Angiokeratomul: Cum il recunosti, de ce apare si cum se poate evita
Angiokeratomul reprezinta un grup de ectazii vasculare care afecteaza dermul papilar si pot conduce la papilomatoza, acantoza si hiperkeratoza epidermica. Exista diverse variante clinice ale acestei afectiuni, printre care angiokeratomul circumscris si angiokeratomul Mibelli al degetelor, care se manifesta si pe gat si trunchi. Este esential de mentionat ca aceste leziuni pot mima melanomul malign, ceea ce le confera o importanta clinica deosebita. Leziunile pot fi prezente de la nastere sau pot aparea in copilarie ori adolescenta. Angiokeratomul circumscris este adesea asociat cu angiokeratomul Fordyce al scrotului si petele de caviar - angiokeratomul limbii. Alte asocieri clinice includ sindromul Cobb, sindromul Klippel-Trenaunay, hemangioamele cavernoase, hipertrofia hemangiectatica, angiokeratomul corporis diffusum si fistulele arteriovenoase traumatice.
Fiind o ectazie vasculara benigna, angiokeratomul nu prezinta mortalitate, dar poate provoca sangerari repetate. Se intalneste frecvent pe extremitatile inferioare ca papule solitare asimptomatice sau placi, dar poate afecta si extremitatile superioare si trunchiul. Angiokeratomul Fordyce al scrotului se caracterizeaza prin papule de 2-5 mm, de culoare albastru-rosie, cu suprafata scuamoasa, localizate pe scrot, teaca penisului, labia majora sau abdomenul inferior. Tratamentul medical al acestor leziuni nu este intotdeauna necesar. Interventiile chirurgicale pot fi indicate din motive cosmetice sau din cauza riscului de melanom. In astfel de cazuri, se practica ablatia sau excizia leziunilor pentru a elimina complet zonele afectate. Angiokeratoamele, desi adesea confundate cu angioamele veritabile, reprezinta de fapt teleangiectazii ale vaselor sanguine existente. Mecanismul exact prin care se dezvolta aceste formatiuni cutanate ramane neelucidat, insa anumiti factori pot contribui la aparitia lor.
Printre acestia se numara conditii congenitale, impactul fizic al unei traume, sarcina, prezenta hematoamelor subcutanate si asfixia tesuturilor. Presiunea venoasa crescuta este considerata un factor de risc important, aceasta putand influenta formarea angiokeratoamelor. In cazul specific al angiokeratomului Fordyce, exista o legatura recunoscuta cu varicocelele si alte conditii care implica presiune venoasa crescuta, cum ar fi herniile si tumorile la nivelul epididimului sau ale tractului urinar. In contextul angiokeratoamelor vulvare, aproximativ 54% dintre cazuri sunt predispusi de factori cum ar fi sarcina, perioada postpartum, varicele sau efectuarea unei histerectomii totale. Interesant este ca angiokeratoamele, atat cele peniene cat si cele vulgare, au fost observate si in urma tratamentelor cu radioterapie pentru tumori genitourinare. Angiokeratomul lui Fordyce poate fi asociat si cu alte conditii dermatologice cum ar fi nevul lipomatos, angiokeratoamele mucoasei orale sau xantomul papular, toate acestea subliniind complexitatea si diversitatea manifestarilor clinice ale angiokeratoamelor.
- Simptomele angiokeratomului. Cum il recunosti
- Diagnostic si examen histologic al leziunilor cutaneo-mucoase
- Tratament pentru angiokeratom circumscris
Simptomele angiokeratomului. Cum il recunosti
Angiokeratomul reprezinta o afectiune dermatologica care implica formarea de leziuni pe piele, variind de la papule verucoase, negre sau rosii, pana la noduli sau placi. Acestea pot aparea mai ales pe extremitatile inferioare, desi sunt posibile si pe brate, trunchi sau alte parti ale corpului. Tipic, leziunile devin vizibile in copilarie sau adolescenta, si nu sunt congenitale. Desi sunt asimptomatice, modificarile lor de culoare sau aspectul neoplazic pot fi motiv de ingrijorare, ducand la confuzii cu melanomul.Pe langa aspectul fizic, angiokeratoamele pot prezenta o suprafata cu scuama hiperkeratozica si margini neregulate, sugerand posibile hemoragii intraepidermice sau acumularea de hemosiderina. Traumatizarea acestor leziuni poate duce la eroziuni si sangerari, adaugand un nivel de complicatie in gestionarea lor.
Varianta Fordyce a angiokeratomului este mai specifica zonelor genitale, cum ar fi scrotul, labia majora sau teaca penisului, si se manifesta prin papule de 2-5 mm, fie rosii, fie albastre. Acestea pot sa nu fie constientizate de pacient pana la observarea unor sangerari spontane, care pot aparea in timpul sarcinii sau actului sexual. Desi majoritatea leziunilor sunt asimptomatice, unele pot cauza durere sau prurit, mai ales la pacientii tineri, unde leziunile sunt mai eritematoase si mai putin hiperkeratozice comparativ cu cele observate la persoanele mai in varsta.Este important pentru pacienti sa solicite evaluare medicala pentru diagnosticarea corecta si pentru a exclude alte conditii mai grave, precum melanomul. Desi leziunile angiokeratomului nu sunt maligne si nu sunt transmise sexual, o intelegere adecvata si managementul lor pot ajuta la reducerea anxietatii pacientilor si la imbunatatirea calitatii vietii.
Diagnostic si examen histologic al leziunilor cutaneo-mucoase
Examen histologic
In cadrul examenului histologic, leziunile cutaneo-mucoase prezinta numeroase vase dilatate cu perete subtire, situate in dermul papilar sau in submucoasa superficiala. Aceste vase sunt strans legate de un epiderm acantotic, caracterizat prin prezenta parakeratozei. Epiteliul afectat prezinta hiperkeratoza, iar tromboza vaselor este frecventa, manifestandu-se prin recanalizare sau formarea de spatii ocluzate. Aceste procese duc la hiperplazia endoteliala specifica. Desi tesutul dermic subiacent nu este implicat direct, poate contine siderofage.
Diagnostic diferential
Pentru un diagnostic corect, este esentiala diferentierea de alte afectiuni cu manifestari similare:
- Angiokeratomul corporis diffusum: o boala genetica rara caracterizata prin mici leziuni vasculare pe piele.
- Hemangiomul in cireasa: o leziune benigna, frecventa la varstnici, ce apare ca o mica pata rosie pe piele.
- Melanomul malign: un tip agresiv de cancer de piele, ce necesita diagnostic si tratament rapid.
- Intepaturile de meduza: leziuni cutanate cauzate de contactul cu tentaculele meduzelor, prezentand adesea eruptii dureroase.
- Sindromul Osler-Weber-Rendu: o afectiune genetica ce provoaca malformatii vasculare multiple.
- Verucile genitale: leziuni cutanate cauzate de infectia cu papilomavirusul uman (HPV).
Tratament pentru angiokeratom circumscris
In tratarea unei anumite conditii dermatologice caracterizate prin prezenta unor leziuni vasculare benigne, denumite angiokeratoame, terapia chirurgicala se impune adesea din motive estetice, desi nu este obligatorie. Metodele de tratament variaza si includ excizia chirurgicala, crioterapia, electrocauterizarea si utilizarea laserului.
Excizia chirurgicala este recomandata in cazul in care pacientul are o singura leziune. Procedura se efectueaza sub anestezie locala si ofera rezultate estetice satisfacatoare. Crioterapia, care implica aplicarea de nitrogen lichid, este eficienta in eliminarea leziunilor, dar poate lasa in urma hipopigmentare si cicatrici. Electrocauterizarea, ce poate fi realizata cu sau fara anestezie locala, este eficienta si aduce beneficii estetice notabile. Laserele, cum ar fi cele cu argon sau cu cupru, sunt apreciate pentru rezultatele lor pozitive si minimizarea cicatrizarii.
Cu toate aceste metode disponibile, este important de mentionat ca leziunile pot recidiva dupa tratament, mai ales in cazul pacientilor cu multiple leziuni. Fara interventie, leziunile tind sa persiste, si nu exista rapoarte despre rezolvarea spontana a acestora. Tratamentul adecvat este esential pentru gestionarea eficienta a conditiei si imbunatatirea calitatii vietii pacientilor.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2023;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2021;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2022;
