Dexamethasone Sodium Phosphate 8 mg / 2 ml x 5 fiole x 2 ml sol. inj..

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Dexamethasone Sodium Phosphate, soluţie injectabilă, 8 mg

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un ml soluţie injectabilă conţine fosfat de dexametazonă 4 mg sub formă de fosfat disodic de dexametazonă 4,372 mg.

Excipienţi: metabisulfit de sodiu 1,0 mg, parahidroxibenzoat de metil 1,5 mg şi parahidroxibenzoat de propil 0,2 mg per ml.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţie limpede şi incoloră până la slab gălbui.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Administrare sistemică (i.v. sau i.m.)

Tulburări endocrine:

- insuficienţa cortiocosuprarenală primară sau secundară (prima alegere este hidrocortizon sau cortizon, dar analogii sintetici pot fi utilizaţi cu mineralocorticoizi);

- hiperplazie congenitală a glandei suprarenale.

Tulburări non-endocrine:

- alergie sau anafilaxie (edem angioneurotic şi anafilaxie);

- afecţiuni gastro-intestinale (boală Crohn, colită ulceroasă);

- infecţii (tuberculoză miliară şi şoc endotoxic, numai în asociere cu tratament chimioterapic adecvat);

- tulburări neurologice (hipertensiune intracraniană secundară tumorilor cerebrale, convulsii la copil);

- afecţiuni respiratorii (astm bronşic, bronhopneumonie de aspiraţie);

- boli dermatologice (necroliză epidermică toxică);

- şoc (tratamentul adjuvant în doze mari, fiind indicat în tratamentul iniţial al şocului, deşi nu influenţează rata globală de supravieţuire).

Administrare locală

Dexamethasone Sodium Phosphate se injectează intraarticular sau în ţesuturile moi, în următoarele afecţiuni:

- sindrom de canal carpian;

- tenosinovită;

- poliartrită reumatoidă şi reumatism degenerativ cu componentă inflamatorie;

- administrare intralezională în afecţiuni ale pielii, de exemplu acneea vulgaris chistică, lichen simplex localizat şi cicatrici cheloide.

4.2 Doze şi mod de administrare

Notă: dozele sunt exprimate în mg de dexametazonă fosfat, astfel 4 mg dexametazonă fosfat sunt echivalente cu aproximativ 3,33 mg dexametazonă.

Dozajul glucocorticoizilor se adaptează în funcţie de răspunsul pacientului şi de gradul de severitate al afecţiunii. În anumite condiţii (modificarea stării clinice sau stres) este necesară suplimentarea dozei.

Terapia cu glucocorticoizi trebuie întreruptă, dacă nu se obţine răspuns favorabil în două zile de tratament.

Adulţi

Doza trebuie să fie individualizată în funcţie de răspunsul şi afecţiunea pacientului. Trebuie folosite cele mai mici doze ce controlează afecţiunea.

Doza uzuală recomandată în administrare parenterală este 1/3-1/2 din doza administrată oral, la intervale de 12 ore.

Doza iniţială recomandată este de 0,5-20 mg dexametazonă fosfat (0,125-5ml soluţie) pe zi; acestă doză trebuie menţinută sau ajustată până când se obţine un răspuns satisfăcător. Când se obţine un efect favorabil, doza de întreţinere trebuie să fie micşorată treptat, pentru a obţine un răspuns clinic satisfăcător cu cea mai mică doză.

În administrare cronică, nu trebuie să se depăşească 0,5 mg dexametazonă pe zi (echivalent la 0,6 mg dexametazonă fosfat şi 0,15 ml soluţie injectabilă). Întreruperea tratamentului după mai multe zile de administrare trebuie să se facă prin scăderea treptată a dozei.

În şoc (chirurgical, traumatic sau hemoragic) se recomandă administrarea a 2-6 mg dexametazonă/kg, într-o singură injecţie intravenoasă. Se poate repeta la 2-6 ore, dacă este necesar. Dozele mari se administrează numai până când starea pacientului se stabilizează, de obicei nu mai mult de 48-72 de ore.

În edem cerebral (asociat cu tumori cerebrale primare sau metastatice, pregătirea preoperatorie a pacienţilor cu hipertensiune intracraniană secundară) se administrează iniţial 10 mg dexametazonă în injecţie intravenoasă, urmate de 4 mg dexametazonă în injecţie intramusculară, la fiecare 6 ore, până la dispariţia simptomatologiei. Răspunsul este de obicei obţinut în 12-24 de ore. Dozele pot fi menţinute 2-4 zile, după care se scad gradat şi sunt întrerupte după 5-7 zile.

Doze mari sunt recomandate pentru iniţierea tratamentului intensiv, de scurtă durată, în edemul cerebral acut, care pune viaţa în pericol. Dozele se scad în interval de 7-10 zile (vezi mai jos).

Când este necesară terapia de întreţinere, se va continua administrarea pe cale orală.

Doze recomandate în edemul cerebral acut

Adulţi

Doza iniţială: 50 mg.

Ziua 1: 8 mg la fiecare 2 h.

Ziua 2: 8 mg la fiecare 2 h.

Ziua 3: 8 mg la fiecare 2 h.

Ziua 4: 4 mg la fiecare 2 h.

Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 4 h.

În continuare: scăderea dozei cu 4 mg pe zi.

Copii (≥35 kg)

Doza iniţială: 25 mg.

Ziua 1: 4 mg la fiecare 2 h.

Ziua 2: 4 mg la fiecare 2 h.

Ziua 3: 4 mg la fiecare 2 h.

Ziua 4: 4 mg la fiecare 4 h.

Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 6 h.

În continuare: scăderea dozei cu 2 mg pe zi.

Copii (<35 kg):

Doza iniţială: 20 mg.

Ziua 1: 4 mg la fiecare 3 h.

Ziua 2: 4 mg la fiecare 3 h.

Ziua 3: 4 mg la fiecare 3 h.

Ziua 4: 4 mg la fiecare 6 h.

Zilele 5-8: 2 mg la fiecare 6 h.

În continuare: scăderea dozei cu 1 mg pe zi.

Doze recomandate în injectarea intraarticulară, intralezională sau în ţesuturile moi, dacă sunt afectate una sau maxim două articulaţii

Articulaţie mare: 2-4 mg (0,5-1ml) dexametazonă fosfat.

Articulaţie mică: 0,8-1 mg (0,2-0,25 ml) dexametazonă fosfat.

Burse: 2-3 mg (0,5-0,75 ml) dexametazonă fosfat.

Teci sinoviale: 0,4-1 mg (0,1-0,25 ml) dexametazonă fosfat.

Ţesuturilor moi: 2-6 mg (0,5-1,5 ml) dexametazonă fosfat.

Se administrează o injecţie la intervale de la 3-5 zile până la 2-3 săptămâni, în funcţie de răspunsul pacientului.

Copii

Utilizarea ar trebui limitată la o doză unică, repetată la intervale de 2 zile (terapie alternantă), cu scopul de a reduce la minim supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal şi retardul creşterii.

Vârstnici

Tratamentul, în special cel de întreţinere, necesită o atentă supraveghere medicală, având în vedere riscul reacţiilor adverse: osteoporoză, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arterială, susceptibilitate crescută la infecţii şi atrofie cutanată. Este necesară o urmărire foarte atentă.

4.3 Contraindicaţii

- Hipersensibilitate la dexametazonă sau la oricare dintre excipienţi.

- Infecţii sistemice, dacă nu se administrează terapie antiinfecţioasă adecvată.

- Infecţii fungice sistemice.

- Infecţii virale în evoluţie (hepatite, herpes, varicelă, zona zoster).

- Artritele septice (gonococice, tuberculoase) reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea intra-articulară.

- Psihoze necontrolate prin tratament.

- Ulcer gastro-duodenal şi diateză hemoragică.

Totuşi, dacă administrarea de glucocorticoizi este absolut necesară, aceste contraindicaţii nu vor fi considerate absolute.

Vaccinarea în timpul corticoterapiei este contraindicată.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pentru a reduce la minimum reacţiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici, pentru perioade cât mai scurte, precum şi prin administrarea unei doze zilnice unice, dimineaţa sau a unei doze unice o dată la două zile. Este necesară reevaluarea frecventă a răspunsului clinic.

În timpul tratamentului prelungit se produce atrofia corticosuprarenalei, care poate persista ani de zile după întreruperea tratamentului. De aceea, scăderea dozei se va face gradat (în săptămâni sau luni, în funcţie de durata tratamentului şi de doza administrată), pentru a preveni insuficienţa acută corticosuprarenală.

În timpul tratamentului prelungit, orice infecţie intercurentă, intervenţie chirurgicală sau traumatism, necesită creşterea temporară a dozei de dexametazonă.

Se recomandă ca pacienţii să poarte asupra lor o brăţară sau un bilet de atenţionare în care să fie înscrise: medicamentul administrat, doza şi durata tratamentului.

În timpul tratamentului cu glucocorticoizi răspunsul imun este diminuat, asfel încât este posibil să crească susceptibilitatea la infecţii. Manifestarea clinică a infecţiilor poate fi atipică, astfel încât, boli severe cum ar fi tuberculoza sau septicemia pot evolua fără semne evidente, fiind diagnosticate doar în stadii avansate. De aceea, se recomandă asocierea tratamentului antibiotic adecvat, atunci când este necesar.

Varicela poate fi letală la pacienţii cu imunosupresie. De aceea, bolnavii trataţi cu glucocorticoizi, care nu au avut varicelă, trebuie sfatuiţi să evite contactul cu persoanele bolnave de varicelă sau herpes. În caz de expunere, pacienţii aflaţi în tratament sau cei care au urmat tratament cu glucocorticoizi în ultimele trei luni necesită imunizare pasivă în primele zece zile de la expunere. În cazul confirmarii dignosticului de varicelă, este necesară îngrijire urgentă de specialitate. Dacă apare varicelă în timpul tratamentului, glucocorticoizii nu se întrerup din cauza riscului de insuficienţă suprarenaliană acută.

Pacienţilor trataţi cu glucocorticoizi nu trebuie să li se administreze vaccinuri cu tulpini vii atenuate deoarece raspunsul imunitar este redus.

În următoarele situaţii este necesară o analiză atentă a raportului risc/beneficiu înainte de adminstrare; dacă se hotărăşte folosirea dexametazonei, pacienţii vor fi atent monitorizaţi în timpul tratamentului:

- osteoporoză, în special la femeile post-menopauză;

- existenţa sau antecedente de tulburari afective severe, mai ales psihoză indusă de glucocorticoizi;

- glaucom sau antecedente familiale de glaucom;

- insuficienţa renală;

- ulcer gastric în antecedente;

- parazitoze, mai ales amoebiază;

- hipertensiune arterială sau insuficienţă cardiacă congestivă;

- diabet zaharat sau antecedente familiale de diabet;

- insuficienţa hepatică;

- epilepsie;

- migrenă;

- miastenia gravis;

- întârzierea dezvoltării fizice la copii, deoarece administrarea prelungită de glucocorticoizi poate favoriza închiderea prematură a epifizelor; este necesară monitorizarea atentă a creşterii şi dezvoltării generale a copiilor aflaţi în tratament prelungit cu glucocorticoizi;

- sindrom Cushing.

Se recomandă precauţie în administrarea de Dexamethasone Sodium Phosphate la pacienţii cu hipotiroidie sau ciroză hepatică deoarece aceste categorii de pacienţi au un răspuns terapeutic exagerat la corticosteroizi.

La vârstnici, în tratamentul de întreţinere se vor alege dozele astfel încât să se evite apariţia reacţiilor adverse: osteoporoză, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arterială, susceptibilitate crescută la infecţii şi atrofie cutanată. Este necesară o supraveghere medicală atentă.

În tratamentul injectabil local, de exemplu în tendinite sau tenosinovite, trebuie să se injecteze în spaţiul dintre tendon şi teaca sinovială, deoarece s-au raportat cazuri de rupturi de tendoane.

La pacienţii cu tulburări de coagulare sau care primesc tratament anticoagulant, se recomandă evitarea injectării intramusculare sau locale.

În special la pacienţii cu alergii în istoric, pot să apară reacţii anafilactoide grave în timpul administrării de glucocorticoizi. Acestea includ: edem glotic, bronhospasm şi urticarie. Dacă aceste reacţii apar este recomandat să se administreze imediat o injecţie intravenoasă de 0,1-0,5 ml de soluţie de adrenalină 1:1000 (0,1 mg-0,5 mg adrenalină în funcţie de greutatea corporală), aminofilină intravenos şi respiraţie artificială dacă este necesar.

Excipienţii p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.

Excipientul metabisulfit de sodiu poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Acest medicament face parte din categoria medicamentelor care pot pozitiva testele de control antidoping la sportivii de performanţă.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Următoarele medicamente cresc metabolizarea glucocorticoizilor, astfel încât efectul terapeutic al acestora este scăzut: aminoglutetimidă, carbamazepină, efedrină, fenobarbital, fenilbutazonă, fenitoină, primidonă, rifampicină.

Glucocorticoizii scad efectul terapeutic al medicaţiei antihipertensive, diureticelor, glicozidelor cardiace şi medicamentelor hipoglicemiante (inclusiv insulina).

Glucocorticoizii potenţează efectul hipokalemiant al acetazolamidei, carbenoxolonei, diureticelor de ansă şi diureticelor tiazidice.

Administrarea concomitentă de glucocorticoizi cu anticoagulante cumarinice poate intensifica efectul anticoagulant, existând riscul sângerarilor spontane. Este necesară monitorizarea INR sau a timpului de protrombină.

Administrarea concomitentă cu heparina creşte riscul de accidente hemoragice la glucocorticoizi.

Glucocorticoizii cresc clearance-ul renal al salicilaţilor, astfel întreruperea administrarii de glucocorticoizi putând determina intoxicaţie cu salicilaţi.

Pacienţii trataţi concomitent cu antiinflamatorii nesteroidiene, necesită o atentă supraveghere clinică, deoarece creşte riscul apariţiei ulcerului gastro-duodenal, precum şi severitatea acestuia.

Administrarea concomitentă cu praziquantel determină diminuarea concentraţiei plasmatice a praziquantel, cu risc de eşec al tratamentului, datorită creşterii metabolizării hepatice a praziquantel de către dexametazonă.

Tratamentul cu corticosteroizi inhibă răspunsul imun. Administrarea concomitentă de vaccinuri care conţin toxoizi sau virusuri atenuate duce la un răspuns postvaccinal nesatisfăcător. Adiţional, corticosteroizii pot provoca proliferarea microorganismelor conţinute în vaccinurile diluate ducând la exacerbarea reacţiilor adverse neurologice ale vaccinurilor.

În timpul tratamentului cu corticosteroizi este contraindicată vaccinarea contra varicelei. Vaccinarea se amână până când tratamentul cu corticosteroizi este în faza cu doze descrescătoare. Dacă vaccinarea este

absolut necesară se recomandă efectuarea unui titru de anticorpi pentru a evalua răspunsul imun obţinut.

4.6 Sarcina şi alăptarea

În studiile la animale s-au evidenţiat întârzieri în creşterea intrauterină a fătului şi o uşoară creştere a riscului de palatoschizis; de asemenea, la nou-născuţi pot să apară semne de insuficienţă suprarenală.

La femeile gravide, cu sarcină normală, dacă tratamentul este absolut necesar, acesta se va administra în schema obişnuită, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la făt.

Este necesară supravegherea atentă pentru a evita retenţia hidro-electrolitică.

Femeile la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari nu trebuie să alăpteze, deoarece hormonii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului; de asemenea, pot întârzia sau opri creşterea.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu au fost raportate modificări ale capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse, inclusiv supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal, este corelată cu doza, eficacitatea medicamentului, frecvenţa administrarii şi durata tratamentului (vezi pct. 4.4).

Pentru administrarea injectabilă s-au raportat reacţii adverse locale, iar prin injectări repetate intraarticulare poate să apară deteriorarea cartilajului articular (similar cu artropatia Charcot).

Riscul reacţiilor adverse sistemice există şi în condiţiile injectării locale.

Tulburări endocrine:

- inhibarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal (hipocorticism endogen);

- încetinirea creşterii la sugari/copii/adolescenţi, prin închidere prematură a epifizelor;

- ciclu menstrual neregulat şi amenoree;

- facies cushingoid, hirsutism;

- bufeuri vasomotorii.

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

- creşterea apetitului alimentar, creştere în greutate, scăderea toleranţei la glucide care poate determina necesitatea creşterii dozelor de medicamente hipoglicemiante;

- negativarea balanţei proteice şi a calciului.

Tulburări ale sistemului imunitar:

- susceptibilitate crescută la infecţii, reactivarea unei infecţii tuberculoase latente, infecţii cu germeni oportunişti;

- modificare a răspunsului la vaccinuri şi la testele cutanate (vezi pct. 4.4);

- reacţii de hipersensibilitate;

- reacţii anafilactice.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

- osteoporoză;

- fracturi ale oaselor lungi şi vertebrelor;

- osteonecroză aseptică;

- atrofie musculară;

- închidere prematură a epifizelor osoase;

- slăbiciune musculară;

- tasări vertebrale;

- ruptură de tendon şi miopatie.

Investigaţii diagnostice:

- retenţie hidro-salină, cu posibilitatea apariţiei hipertensiunii arteriale;

- hiperglicemie;

- hipocalcemie;

- posibilă supresie a testărilor cutanate-răspunsuri fals pozitive sau fals negative;

- hipokaliemie;

- alcaloză hipokaliemică.

Tulburări hematologice şi limfatice:

- leucocitoză.

Tulburări ale sistemului nervos:

- convulsii;

- agravarea epilepsiei;

- cefalee, vertij;

- singultus;

- la copil, după administrarea produsului, poate creşte presiunea intracraniană, cu edem papilar.

Tulburări psihice:

- agravarea afecţiunilor psihice (schizofrenie), tulburări psihice: euforie, manifestări psihotice;

- accese maniacale;

- stare confuzională;

- insomnie, fenomene de excitaţie;

- stări depresive la oprirea tratamentului.

Tulburări oculare:

- creşterea presiunii intraoculare, glaucom;

- edem papilar;

- atrofia sclerei si corneei;

- cataractă subcapsulară posterioară;

- infecţii oftalmice virale şi fungice.

Tulburări gastro-intestinale:

- dispepsie, distensie abdominală şi vărsături;

- ulcer peptic (cu risc de perforaţie şi hemoragie);

- pancreatită acută;

- candidoze oro-faringiene şi intestinale.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

- acnee, purpură;

- atrofie cutanată;

- peteşii şi echimoze;

- eritem;

- hipersudoraţie;

- dermatite alergice, urticarie;

- vergeturi şi telangiectazii;

- întârzierea cicatrizării leziunilor;

- hipertricoză.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

- infecţii la locul injecţiei: artrite etc;

- atrofii localizate în muşchi, ţesut subcutanat şi piele;

- ruptură de tendon în cazul injectării directe în tendon;

- calcificări locale.

Tulburări cardiace

- aritmie;

- insuficienţă cardiacă congestivă;

- miocardiopatie.

Tulburări vasculare

- hipertensiune arterială;

- tromboembolism.

Insuficienţă corticosuprarenaliană acută (produsă de întreruperea bruscă a tratamentului):

După un tratament prelungit, reducerea bruscă a dozei de glucocorticoizi poate determina insuficienţă corticosuprarenaliană acută, hipotensiune arterială, în cazurile severe putând să apară chiar decesul.

Sindromul de abstinenţă include: artralgii, conjuctivită, febră, mialgie, noduli cutanaţi dureroşi şi pruriginoşi, rinită şi pierdere în greutate.

4.9 Supradozaj

În caz de supradozj, reacţiile adverse sunt mai severe.

Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB02.

Dexametazona (9 alfa-fluoro-16 alfa-metil-prednisolon) este un glucocorticoid de sinteză cu potenţă mare. Efectul antiinflamator al unei doze de 0,75 mg este echivalent cu cel al unei doze de 5 mg prednison. Face parte din categoria glucocorticoizilor cu efect antiinflamator marcat, lipsiţi de efect de retenţie hidro-salină. De asemenea, are efect imunodepresiv, predominant asupra imunităţii mediate celular. Glucocorticoizii inhibă eliberarea de către limfocitele T activate a interleukinei 2, interleukinei 1 şi a factorului de necroză tumorală. Principala celulă ţintă este macrofagul. Sunt diminuate atât răspunsul primar, imediat, cât şi cel

secundar, tardiv al acestor celule. În afara macrofagelor, glucocorticoizii acţionează şi asupra altor celule care intervin în inflamaţie (bazofile, limfocite, celule endoteliale, fibroblaşti) cărora le inhibă funcţiile.

Glucocorticoizii, mai ales în doză mare, au proprietăţi limfolitice. Ei scad numărul monocitelor, eozinofilelor şi bazofilelor din sânge, datorită redistribuirii tisulare.

Glucocorticoizii acţionează primar la nivelul unor receptori intracelulari specifici, de tip II. Complexul glucocorticoid-receptor trece în nucleu şi se fixează de ADN, la nivelul unui situs specific, denumit element care

răspunde la glucocorticoid-GRE. Complexul hormon-receptor acţionează ca factor de transcripţie.

Instalarea lentă a efectelor glucocorticoizilor se explică prin timpul necesar intervenţiei la nivelul mecanismelor care iniţiază sinteza proteinelor. Intervenţia în metabolismul proteic explică şi efectul durabil, care nu corespunde timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

După administrare, dexametazona sodiu-fosfat se hidrolizează rapid în dexametazonă.

După administrarea intravenoasă efectul se instalează mai rapid decât după administrarea intramusculară. Din acest motiv pentru situaţii de urgenţă se alege injectarea intravenoasă, iar pentru tratamentul de întreţinere se preferă injectarea intramusculară.

Dexametazona se distribuie rapid în toate ţesuturile, traversează bariera feto-placentară şi este excretată în cantităţi mici în laptele matern. Legarea de proteinele plasmatice este proporţională cu doza. În hipoalbuminemie, creşte proporţia dexametazonei nelegată de proteinele plasmatice.

Dexametazona se metabolizează în special la nivelul ficatului, dar şi în rinichi, excretându-se în urină, sub formă neconjugată. Tulburarea funcţiei renale nu influenţează semnificativ eliminarea dexametazonei; tulburarea funcţiei hepatice duce la acumulare, prin diminuarea metabolizării.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3 ore. Are efect de lungă durată (36-54 de ore), deprimând continuu funcţia hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală, ceea ce face ca administrarea îndelungată să nu fie recomandată, datorită riscului mare de insuficienţă corticosuprarenaliană iatrogenă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Vezi pct. 4.6.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Creatinină

Citrat de sodiu

Metabisulfit de sodiu

Hidroxid de sodiu

Parahidroxibenzoat de metil

Parahidroxibenzoat de propil

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 5 fiole din sticlă brună a câte 2 ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 100 fiole din sticlă brună a câte 2 ml soluţie injectabilă.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Se vor utiliza doar soluţiile clare. Soluţia poate fi diluată cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu sau soluţie injectabilă de glucoză. Soluţia diluată trebuie utilizată în interval de 24 ore de la preparare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EIPICO MED S.R.L.,

B-dul Unirii nr. 6, bloc 8 C, scara 1, etaj 3, ap. 9, sector 4,

Bucureşti, România

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

295/2007/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reautorizare, Noiembrie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2007