Tiroida autoimuna: Ce este, care sunt simptomele, optiuni de tratament

Boala Hashimoto sau Tiroida autoimuna Hashimoto este o tulburare autoimuna care afecteaza glanda tiroida. O tulburare autoimuna este o boala care apare atunci cand sistemul imunitar ataca tesuturile sanatoase. In boala Hashimoto, celulele sistemului imunitar provoaca moartea celulelor tiroidiene care produc hormoni, afectiune care duce, de obicei, la o reducere a productiei de hormoni (hipotiroidism).

Simptome ale tiroidei autoimuna Hashimoto

Boala Hashimoto progreseaza incet de-a lungul anilor. Este posibil sa nu observati semne sau simptome ale bolii. In timp, scaderea productiei de hormoni tiroidieni poate provoca unele dintre urmatoarele simptome:

Oboseala
Sensibilitate crescuta la frig
Somnolenta crescuta
Piele uscata
Constipatie
Slabiciune musculara
Dureri musculare, sensibilitate si rigiditate
Dureri articulare si rigiditate
Sangerari menstruale neregulate sau excesive
Depresie
Probleme de memorie sau de concentrare
Umflarea tiroidei (gusa)
Unghii fragile
Caderea parului

Cauze care declanseaza Tiroida Autoimuna

Boala Hashimoto este o afectiune autoimuna. Sistemul imunitar produce anticorpi care ataca celulele tiroidiene ca si cum ar fi bacterii, virusi sau alte corpuri straine. Sistemul imunitar cere in mod eronat ajutorul agentilor care lupta impotriva bolilor, care dauneaza celulelor si provoaca moartea celulelor. Nu este clar ce cauzeaza sistemul imunitar sa atace celulele tiroidiene. Debutul bolii poate fi legat de urmatoarele:

Factori genetici
Factorii declansatori ai mediului, cum ar fi infectiile, stresul sau expunerea la radiatii
Interactiuni intre factorii de mediu si genetici
Factori de risc pentru tiroida autoimuna Hashimoto
Urmatorii factori sunt asociati cu un risc ridicat de boala Hashimoto:

Sexul feminin
Varsta mijlocie
Alte boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoida, diabetul de tip 1 sau lupusul, cresc riscul de a dezvolta boala Hashimoto
Genetica si istoria familiei - Aveti un risc mai mare de a dezvolta boala Hashimoto daca alte persoane din familie au tulburari tiroidiene sau alte boli autoimune
Sarcina - Modificarile tipice ale functiei imunitare care apar in timpul sarcinii pot fi un factor ce cauzeaza aparitia bolii Hashimoto
Consumul excesiv de iod din dieta
Expunerea la radiatii

Hormonii tiroidieni sunt esentiali pentru functionarea sanatoasa a multor sisteme ale corpului. Deci, atunci cand este lasata netratata, boala Hashimoto si hipotiroidismul pot provoca mai multe complicatii. Acestea includ:

Extinderea tiroidei - Deoarece boala Hashimoto provoaca o deteriorare a productiei de hormoni tiroidieni, tiroida primeste semnale de la glanda pituitara pentru a produce mai mult, iar acest ciclu poate provoca gusa.
Probleme cardiace - Hipotiroidismul poate provoca probleme ale functiei cardiace, inima marita si ritm cardiac neregulat. De asemenea, poate genera niveluri ridicate de colesterol lipoproteic cu densitate scazuta (LDL), colesterol rau, care este un factor de risc pentru bolile cardiovasculare si insuficienta cardiaca.
Probleme de sanatate mintala - Depresia sau alte tulburari de sanatate mintala pot aparea devreme in boala Hashimoto si pot deveni mai severe in timp.
Disfunctie sexuala si reproductiva - La femei, hipotiroidismul poate duce la scaderea dorintei sexuale (libidoului), incapacitatea de a ovula si sangerari menstruale excesive si neregulate. Barbatii care sufera de hipotiroidism pot avea libidoul redus, disfunctie erectila si un numar scazut de spermatozoizi.
Hipotiroidismul in timpul sarcinii poate creste riscul de avort spontan sau nastere prematura. Copiii femeilor cu hipotiroidism netratat sunt expusi riscului de a avea abilitati intelectuale reduse, autism, intarzieri de vorbire si alte tulburari de dezvoltare.

Diagnosticare Tiroida autoimuna

Pentru a determina daca hipotiroidismul este cauza simptomelor, medicul va recomanda teste de sange care pot include:

Testul hormonului de stimulare tiroidiana – Atunci cand glanda pituitara detecteaza un nivel scazut de hormoni tiroidieni in sange, trimite hormonul de stimulare tiroidiana la tiroida pentru a creste productia de hormoni tiroidieni. Nivelurile ridicate de hormon de stimulare ai tiroidei in sange indica hipotiroidism. Valori ale T4- Principalul hormon tiroidian este tiroxina (T4). Un nivel scazut de T4 in sange confirma rezultatele unui test de hormon de stimulare tiroidiana si indica faptul ca problema este in tiroida in sine. In boala Hashimoto, sistemul imunitar produce de obicei un anticorp pentru peroxidaza tiroidiana, o proteina care joaca un rol important in productia de hormoni tiroidieni. Majoritatea persoanelor cu boala Hashimoto vor avea anticorpi la peroxidaza tiroidiana in sange.

Tratamentul depinde, de obicei, daca tiroida este atat de afectata incat sa provoace hipotiroidism. Daca pacientul nu are hipotiroidism, medicul poate alege sa monitorizeze simptomele si nivelurile hormonilor tiroidieni in mod regulat. Boala Hashimoto se poate trata cu ajutorul unui hormon sintetic, denumit levotiroxina, care functioneaza asemanator cu hormonul T4, care este produs de tiroida. Cu ajutorul levotiroxinei, se urmareste recuperarea si mentinerea unui nivel optim de hormoni T4, dar, de asemenea, se poate obtine si ameliorarea simptomatologiei. 

Un aspect important de mentionat este faptul ca acest tip de tratament trebuie urmat pentru tot restul vietii. Levotiroxina se va administra intr-o doza anume, indicata de medic, determinata in functie de greutate, varsta, productia actuala de hormoni tiroidieni, precum si in functie de alti factori. In ciuda faptului ca levotiroxina se comporta ca un hormon natural in corp, reactiile adverse sunt rare, insa atunci cand exista o cantitate prea mare de hormoni tiroidieni, poate aparea fragilitatea oaselor sau aritmii. Unele medicamente, suplimente si alimente pot afecta absorbtia levotiroxinei. Prin urmare,  discutati cu medicul daca ati consumat sau administrat urmatoarele:

Produse din soia
Alimente bogate in fibre
Suplimente de fier, inclusiv preparate cu multivitamine care contin fier
Colestiramina - un medicament utilizat pentru scaderea nivelului de colesterol din sange
Hidroxid de aluminiu, care este prezent in unele antiacide
Sucralfatul, un medicament pentru ulcere
Suplimente de calciu

Terapia de substitutie hormonala T3

Pacientii care nu raspund la tratamentul cu hormonul sintetic T4 li se poate administra medicamentatie ce inlocuiesc hormonul T3. Si acesta poate prezenta reactii adverse precum anxietate, batai accelerate ale inimii, dar si insomnii. Tiroida foloseste iod, un mineral gasit in unele alimente, pentru a produce hormoni tiroidieni. Cu toate acestea, persoanele cu boala Hashimoto sau alte tipuri de tulburari tiroidiene autoimune pot fi sensibile la efectele secundare nocive ale iodului. Consumul de alimente care contin cantitati mari de iod, cum ar fi algele de apa dulce sau alte tipuri de alge si anumite medicamente bogate in iod, poate provoca sau agrava hipotiroidismul. Administrarea suplimentelor de iod poate avea acelasi efect.

Cand s-a folosit prima oara iodura de potasiu? Ce este iodura de potasiu si legatura ei directa cu tiroida si bolile asociate cu aceasta

In anul 1820, francezul Jean-François Coindet a fost primul care a folosit iodul in medicina, sub forma unei tinctura de iod si iodura de potasiu, acesta folosind-o ca un medicament pentru combaterea gusii endemice. El a observat ca tratamente traditionale contra gusii constau in consumarea cenusii de alge, iar din moment ce alga era bogata in iod, acesta ar fi fost ingredientul activ. A avut dreptate, insa, deoarece pacientii care au primit tinctura de iod ca medicament au suferit dureri gastrice severe din cauza efectelor iritante ale acesteia, tratamentul fiind abandonat.

Cu toate ca solutia de iod a esuat ca remediu pentru gusa, ea a devenit un tratament acceptat pentru ranile deschise, chiar daca nu se stia la vremea aceea ca eficacitatea acestuia se datora proprietatilor sale antiseptice. O perioada, iodul si compusii iodici organici au fost folositi pe scara larga ca antiseptice si dezinfectante; cu timpul, acestia au fost inlocuiti cu preparate mai putin agresive.

In 1830 a fost stabilita o alta legatura intre gusa si nivelul de iod, observandu-se ca in regiunile in care gusa era endemica rezervele de apa aveau un continut redus de iod, dar incercarile de la mijlocul secolului al XIX-lea de vindecare a gusii cu ajutorul acestui element a fost abandonata cand pacientii au inceput sa sufere vizibil din cauza excesului de iod.

Dupa descoperirea bombei nucleare si folosirea energiei atomice in alimentarea unor submarine sau pentru armanent, in constructia unor centrale atomo-electrice, iodura de potasiu a fost utilizata si in caz de accidente nucleare sau accidente ale reactoarelor nucleare pentru a preveni absorbtia de iod radioactiv in tiroida. In cazul accidentelor reactoarelor nucleare, poate sa existe o emisie de iod radioactiv, iar in caz de contaminare, iodul radioactiv este preluat de catre tiroida.