Negii, cunoscuti si ca veruci, pot aparea la orice varsta, putand aparea unul sau mai multi. De asemenea, acestia sunt contagiosi, deoarece este necesar un contact prelungit si constant pentru ca virusul sa se raspandeasca, negii se raspandesc mai usor dintr-o zona a corpului in alta decat de la o persoana la alta. O leziune a pielii, oricat de mica, este de obicei necesara pentru diseminare. Contactul sexual, cu toate acestea, este adesea suficient pentru a raspandi negii genitali.

Negii sunt infectii ale pielii sau mucoasei cauzate de papilomavirusul uman (HPV), se estimeaza ca exista mai mult de 100 de tipuri de acest virus si doar unii negi au un risc ridicat, pentru capacitatea lor de a produce leziuni precanceroase sau cancer. Este cazul subtipurilor HPV 16 si 18, care sunt asociate cu 70% din cancerele de col uterin. In schimb, cele mai frecvente tipuri de HPV tind sa provoace negi pe piele, zona genitala sau anala. In cele mai multe cazuri, negii sunt nedurerosi si inofensivi, desi sunt inestetice, deoarece o mica zona a stratului superficial al pielii - epiderma - se ingroasa, se ridica deasupra pielii inconjuratoare si devine aspra.

Cauze ale aparitiei verucilor

Papilomavirusul uman (HPV) este cauza verucilor. Pielea umeda si prezenta leziunilor mici (taieturi etc.) favorizeaza aparitia negilor, care pot aparea din mai multe cauze, dupa cum urmeaza:

Contactul cu pielea unui subiect deja infectat cu HPV
Contactul cu suprafetele contaminate (podele de piscina, dusuri comunale, sali de sport, etc.)
Partajarea obiectelor personale, cum ar fi prosoape, aparate de ras, etc.
Daca aveti un neg, acesta se poate raspandi daca atingeti o alta zona a corpului dupa ce ati atins negul.

Tipuri de veruci

Cele mai multe veruci sunt inofensive, desi acestea pot fi destul de inestetice. Exceptiile sunt anumite tipuri de veruci genitale cauzate de tipurile de papilomavirus uman (HPV) care pot provoca cancer la nivelul gurii, gatului sau organelor genitale. Exista mai multe tipuri, iar cele mai frecvente sunt:

Negi comuni: De obicei apar pe degete, maini, coate si genunchi
Negi plantari: Se dezvolta pe talpile picioarelor; pot fi durerosi, deoarece sunt supusi in mod continuu la socuri si frictiuni
Negi filiformi: Apar adesea pe fata si sunt alungiti
Negi genitali: Se dezvolta in zona genitala

Negii se pot dezvolta in decurs de saptamani sau luni dupa infectare. Ei sunt de obicei excrescente cu o suprafata aspra si destul de mici, iar forma poate varia. In unele cazuri, punctele mai intunecate pot fi observate in interior. Desi nu sunt frecvente aceste aspecte, verucile pot provoca durere, mancarime si sangerare. Negii sunt transmisi prin contact direct (de la o persoana la alta) sau indirect (cu prosoape sau alte obiecte care au fost folosite de persoanele care au negi) si, mai presus de toate, pot aparea atunci cand exista mici leziuni in piele sau mucoase, care actioneaza ca o poarta catre epiderma. Odata ce virusul a patruns si dupa o perioada de incubatie care poate varia de la una la cateva luni, apare de obicei infectia care poate conduce la aparitia negilor. Infectiile sunt mai frecvente la persoanele cu un sistem imunitar slab. Negii genitali, in special, sunt foarte contagiosi si pot fi transmisi de la o persoana la alta in timpul actului sexual, fie oral, vaginal sau anal.

Negii sunt de obicei de dimensiuni mici, de la cativa milimetri in diametru pana la un centimetru, si sunt de culori diferite, cum ar fi maro gri (cel mai frecvent), aceeasi culoare ca pielea sau roz. Persoanele afectate se pot auto-corecta pentru a nu-i mai manipula sau zgaria, iar apoi sa atinga alte zone ale pielii. In acest caz, negii cresc in dimensiune sau se dezvolta altii noi. De obicei, verucile nu dor, desi uneori, in special in cazul negilor de pe talpile picioarelor, pot fi inconfortabili atunci cand se utilizeaza anumiti pantofi sau cand se merge pe jos. In unele cazuri, negii pot, de asemenea, sa cauzeze mancarime.

Cum se pot elimina negii?

Acesta include mai multe metode. Multe veruci, in special cele comune, dispar de la sine in 1 sau 2 ani. Deoarece negii rareori lasa o cicatrice daca se vindeca spontan, nu au nevoie de tratament decat daca provoaca durere sau disconfort psihologic. Negii genitali sunt tratati pentru a preveni raspandirea la un partener sexual. Toate tipurile de veruci pot reveni dupa ce sunt eliminate, insa negii plantari sunt cel mai greu de vindecat. Negii pot fi, de obicei, eliminati cu substante chimice precum diferite concentratii de acid salicilic, acidul tricloracetic, 5-fluorouracil, cantharidina, tretinoina sau rasina de podophyllum. Negii plati sunt adesea tratati cu agenti de exfoliere, cum ar fi tretinoina, acidul lactic sau acidul salicilic. 5-fluorouracil poate fi, de asemenea, utilizat in crema sau solutie.

Pentru tratamentul negilor genitali, se utilizeaza cu precautie solutiile chimice, deoarece cele mai multe dintre acestea pot arde pielea normala, deci este important sa urmati cu atentie instructiunile atunci cand le utilizati acasa. Aceste produse necesita, de obicei, numeroase aplicatii pe parcursul mai multor saptamani sau chiar luni.

Crioterapie - Congelarea este sigura atunci cand este efectuata de un profesionist instruit. Anestezia nu este de obicei necesara, dar inghetarea negilor fara anestezie poate fi prea dureroasa pentru copii. Crioterapia este adesea utilizata pentru negii plantari si cei de sub unghii. Mai multe tratamente sunt adesea necesare la intervale lunare, mai ales daca negii au o dimensiune mai mare.

Verucile sunt afectiuni dermatologice, ce pot aparea la orice varsta, indiferent de sex, fiind cauzate de infectii virale produse de virusul HPV. Este important de efectuat o igiena corespunzatoare, astfel incat negii sa nu se raspandeasca in alte parti ale corpului, dar, de asemenea, persoanele care au veruci, trebuie sa fie precaute atunci cand au contact fizic cu persoanele sanatoase, tot pentru a nu le transmite si acestora infectia.

Tot ce ai nevoie sa stii despre tipurile de piele

Pentru a intelege mai bine legatura dintre melanina, bronz si piele trebuie sa vorbim de tipurile de piele. Asa cum toti avem o amprenta unica la nivelul retinei oculare, amprente unice pe varful degetelor, pe limba, exista un cod genetic care a putut fi deslusit si decriptat in 6 tipuri de piele care se potriveste in diferite procente la cei peste 8 miliarde de oameni. Scara a fost identificata in 1975 de catre medicul dermatolog Thomas Fitzpatrick de la Universitatea Harvard. Conform acestuia, exista o cercetare complexa unde sunt detaliate cele 6 tipuri de piele.

Tipul I

pielea este foarte alba (ivorie), cu tendinta spre pistrui;
parul este roscat sau blond deschis;
ochii au nuante deschise de verde, albastru, cenusiu;
Reactia la soare - Acest tip de piele are cel mai mare risc de arsuri solare, pielea nu se bronzeaza niciodata, doar se irita si este foarte sensibila la raze UV si lumina.

Tipul II

pielea are nuanțe de alb-bej, cu putini pistrui sau deloc;
ochii sunt deschisi la culoare sau caprui deschis;
parul este deschis la culoare (blond sau saten).
Reacția la soare - Si la acest tip de piele apar destul de des arsurile solare, epiderma se bronzeaza rar si doar in anumite conditii si exista o sensibilitate crescuta la lumina solara si radiatii UV.

Tipul III

pielea este de culoare bej, fara pistrui;
par castaniu;
ochi caprui;
Reacția la soare - Aceasta piele se poate bronza mai usor, in cazul in care se exagereaza expunerea solara pot aparea arsuri moderate, iar epiderma are o sensibilitate redusa la lumina si raze UV. In plus, bronzul apare gradual si ajunge sa fie de un maro deschis.

Tipul IV

pielea este maslinie (creola);
ochii si parul sunt inchise la culoare;
parul poate fi cret sau carliontat;
Reacția la soare - pielea se bronzeaza usor, rareori apar arsurile solare chiar si cand pielea e supraexpusa si exista o sensibilitate minima lumina si raze UV.

Tipul V

pielea este închisa la culoare, la fel si ochii si parul;
acest tip de ten este specific persoanelor mulatre;
Reacția la soare - pielea se bronzeaza usor, foarte rar apar arsurile solare si epiderma nu este sensibila la lumina sau raze UV, este rezistenta la supraexpunere.

Tipul VI

pielea este foarte inchisa la culoare (are pigmentul cel mai intunecat);
acest tip de piele este specific persoanelor de pe continentul African;
ochii sunt negri sau caprui inchis;
parul este negru.
Reacția la soare - pielea nu se arde niciodata si nu are nicio sensibilitate la soare, lumina sau radiatii UV.

Bibliografie:

"Salicylic acid". Archived from the original on 2017-02-15. Retrieved 2014-08-17;
Boullard, Olivier; Leblanc, Henri; Besson, Bernard (2000). "Salicylic Acid". Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry;
 Lewis, Richard J. Sr. (2008). Hazardous Chemicals Desk Reference. John Wiley & Sons. p. 1217;
"Salicylic acid". Drugs.com. Archived from the original on 18 January 2017. Retrieved 15 January 2017;
World Health Organization (2009). Stuart MC, Kouimtzi M, Hill SR (eds.). WHO Model Formulary 2008. World Health Organization;
"SALICYLIC ACID - National Library of Medicine HSDB Database". toxnet.nlm.nih.gov. Archived from the original on 2018-08-21. Retrieved 2018-08-21;
salicylic acid 17 % Topical Liquid. Kaiser Permanente Drug Encyclopedia. Accessed 28 Sept 2011;
Madan RK; Levitt J (April 2014). "A review of toxicity from topical salicylic acid preparations". J Am Acad Dermatol. 70 (4);