Cistocel: simptome, manifestari, optiuni de tratament

Cistocelul este o afectiune caracterizata de caderea vezicii urinare in vagin. Vezica isi pastreaza pozitia normala datorita muschilor si tesutului conjunctiv al peretelui pelvin care o sustin. Atunci cand se slabeste musculatura peretelui pelvin sau exista o presiune prea mare la nivelul acesteia apare cistocelul. Aceasta boala se poate trata in cazurile usoare cu un tratament nechirurgical, iar in cele mai grave este nevoie de tratament chirurgical. Unele paciente care sufera de cistocel au simptome, iar altele nu, insa semnele care indica aceasta afectiune sunt:

Senzatia de presiune la nivel pelvin si vaginal
Uneori tesutul de la nivelul vaginului poate fi simtit sau vazut
O senzatie de presiune acuta atunci cand pacienta tuseste, depune efort sau se apleaca
Probleme de urinare, inclusiv incontinenta urinara.

Simptome ale cistocelului

Simptomele sunt resimtite de obicei dupa perioade lungi de stat in picioare, insa acestea dispar imediat de indata ce pacienta se intinde iar muschii pelvini se relaxeaza. Aceasta afectiune a vezicii urinare nu implica de obicei senzatia de durere, ci mai mult un disconfort. In cazuri rare, apare posibilitatea de a suferi de infectie urinara, ceea ce necesita un control medical. Cauzele care stau la baza aparitiei cistocelului sunt toate actiunile provoaca slabirea sau deteriorarea musculaturii si a tesutului conjunctiv din peretele pelvin cum ar fi:

Sarcina si nasterea pe cale vaginala
Supraponderea sau obezitatea
Ridicatul repetat de greutati
Tuse cronica
Fortarea miscarilor intestinali.

Pe langa aceste cauze clare, se asociaza si factori de risc, precum:

Varsta: femeile in varsta sunt mai predispuse sa dezvolte cistocel, deoarece tesuturile lor se deterioreaza cu timpul.
Nasteri multiple: femeile care au avut mai multe nasteri sunt mai susceptibile sa dezvolte cistocel, deoarece muschii si tesuturile din zona pelviana se slăbesc cu fiecare nastere.
Greutatea: femeile supraponderale sau obeze au un risc mai mare de a dezvolta cistocel, deoarece greutatea in exces poate pune presiune pe muschii si tesuturile din zona pelviana.
Istoric familial: daca mama sau bunica au avut cistocel, exista un risc mai mare ca si tu sa dezvolti acest tip de afectiune.
Anumite conditii medicale: boli precum diabetul sau bolile inflamatorii pelvine pot creste riscul de a dezvolta cistocel.

Este important sa se ia in considerare acesti factori de risc si sa se discute cu un medic in cazul in care exista simptome ale acestei afectiuni.

Diagnosticarea cistocelului

Pentru diagnosticarea cistocelului este nevoie de:

Un examen pelvin – aceasta examinare are ca scop identificarea unui tesut la nivelul vaginului si se verifica forta musculaturii pelvine, prin contractarea muschilor
Discutia cu medicul -  se va discuta amanuntit despre istoricul medical si personal, dar si despre stilul de viata al pacientului pentru a se stabili diagnosticul si a alege tratamentul adecvat.
Examen de urina si examen al vezicii urinare – acestea indica capacitatea vezicii urinare de a se contracta si goli precum si aparitia eventualelor infectii urinare.

Tratament pentru cistocel

In ceea ce priveste tratamentul acesta difera in functie de prezenta simptomelor si severitatea afectiunii. Pacientele cu putine simptome sau deloc, nu au nevoie de tratament Acestia trebuie doar monitorizati de catre medic pentru a nu aparea complicatii. De obicei, vezica urinara se repozitioneaza in mod natural, fara nici o interventie. Daca pacientele sufera de dureri acute, tratamentul devine cea mai buna optiune. Metodele cele mai indicate inaintea interventiei chirurgicale sunt:

exercitii pentru musculatura peretelui pelvin, care mai poarta denumirea si de exercitii Kegel, ajuta la intarirea musculaturii pelvine, oferind un suport mai bun vezicii urinare. Fizioterapeutii pun la dispozitia pacientilor toate instructiunile necesare pentru a realiza aceste exercitii corect. Se stabileste un program de exercitii care are ca scop ameliorarea simptomelor
un dispozitiv de suport- acesta are forma de inel de plastic sau cauciuc, ce poate fi inserat in vagin pentru a sustine vezica urinara. Folosirea dispozitivului va reduce in mod considerabil simptomele, insa nu duce la vindecarea afectiunii. Acesta reprezinta o alterantiva temporara la interventia chirurgicala, sau o solutie optima in cazul in care operatia presupune prea multe riscuri pentru pacienta.  Iata cum trebuie efectuate mai precis exercitiile Kegel:

Contractati muschii pelvini
Mentineti contractia timp de 5 secunde, apoi relaxati-va 5 secunde
Cresteti timpul in mod progresiv, pana ajungeti sa mentineti contractia pentru 10 secunde
Efectuati acest exercitiu de 10 ori, in 3 seturi, in fiecare zi.

Interventia chirurgicala pentru eliminarea cistocelului

Interventia chirurgicala reprezinta o varianta demna de luat in considerare daca simptomele sunt la fel de deranjante, desi pacientele au urmat deja un tratament nechirurgical. De regula, aceasta interventie se realizeaza transvaginal si implica ridicarea vezicii urinare in pozitia naturala, dar si indepartarea tesutului vaginal in exces. Medicii folosesc un tip special de grefa pentru a reintregi tesutul vaginal. Daca se observa ca vezica urinara prolabata este asociata cu uter prolabat, atunci se opteaza pentru histerectomie si repararea muschilor pelvini, a ligamentelor si a tesutului conjunctiv. Operatia nu se va efectua in cazul femeilor insarcinate sau care isi doresc sa ramana insarcinate. In aceasta situatie, interventia chirurgicala va fi amanata pana dupa nastere iar intre timp se recomanda exercitiile pelvine sau un dispozitiv vaginal de sustinere. Beneficiile oferite prin operatie sunt vizibile si se mentin pentru o lunga perioada de timp, dar exista riscul de reaparitie a cistocelului.

Cum putem evita cistocelul?

Iata si cateva metode care va ajuta sa preveniti evolutia cistocelului:

Tratati si preveniti constipatia consumand alimente bogate in fibre
Evitati ridicatul de greutati prea mari
Controlati tusea urmand tratamentul corect
Evitati fumatul
Gestionati greutatea corporala adoptand cateva strategii de pierdere in greutate, pentru a va mentine greutatea optima.

Prin urmare cistocelul sau prolapsul anterior vaginal reprezinta o afectiune des intalnita la femei insa in general cazurile sunt usoare spre moderate. De regula, acestea se rezolva de la sine iar cistocelul nu va evolua. In unele situatii, pacientele acuza dureri intense si au nevoie de tratament chirurgical. Daca va confruntati cu aceste simptome consultati imediat medicul si adoptati un stil de viata echilibrat.

Anexita si cei mai importanti factori de risc

Anexita are o prevalenta mai mare la femeile mai tinere de 24 de ani care nu folosesc metode contraceptive de bariera (de exemplu prezervativul, diafragma), au multi parteneri sexuali, au o boala cu transmitere sexuala sau vaginoza bacteriana, sau folosesc un dispozitiv intrauterin. De obicei infectia este cauzata de bacterii care patrund in vagin de cele mai multe ori in timpul actului sexual. In general, boala inflamatorie pelviana este cauzata de bacteriile care produc gonoree (Neisseria gonorrhoea) sau infectie clamidiana (Chlamydia trachomatis), boli cu transmitere sexuala.

Mai rar, infectia se produce in urma nasterii pe cale naturala, avortului sau in timpul unei proceduri medicale (de exemplu dilatatia si chiuretajul). In mod tipic, boala inflamatorie pelviana debuteaza la nivelul colului uterin sau uterului. De obicei, sunt infectate ambele trompe uterine, insa simptomele sunt mai severe pe una din parti. Ovarele nu sunt infectate decat daca infectia este severa.

Complicatii pentru Anexita

Daca infectia nu este tratata, durerea de la nivelul abdomenului inferior devine persistenta si apar sangerari neregulate. Infectia poate invada structurile din vecinatate, inclusiv membrana care tapeteaza suprafata cavitatii abdominale si care acopera organele interne (cu aparitia peritonitei). Peritonita se manifesta prin durere brusca si intensa la nivelul intregului abdomen

Daca infectia trompelor uterine este cauzata de gonoree sau Chlamydia, aceasta poate invada tesuturile din jurul ficatului, situatie in care apare durerea in partea superioara-dreapta a abdomenului, similara cu cea produsa de afectiunile vezicii biliare. Aceasta complicatie se numeste sindrom Fitz-Hugh-Curtis.

Anexita determina adeseori eliminarea unui lichid purulent si uneori se ajunge la fibroza si la formarea de benzi anormale de tesut cicatriceal la nivelul organelor de reproducere sau intre organele intraabdominale. Cu cat inflamatia persista mai mult, este mai severa si revine de mai multe ori, cu atat mai mare este riscul de infertilitate si alte complicatii. Acest risc creste de fiecare data cand femeia prezinta un nou episod de infectie.