Hipoacuzia neurosenzoriala: cauze, evaluare si optiuni de imbunatatire a auzului

O pierdere severa a auzului este clasificata in mod traditional avand niveluri de prag de 71-95dB, iar o pierdere profunda a auzului are un nivel de prag care depaseste 95dB. Surditatea, cunoscuta si sub numele de hipoacuzie profunda, este o forma severa de pierdere a auzului. Aceasta poate fi cauzata de diferite factori.

Cauze congenitale: Surditatea poate fi prezenta la nastere sau poate fi mostenita genetic. Anumite mutatii genetice pot afecta dezvoltarea normala a urechii sau functionarea nervului auditiv, conducand la surditate.
Infectii: Infectiile severe ale urechii, cum ar fi meningita sau oreionul, pot provoca deteriorarea urechii interne si a nervului auditiv, ceea ce poate duce la surditate.
Expunerea la zgomote puternice: Expunerea prelungita sau repetata la zgomote puternice poate provoca daune auditive grave si, in unele cazuri, poate duce la surditate. Zgomotele puternice ( cum ar fi focuri de arma, petarde, explozii si concerte rock), in special expunerea prelungita, fie la locul de munca, fie recreativ, poate deteriora mecanismele delicate din interiorul urechii.
Traumatismeꓽ cum ar fi perforatia timpanului, sau modificarile presiunii aerului (barotrauma)
Leziuni: Loviturile puternice la nivelul capului sau ale urechii pot cauza leziuni severe care pot afecta structurile auditive si pot duce la surditate.
Tulburari genetice si sindroame: Anumite tulburari genetice sau sindroame pot fi asociate cu surditatea, cum ar fi sindromul Usher, sindromul Waardenburg sau sindromul Treacher Collins.
Anumite medicamente: Unele medicamente pot fi ototoxice, adica pot provoca daune la nivelul urechii si pot duce la surditate.
Expunerea prenatala la boalaꓽ un bebelus se poate naste surd sau cu probleme de auz daca mama are anumite conditii medicale.
Alti factori despre care se crede ca provoaca surditate congenitala includ expunerea la mercur de metil si medicamente precum chinina.

Cauzele surdiditatii in perioada prenatala

Factori genetici, inclusiv pierderea auditiva ereditara si non-ereditara.
Infectii intrauterine – cum ar fi infectia cu rubeola si citomegalovirusul.
Cauzele surdiditatii in perioada perinatala
Lipsa de oxigen in momentul nasterii
Hiperbilirubinemie (icter sever in perioada neonatala)
Greutate scazuta la nastere
Alte morbiditati perinatale si managementul acestora.
Copilarie si adolescenta
Infectii cronice ale urechii (otita supurativa cronica)
Otita medie non-supurativa cronica
Meningita si alte infectii.
Varsta adulta
Boli cronice
Fumat
Degenerare senzoriala legata de varsta
Pierderea brusca a auzului senzorialineural.
Factori de risc ce apar de-a lungul duratei de viata
O cantitate mare de cerumen
Traumatism la ureche sau cap
Zgomot puternic / sunete puternice
Medicamente ototoxice
Substante chimice otoxice legate de munca
 Deficiente nutritive
 Infectii virale si alte afectiuni ale urechii
Pierderea auzului legata de inaintarea in varsta

Adesea, auzul devine treptat mai putin acut pe masura ce imbatranim. Acest lucru afecteaza claritatea cu care auzim. Pierderea auzului legata de varsta debuteaza, de obicei, cu pierderea frecventelor mai mari, astfel incat anumite sunete de vorbire – cum ar fi ‘ s ’, ‘ f ’ si ‘ t ’ – sfarsesc sa sune foarte asemanator. Aceasta inseamna ca persoana poate auzi, dar nu intotdeauna va intelege. De exemplu, cuvintele ‘ urda ’ si ‘ surda ’ ar putea suna la fel.

Tinitus este adesea asociat cu pierderea auzului
Tinnitus inseamna o senzatie de zgomote in urechi sau cap, in absenta sunetelor de mediu. Aceste sunete pot varia de la sunete de sunet, zumzet, suier, fluiere, urlet. Tinitusul (tiuit in urechi) nu este o boala. Unii dintre declansatorii tinitusului includ infectii ale urechii medii si deteriorarea urechii din zgomote puternice. Tinitus poate aparea singur sau impreuna cu pierderea auzului.

Evaluare pentru surditate
Diagnosticarea si evaluarea surditatii implica mai multe etape si poate fi efectuata de catre un medic specialist in ORL. Medicul va face o anamneza detaliata pentru a obtine informatii despre simptomele si antecedentele medicale ale pacientului. Vor fi evaluate si alti factori precum expunerea la zgomote puternice, antecedentele familiale de surditate sau alte afectiuni asociate. Un examen fizic al urechilor si al altor structuri conexe poate fi efectuat pentru a identifica eventualele anomalii sau probleme vizibile. Exista mai multe teste auditive utilizate pentru a evalua nivelul de surditate si tipul de pierdere a auzului. Acestea pot include:

Audiometrie tonala: Pacientul este expus la sunete de diferite frecvente si intensitati, iar acesta trebuie sa raspunda la aceste sunete prin apasarea unui buton sau prin semnalizarea auzului.
Audiometrie vocala: Evaluarea abilitatii de a intelege vorbirea si de a repeta cuvinte sau fraze.
Timpanometrie: Masurarea reflexului timpanic si a mobilitatii timpanului, oferind informatii despre starea urechii medii.
Masurarea raspunsului electric al urechii si a creierului la stimulii sonori, oferind informatii despre functionarea nervului auditiv.
Teste genetice: In cazul surditatii congenitale sau familiale, teste genetice pot fi efectuate pentru a identifica mutatiile genetice asociate cu surditatea.
Imagistica medicala: In unele cazuri, pot fi necesare imagini medicale, cum ar fi tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica (RMN) ale urechii sau ale creierului pentru a identifica eventuale anomalii structurale. Pentru copiii cu surditate, evaluarea abilitatilor psihosociale si educationale poate fi importanta pentru a identifica nevoile lor specifice si pentru a oferi interventii si servicii adecvate.

Optiuni de imbunatatire a auzului

Sunt disponibile mai multe optiuni si tehnologii pentru a imbunatati auzul in cazul persoanelor cu hipoacuzie sau surditate:

Aparate auditive: Aparatele auditive sunt dispozitive electronice mici si portabile care amplifica sunetele si le transmit in urechea interna. Acestea sunt concepute pentru a corecta pierderea auditiva si a imbunatati capacitatea de auz a unei persoane. Exista diferite stiluri si tehnologii de aparate auditive disponibile, care pot fi adaptate nevoilor individuale. Implanturi cohleare: Pentru persoanele cu pierdere profunda sau severa a auzului, implanturile cohleare pot fi o optiune eficienta. Acestea constau dintr-un dispozitiv extern si un implant chirurgical plasat in urechea interna. Implantul cohlear transforma sunetele in semnale electrice, care sunt transmise direct la nervul auditiv, permitand persoanei sa perceapa sunetele si vorbirea.

Dispozitive de asistare auditiva: Exista si alte dispozitive care pot fi utilizate pentru a imbunatati auzul si a facilita comunicarea. Acestea includ dispozitive de asistare auditiva, care pot ajuta la reducerea zgomotului de fond si la amplificarea sunetelor relevante pentru persoana afectata. Tehnologie wireless si conectivitate: Multe aparate auditive si dispozitive de asistare auditiva sunt acum echipate cu tehnologie wireless si conectivitate, permitand utilizatorilor sa se conecteze la telefoane mobile, televizoare si alte dispozitive cu sunet. Aceasta poate facilita ascultarea si comunicarea in diferite medii.

Ce sunt acufenele si cum pot afecta auzul?

Cand auzim termenul acufene sau tinitus, ne referim de fapt la acele zgomote ciudate care par ca apar in urechea interna. Cand cineva spune ca si a pierdut capacitatea de a auzi corect, inseamna în general probleme la urechea interna. Otita medie într-o anumită circumstanță poate lasa urme în structura interna a urechii si poate afecta capacitatea auditiva.
Crizele de tip acufene pot aparea la ambele urechi sau pot incepe la o ureche sau sa se manifeste doar la o ureche pe o perioada mai lunga de timp. Dacă cineva a fost implicat intr-o experienta în care i-a explodat ceva în apropiere ( gen o petarda puternica) sau în cazul in care s-a accidentat in urma unei cazaturi de pe bicicletă sau motocicletă, problema nu se rezolva in sine dacă ajunge să fie afectata urechea interna.

Cea mai intalnita cauza ce produce senzatia de „vajaituri in urechi” consta in expunerea la sunete puternice. Difuzoarele zgomotoase, cum ar fi cele de la echipamente grele, ferastraie cu lant si arme de foc sunt surse comune de pierdere a auzului legate de zgomot. Iar in aceasta perioada o alta sursa ar fi exploziile puternice ale petardelor. Circa 90% dintre persoanele afectate de acufene sufera de un nivel scazut al auzului din cauza zgomotului puternic. Zgomotul afecteaza celulele din urechea interna (cohlee) care trebuie sa transmita informatiile catre creier. Pe de alta parte, o singura expunere la un zgomot puternic este suficient pentru determinarea acufenelor.

Bibliografie:

Wright, Margaret E.; Chang, Shih-Chen; Schatzkin, Arthur; Albanes, Demetrius; Kipnis, Victor; Mouw, Traci; Hurwitz, Paul; Hollenbeck, Albert; Leitzmann, Michael F. (15 February 2007). "Prospective study of adiposity and weight change in relation to prostate cancer incidence and mortality";
"Defining Adult Overweight and Obesity". Centers for Disease Control and Prevention. 7 June 2021. Archived from the original on 28 September 2021;
"Metabolic syndrome – PubMed Health". Ncbi.nlm.nih.gov. National Center for Biotechnology Information. Archived from the original on 5 February 2011;