Cum recunosc sindromul Sjogren
Sindromul Sjogren este o boală autoimună care poate afecta până la 5% din populația adultă de peste 50 de ani. Este un sindrom neurologic ereditar rar (au fost descrise peste 100 de persoane cu acest sindrom), transmis autozomal recesiv, caracterizat prin ataxie cerebeloasă cu atrofie cerebeloasă, disdiadocochinezia, dizartrie, cataractă cu debut precoce, retard intelectual moderat până la sever, hipotonie și slăbiciune musculară. Boala a fost numita dupa medicul Karl Gustaf Torsten Sjögren (1896 - 1974), psihiatru și genetician suedez care a raportat in 1950 primele 14 cazuri din Suedia.
Vorbim practic de o problema care n-are legatura ca mecanism de declansare cu factorii de mediu, dar care afecteaza in timp sistemul respirator si celelalte functii ale organismului. Fiind o boala autoimuna, anticorpii anti actioneaza asupra multor functii motrice, modifica fluxul salivar, activeaza doar o anumita zona a hipotalamusului si genereaza durerile articulare mult mai devreme. Sindromul Sjogren face parte din categoria de boli autoimune si degenereaza intr-o boala cronica. Primele simptome incep de la gura uscata, iar spre final pacientul are si artrita reumatoida si asta reprezintă o parte infimă din toate problemele medicale generate de aceasta boala. S-a incercat in ultima perioada de gasirea unor solutii pentru identificarea cat mai incipienta a bolii dar inca se fac studii si analize.
Ce este sindromul Sjogren
Sindromul Sjogren este boală autoimună, în sensul că organismul produce anticorpi împotriva propriilor celule sau țesuturi. Se manifestă în principal prin uscăciune la nivelul ochilor și la nivelul gurii. Simptomele pe care le descriu pacienții sunt de senzație de nisip sau alt corp străin în ochi, de arsură la nivelul ochilor, absența lacrimilor în situații în care ar fi natural ca acestea să apară. În ceea ce privește simptomele de uscăciune bucală, pacienții relatează dificultăți în mestecarea și înghițirea alimentelor, necesitatea de a bea apă în timp ce mănâncă alimente, probleme dentare care apar chiar daca pacientul are o igiena orala exemplara.
Dacă in urma cu 50 de ani boala avea o prevalenta destul de rara, astazi prevalenta bolii a crescut la nivel mondial in randul femeilor de peste 50 de ani.
Cum se pune corect diagnosticul
Diagnosticul are la baza niste analize complexe de sânge in urma carora se face identificareaa unor anticorpi specifici. În unele cazuri, se poate face biopsia de glande salivare minore, utilă pentru a detecta modificările specifice bolii de la acest nivel.
Nu se cunoaste originea acestei boli, dar sindromul Sjogren nu apare izolat, ci adesea este insotit de alte afectiuni de natura autoimuna si alte efecte. Specialistii recunosc existenta a doua tipuri de sindrom Sjogren: tipul primar si secundar. Sindromul Sjogren primar apare in absenta unor alte afectiuni de natura autoimuna sau reumatica, in timp ce tipul secundar are un tablou complex, si poate insoti boli precum sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoida.
Datorita faptului ca simptomele se pot suprapune si chiar coexista cu manifestarile din respectivele boli, diagnosticarea sindromului Sjogren poate fi facuta in astfel de situatii destul de greu. In fata unui pacient care se prezinta la medic acuzand simptome pentru o perioada de minim 3 luni, trebuie exclusa o reactie secundara a vreunui tratament medicamentos sau radioterapic. Pe langa radioterapie, cele mai frecvente medicamente care se pot complica cu aparitia unor astfel de simptome sunt antihistaminicele si antidepresivele.
Diagnosticul se poate confirma prin recoltarea de produse biologice precum saliva, lacrimi si sange. Morbiditatile asociate acestui sindrom sunt datorate faptului ca, in timp, pe masura ce boala evolueaza, se pierde din functia glandelor exocrine, care devin infiltrate cu limfocite. Sindromul Sjogren in sine nu este mortal, insa prin asocierea cu alte afectiuni autoimune poate ridica probleme de supravietuire.
Sindromul Sjogren poate fi mortal in asociere cu alte boli
Cele mai periculoase afectiuni coexistente, care pot modifica speranta de viata a pacientului sunt poliartrita reumatoida si ciroza biliara primitiva. Desi nu exista un tratament curativ pentru o astfel de afectiune, medicul impreuna cu pacientul pot gasi o schema terapeutica ce va tine simptomele sub control.
Cum se poate trata sindromul Sjogren
Odată depistat, Sindromul Sjogren nu are un tratament curativ, insa are tratamente simptomatice si paleative, care pot ameliora semnificativ calitatea vietii pacientului. Tratamentul este complex si presupune administrarea unor medicamente.Daca boala se afla sub control, pacientul poate continua tratamentul acasa. Are nevoie sa utilizeze lacrimi artificiale pentru ca ochii au nevoie sa fie hidratati atunci cand le lipseste secretia fiziologica din cauza bolii.
La fel de important pentru igiena cavitatii bucale este utilizarea de saliva artificiala care sa impiedice aparitia senzatiei de gura uscata. Pentru asta se recomanda consumul unor bomboane medicinale pe baza de lamaie care au rolul de a stimula secretia de saliva. O persoana diagnosticata cu sindrom sjogren trebuie sa renunte la fumat daca este fumatoare si sa evite expunerea in localuri unde se fumeaza. La fel de important este sa evite apropierea de surse de caldura si sa evite un mediu uscat.
