Citomegalovirus: Cum apare, simptome, diagnostic si tratament
Citomegalovirusul este un virus comun, insa odata ce dobanditi infectia, citomegalovirusul ramane in corp pe viata. Majoritatea oamenilor nu stiu ca au citomegalovirus, deoarece rareori provoaca probleme la persoanele sanatoase. Daca sunteti gravida sau aveti sistemul imunitar slabit, citomegalovirusul poate crea probleme. Femeile care dezvolta o infectie activa cu citomegalovirus in timpul sarcinii pot transmite virusul copiilor lor. La persoanele care au un sistem imunitar slabit, cum ar fi cei care au avut transplanturi de organe, maduva osoasa sau celule stem, o infectie cu citomegalovirus poate fi fatala. Citomegalovirusul se raspandeste de la o persoana la alta prin fluide corporale, cum ar fi sange, saliva, urina, material seminal si lapte matern. Nu exista tratament specific, dar exista medicamente care pot ajuta la tratarea simptomelor si la pastrarea sub control a virusului.
Cauze ale citomegalovirusului
Citomegalovirusul este legat de virusurile care provoaca varicela, herpes simplex si mononucleoza. Citomegalovirusul poate trece prin perioade de inactivitate si apoi se poate reactiva. Daca sunteti sanatos, citomegalovirusul ramane in cea mai mare parte inactiv. Cand virusul este activ in corp, puteti transmite virusul altor persoane (virusul se raspandeste prin fluide corporale, inclusiv sange, urina, saliva, lapte matern, lacrimi, sperma si fluide vaginale) Contactul ocazional nu transmite citomegalovirus. Modalitatile prin care virusul poate fi transmis includ:
- Atingerea ochilor sau a interiorului nasului sau gurii dupa contactul cu fluidele corporale ale unei persoane infectate;
- Contactul sexual cu o persoana infectata;
- Laptele matern al unei mame infectate;
- Transplant de organe, maduva osoasa sau celule stem ori transfuzii de sange;
- Nasterea - O mama infectata poate transmite virusul copilului inainte sau in timpul nasterii;
Cele mai multe cazuri de citomegalovirus sunt legate de recidivarea diferitelor forme de varicela. Varicela se manifesta prin mancarimi severe, acesta fiind cel mai inconfortabil simptom, iar riscul este ca veziculele sa se sparga, sa se infecteze si sa lase pe piele mici cicatrici. Pentru a preveni pruritul, medicul poate recomanda medicamente antihistaminice si lotiuni calmante. De asemenea, un remediu eficient pentru a preveni mancarimile cauzate de varicela este albastrul de metilen. De asemenea, compresele reci puse pe zonele afectate pot calma pruritul. Cea mai buna metoda de prevenire a varicelei, de altfel si singura, este vaccinarea. Majoritatea persoanelor vaccinate nu vor mai face varicela pe parcursul vietii, exceptiile fiind foarte rare, iar daca se intampla, simptomele sunt usoare.
Vaccinul impotriva varicelei, denumit vaccin varicelic, face parte din schema optionala de vaccinare propusa de Ministerul Sanatatii. Acesta se administreaza injectabil, subcutanat, in doua doze, la distanta de 6 saptamani. Este recomandat atat copiilor, cat si adultilor care nu au facut varicela. In cazul copiilor, vaccinul varicelic se poate administra incepand cu varsta de 9 luni, urmand ca a doua doza sa fie administrata in jurul varstei de 4, maxim 6 ani. A doua doza poate fi administrata si la o perioada de timp mai mica, insa cu conditia sa treaca trei luni de la prima doza de vaccin. Adolescentii care au depasit varsta de 13 ani se pot vaccina cu a doua doza la distanta de 28 de zile.
Simptome declansate de citomegalovirus
Majoritatea persoanelor sanatoase care sunt infectate cu citomegalovirus nu prezinta niciun simptom, insa unele persoane au simptome minore. Categoriile care sunt mai predispuse in a prezenta semne si simptome de citomegalovirus includ categoriile de varsta vulnerabile precum: Nou-nascutii care au fost infectati cu citomegalovirus inainte de nastere (citomegalovirus congenital); copiii care se infecteaza in timpul nasterii sau la scurt timp dupa aceasta (citomegalovirus perinatal). Acest grup include bebelusii infectati cu lapte matern ; Persoanele care au un sistem imunitar slabit, cum ar fi cei care au avut transplanturi de organe, maduva osoasa sau celule stem sau cei care sunt infectati cu virusul imunodeficientei umane (HIV).
Majoritatea copiilor care au citomegalovirus congenital apar sanatosi la nastere. Unii copii cu citomegalovirus congenital, care apar sanatosi la nastere, dezvolta semne in timp, uneori dupa luni sau ani dupa nastere. Cele mai frecvente dintre aceste semne tardive sunt pierderea auzului si dezvoltarea intarziata. Un numar mic de copii poate dezvolta, de asemenea, probleme de vedere. Urmatoarele semne si simptome sunt cele mai frecvente la copiii care au citomegalovirus congenital si sunt bolnavi la nastere:
- Nastere prematura
- Greutate mica la nastere
- Pielea si ochii galbeni (icter)
- Extinderea si functionarea slaba a ficatului
- Pete violet pe piele sau eruptii cutanate, sau ambele
- Cap anormal de mic (microencefalie)
- Splina marita
- Pneumonie
- Convulsii
- Simptome la persoanele care au un sistem imunitar slabit
Daca sistemul imunitar este slabit, este posibil sa aveti probleme grave la urmatoarele zone din organism precum: Ochi, Plamani, Ficat, Esofag, Stomac, Intestine, Creier.
Simptome la adultii sanatosi
Majoritatea persoanelor sanatoase care primesc infectia au putine sau niciun simptom. Cand sunt infectati pentru prima data, unii adulti pot avea simptome similare cu mononucleoza infectioasa, care poate prezenta simptome precum: Oboseala, Febra, Durere in gat, Dureri musculare, Diagnosticare, Testele de laborator (inclusiv testele de sange si alte fluide corporale sau probele de tesut) pot detecta citomegalovirusul.
Cum se manifesta citomegalovirusul in timpul sarcinii si dupa nastere
Daca sunteti gravida, poate fi important sa va testati pentru a vedea daca ati fost vreodata infectati cu citomegalovirus. Femeile gravide care au dezvoltat deja anticorpi impotriva citomegalovirusului au foarte putine sanse de reactivare a infectarii copiilor lor nenascuti. Daca medicul detecteaza o noua infectie cu citomegalovirus in timpul sarcinii, un test prenatal (amniocenteza) poate determina daca fatul este infectat. In acest test, medicul ia si examineaza o mostra de lichid amniotic. Amniocenteza este de obicei recomandata atunci cand ecografia prezinta anomalii care pot fi cauzate de citomegalovirus. Daca medicul suspecteaza ca bebelusul are citomegalovirus congenital, este important sa va testati copilul in termen de trei saptamani de viata. Daca bebelusul are citomegalovirus, medicul va poate recomanda teste suplimentare pentru a verifica organele copilului, cum ar fi ficatul si rinichii.
Tratament pentru citomegalovirus
Tratamentul nu este de obicei necesar pentru copiii si adultii sanatosi. Adultii sanatosi care dezvolta mononucleoza citomegalovirala se recupereaza de obicei fara medicamente. Nou-nascutii si persoanele cu imunitate slabita au nevoie de tratament atunci cand prezinta simptome de infectie cu citomegalovirus. Tipul de tratament depinde de simptome si de severitatea acestora. Medicamentele antivirale sunt cel mai frecvent tip de tratament, acestea pot intarzia reproducerea virusului, dar nu il pot elimina. Cercetatorii studiaza noi medicamente si vaccinuri pentru a trata si preveni citomegalovirusul. Igiena atenta este cea mai buna modalitate de a preveni citomegalovirusul. Puteti lua urmatoarele masuri de precautie:
- Spalati-va mainile frecvent - Spalati cu apa si sapun timp de 15 pana la 20 de secunde, in special daca aveti contact cu copii mici sau cu scutecele, saliva sau alte secretii ale gurii;
- Evitati contactul cu lacrimile si saliva atunci cand sarutati un copil. In loc de a oferi un sarut pe buze, o puteti face pe frunte. Acest lucru este deosebit de important daca sunteti gravida;
- Evitati sa impartiti mancarea sau sa beti din acelasi pahar cu alte persoane. Schimbul de ochelari si ustensile de gatit pot raspandi citomegalovirus;
- Aveti grija la obiectele de unica folosinta. Cand aruncati scutece si alte obiecte care au fost contaminate cu fluide corporale, spalati-va bine mainile inainte de a va atinge fata;
- Curatati jucariile si blaturile, precum si toate suprafetele care vin in contact cu urina sau saliva copiilor;
- Luati masuri de siguranta atunci cand aveti contact sexual, prin utilizarea prezervativelor, intrucat acestea pot preveni raspandirea citomegalovirusului prin sperma si fluide vaginale.
Virusul Marburg - O varianta mutagena de Citomegalovirus
Virusul Marburg (Marburgvirus) este un virus asemanator cu virusul Ebola, care apartine familiei filoviride si provoaca febra hemoragica Marburg se transmite la om de la diferite specii de maimute si lilieci, fie prin consumul acestora, fie prin contact direct cu parti din corpul acelor animale. Maimutele poarta virusul pe blana iar liliecii il transmit prin muscaturi sau zgarieturi. Virionii virusului Marburg au un aspect caracteristic de bastonas sau filamente. Virusul Marburg a fost descoperit in august 1967 in Africa intr-o regiune din Guineea Franceza.
Virusul Marburg este unul dintre cei mai letali virusi pe care ii cunoastem, ucigand pana la 88% din persoanele pe care le infecteaza. Rata mortalitatii a variat si variaza in functie de tulpina si modul de transmitere. Din pacate nu exista vaccin pentru acest virus si nici terapii si cele mai simple moduri de a nu intra in contact cu acest virus este preventia si evitarea junglelor sau traseelor nemarcate din tari de pe continentul African, evitarea pesterilor care adapostesc lilieci sau a zonelor retrase de agitatia urbana. Iar daca calatoriti in tari exotice unde prin paduri traiesc specii de maimute, evitati contactul cu acesta si in niciun caz sa nu le consumati carnea.
Bibliografie:
Kliegman RM, et al. Respiratory syncytial virus. In: Nelson Textbook of Pediatrics. Elsevier; 2020. https://www.clinicalkey.com. Accessed Oct. 22, 2020;
Ferri FF. Respiratory syncytial virus. In: Ferri's Clinical Advisor 2021. Elsevier; 2021. https://www.clinicalkey.com. Accessed Oct. 22, 2020;
Hurley LP, et al. Primary care physicians' perspectives on respiratory syncytial virus (RSV) disease in adults and a potential RSV vaccine for adults. Vaccine. 2019;
Chen X, et al. The microbial coinfection in COVID-19. Applied Microbiology and Biotechnology. 2020; doi:10.1007/s00253-020-10814-6;
