Nevroza cardiaca, o afectiune cauzata de stres si efort intens

Nevroza cardiaca este o reactie anxioasa, caracterizata de simptome precum: stari de slabiciune, dispnee, ameteala, palpitatii cardiace, dar care nu sunt provocate de o afectiune a inimii, fapt ce face posibila preventia acestei conditii medicale. Etiologia acestei boli nu este clara; in cele mai multe cazuri, stresul cotidian, stresul posttraumatic sau efortul fizic intens efectuat de persoane sedentare sunt principalii factori de risc pentru declansarea manifestarilor clinice.

Nevroza cardiaca – simptome

Multi pacienti, care, in fapt, sufera de nevroza cardiaca, resimt perioade lungi de timp simptome identice celor din bolile de inima, precum: palpitatii, tahicardie, durere in piept care radiaza in bratul stang, senzatie de arsura sau intepaturi in zona inimii, presiune in zona toracica, dispnee, stari de slabiciune, ameteala.

Totusi, daca aceste stari sunt experimentate pentru prima oara, este foarte important sa se apeleze imediat la consultul medical de specialitate, pentru a exclude un posibil infarct sau o boala cardiaca.

In cazul nevrozei cardiace, inima este perfect sanatoasa; cu toate acestea, manifestarile descrise anterior revin frecvent, mai ales din cauza incertitudinii legate de diagnostic, pe care pacientul o experimenteaza. Din teama de a nu fi, in realitate, inima afectata, la multi pacienti cu nevroza cardiaca se declanseaza atacuri de panica si o exacerbare a simptomelor. De asemenea, perioadele de timp in care nu exista manifestari sunt marcate de teama urmatorului „atac”.

Nevroza cardiaca – tratament

Dupa ce, in urma unui control medical complet, se stabileste diagnosticul de nevroza cardiaca, este foarte important ca pacientul sa inteleaga in amanunt felul in care este afectat, dar si ce cauzeaza aceasta problema. In cazul in care stresul este factorul incriminat, pe langa medicatia adaptogena si/sau sedativa, se poate recomanda si terapie psihologica, prin care pacientul sa invete sa-si controleze starile declansatoare.

Text: Andreea Bunea