisartan Actavis.
Reactii adverse:
Rezumatul profilului de siguranţă
Reaţiile adverse grave includ reacţii anafilactice şi angioedem, ce pot apare rar (≥1/10000 până la În studiile clinice controlate placebo, la pacienţii trataţi pentru hipertensiune arterială, incidenţa globală a reacţiilor adverse raportată în cazul administrării telmisartanului a fost comparabilă cu cea în cazul administrării placebo ((41,4 % faţă de 43,9%). Incidenţa reacţiilor adverse nu a fost dependentă de doza administrată şi nu a existat o relaţie de legătură cu sexul, vârsta sau originea etnică a
pacienţilor. Profilul de siguranţă al telmisartanului la pacienţii trataţi pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare a fost similar cu cel obţinut la pacienţii hipertensivi.
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost centralizate din studiile clinice controlate realizate la pacienţi trataţi pentru hipertensiune arterială şi din raportările care au urmat punerii pe piaţă a medicamentului. Enumerarea ţine cont, de asemenea, de reacţiile adverse grave şi de reacţiile adverse care au dus la întrerupere, raportate în trei studii clinice pe termen lung, care au inclus 21642 pacienţi
trataţi cu telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare timp de până la şase ani.
Sumarul tabelar al reacţiilor adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţa lor de apariţie utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000).
În cadrul fiecărui grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii:
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente:
Rare:
Infecţie a tractului urinar inclusiv cistită, infecţie a tractului respirator superior, incluzând faringită şi sinuzită,
Sepsis, incluzând evoluţie spre deces1
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Anemie
Rare: Eozinofilie, trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii anafilactice, hipersensibilitate
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente:
Rare:
Hiperkaliemie
Hipoglicemie (la pacienţii diabetici)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie, depresie
Rare: Anxietate
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: Sincopă
Rare: Somnolenţă
Tulburări oculare
Rare: Tulburări vizuale
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: Bradicardie
Rare: Tahicardie
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială2, hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: Dispnee, tuse
Foarte rare: Boală pulmonară interstiţială4
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente:
Rare:
Durere abdominală, diaree, dispepsie, flatulenţă, vărsături
Xerostomie, tulburări gastrice
Tulburări hepatobiliare
Rare: Funcţie hepatică anormală/tulburări hepatice3
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
Rare:
Prurit, hiperhidroză, erupţie cutanată tranzitorie
Edem angioneurotic (de asemenea cu evoluţie letală), eczemă,
eritem, urticarie, erupţii datorate medicamentului, erupţii cutanate
toxice
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente:
Rare:
Durere dorsală (de exemplu sciatică), spasme musculare, mialgie,
Artralgie, durere la nivelul membrelor, dureri la nivelul
tendoanelor (simptome asemănătoare tendinitei)
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Mai puţin frecvente: Insuficienţă renală, incluzând insuficienţă renală acută
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente:
Rare:
Durere toracică, astenie (slăbiciune)
Simptome asemănătoare gripei
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: Creşterea creatininemiei
Rare: Scăderea valorilor hemoglobinei, creşterea valorilor plasmatice ale acidului uric, creşterea concentraţiilor plasmatice ale enzimelor
hepatice, creşterea concentraţiei sanguine a creatin fosfokinazei, 1,2,3,4 : pentru descrierea pe larg, a se vedea sub-punctul „Descrierea reacţiilor adverse selectate”
Descrierea reacţiilor adverse selectate:
Sepsis
În cadrul studiului PRoFESS a fost observată o incidenţă crescută de apariţie a sepsisului în cazul administrării telmisartan comparativ cu placebo. Această reacţie poate fi o descoperire întâmplătoare sau poate fi legată de un mecanism care nu este cunoscut în prezent.
Hipotensiune arterială
Această reacţie adversă a fost raportată ca frecventă la pacienţi cu tensiune arterială controlată, care au fost trataţi cu telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare adăugat medicaţiei de bază.
Funcţie hepatică anormală / tulburări hepatice
Cele mai multe cazuri de funcţie hepatică anormală/ tulburări hepatice în studiile post-autorizare s-au manifestat la pacienţii japonezi. Pacienţii japonezi sunt mai predispuşi la manifestarea acestor reacţii adverse.
Boală pulmonară interstiţială
Din experienţa de după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de boală pulmonară interstiţială în asociere temporală cu administrarea de telmisartan.Cu toate acestea, nu a fost stabilită o relaţie de cauzalitate.
Supradozaj:
Sunt disponibile informaţii limitate privind supradozajul la om.
Simptomatologie: Cele mai importante manifestări ale supradozajului cu telmisartan au fost hipotensiunea arterială şi tahicardia; de asemenea, au fost raportate bradicardie, ameţeli, creşterea creatininemiei şi insuficienţă renală acută.
Tratament: Telmisartanul nu este eliminat prin hemodializă. Pacientul trebuie monitorizat atent, iar tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Abordarea terapeutică depinde de durata de timp scursă din momentul ingestiei şi de severitatea simptomelor. Măsurile recomandate includ inducerea vărsăturilor şi/sau lavajul gastric. Administrarea de cărbune activat poate fi utilă în tratamentul
supradozajului. Trebuie monitorizate frecvent valorile concentraţiilor serice ale electroliţilor şi creatininei. În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale, pacientul trebuie aşezat în poziţie de supinaţie şi trebuie să i se administreze soluţii pentru substituţie rapidă a plasmei şi electroliţilor.
Interactiuni cu alte medicamente:
Similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron, telmisartanul poate provoca hiperkaliemie. Riscul poate creşte în cazul administrării concomitente cu alte medicamente care pot produce la rândul lor hiperkaliemie (substituenţi de sare care conţin potasiu, diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ECA, antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS, inclusiv inhibitori selectivi COX-2), heparină, imunosupresoare (ciclosporină sau tacrolimus) şi trimetoprim.
Apariţia hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc. Riscul este crescut în cazul în care se administrează combinaţiile de tratament/asocierile terapeutice mai sus menţionate. Riscul este mare în special la asocierea cu diuretice care economisesc potasiul şi când se asociază cu substituenţi de sare care conţin potasiu. De exemplu, o asociere cu inhibitori ECA sau AINS prezintă un risc mai mic dacă se respectă întocmai precauţiile pentru utilizare.
Administrare concomitentă nerecomandată
Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu
Antagoniştii receptorilor angiotensinei II, cum este telmisartanul, atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice. Diuretice care economisesc potasiul, de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid, suplimente de potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu pot duce la o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice de potasiu. Dacă, din cauza unei hipokaliemii
demonstrate, este recomandată asocierea, acestea trebuie folosite cu prudenţă şi cu o frecventă monitorizare a concentraţiilor plasmatice de potasiu.
Litiu
În timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei şi cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, inclusiv telmisartan, s-au raportat creşteri reversibile ale concentraţiei plasmatice a litiului şi efecte toxice. Dacă folosirea acestei asocieri se dovedeşte a fi necesară se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de potasiu.
Administrarea concomitentă necesită precauţie
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
AINS (de exemplu acid acetilsalicilic în doze terapeutice antiinflamatoare recomandate, inhibitorii
COX-2 şi AINS neselective) pot reduce efectul antihipertensiv al antagoniştilor receptorilor angiotensinei II.
La unii pacienţi cu funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală compromisă), administrarea concomitentă de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza, poate duce la o deteriorare ulterioară a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. După începerea terapiei asociate şi, în continuare periodic, pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale.
În cadrul unui studiu, administrarea concomitentă de telmisartan şi ramipril a condus la o creştere de până la 2,5 ori a ASC0-24 şi a Cmax a ramiprilului şi a ramiprilatului. Relevanţa clinică a acestei observaţii nu este cunoscută.
Diuretice (tiazide sau diuretice de ansă)
Dacă pe fondul unui tratament cu diuretice în doze mari, cum sunt furosemid (diuretic de ansă) şi hidroclorotiazidă (diuretic tiazidic) se începe administrarea de telmisartan, se poate produce o depleţie de volum şi un risc de hipotensiune arterială.
Se va lua în considerare la administrarea concomitentă
Alte medicamente antihipertensive
Efectul telmisartanului de scădere a tensiunii arteriale poate fi crescut prin administrarea concomitentă a altor medicamente antihipertensive.
Pe baza proprietăţilor lor farmacologice, este de aşteptat ca următoarele medicamente să potenţeze efectele hipotensive ale tuturor antihipertensivelor, inclusiv telmisartan: baclofen, amifostină.
În plus, hipotensiunea arterială ortostatică poate fi agravată de alcoolul etilic, barbiturice, opioide sau antidepresive.
Corticosteroizi (administrare sistemică)
Sarcina si alaptarea:
Sarcina
Utilizarea antagoniştilor receptorilor angiotensinei II nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină. Utilizarea antagoniştilor receptorilor angiotensinei II este contraindicată în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină.
Nu există date adecvate privind utilizarea Telmisartan Actavis la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere.
Dovezile epidemiologice legate de riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ECA în timpul primului trimestru al sarcinii nu au fost concludente; cu toate acestea, o creştere uşoară a riscului nu poate fi exclusă. În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu excepţia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit, în cazul administrării lor în timpul sarcinii. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonişti ai
receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început tratamentul alternativ.
Se cunoaşte faptul că expunerea la tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină induce toxicitate fetală la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniene) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie).
În cazul în care expunerea la antagonişti ai receptorilor angiotensinei II a avut loc începând cu cel deal doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului.
Nou-născuţii ale căror mame au luat antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie ţinuţi sub atentă observaţie din cauza hipotensiunii arteriale.
Alăptarea
Deoarece nu sunt disponibile informaţii privind utilizarea Telmisartan Actavis în timpul alăptării, nu este recomandată administrarea Telmisartan Actavis în timpul alăptării şi sunt de prefereat tratamente alternative cu profil de siguranţă mai bine stabilit, mai ales în cazul alăptării unui copil nou-născut sau născut prematur.
Fertilitatea
În studiile preclinice nu au fost observate efecte ale telmisartanului asupra fertilităţii masculine şi feminine.
Prezentare ambalaj:
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă, prevăzute cu o linie mediană pe una dintre feţe şi marcate cu logo T pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
| SKU | 60001 |
|---|---|
| OTC | Nu |
| EAN | 05690528339376 |
| Brand | TEVA PHARMACEUTICALS |
| Line | Nici unul |