Sindromul Zollinger-Ellison (ZES) a fost adus in lumina reflectoarelor medicale pentru prima oara in 1955, datorita lucrarii remarcabile a doi chirurgi de la Universitatea de Stat din Ohio, Dr. Robert M. Zollinger si Edwin H. Ellison. Publicatia lor in revista Annals of Surgery a deschis calea catre intelegerea unei conditii complexe, evidentiind cazuri de ulcer peptic situat in partea superioara a jejunului, care se distingea prin productia excesiva de acid gastric si o rezistenta notabila atat la tratamente medicale, cat si chirurgicale, incluzand gastrectomia.

Sindromul Eisenmenger reprezinta o afectiune congenitala complexa, marcand sistemul cardiovascular printr-o anomalie specifica: o comunicare anormala intre ventriculele inimii. Aceasta problema structurala conduce la recircularea sangelui oxigenat inapoi in plamani, in loc sa fie distribuit catre restul organismului. Aceasta recirculatie defectuoasa rezulta intr-un aport insuficient de oxigen pentru organe si tesuturi, ceea ce poate genera diverse complicatii. Sindromul Eisenmenger necesita o atentie medicala deosebita si, in situatii critice, poate impune chiar transplantul combinat de inima si plamani.