Tensiunea intraoculara asigura functionarea optima a aparatului vizual, iar valorile normale variaza intre 10 si 21 mmHg. In situatia in care presiunea intraoculara depaseste limita maxima, vorbim de hipertensiune oculara, care poate avea repercusiuni majore asupra aparatului optic, cu perturbarea vederii. Presiunea marita la nivel ocular este cauzata de dezechilibrul dintre cantitatea de umoare apoasa produsa si cantitatea drenata de venele scleroticii.

Hipertensiunea intraoculara nu trebuie considerata o afectiune in sine, neafectand vederea pana in momentul in care se transforma in glaucom. De aceea, persoanele identificate cu hipertensiune intraoculara trebuie observate indeaproape de catre medicul specialist, fiind principalul factor de risc pentru glaucom.

Factori de risc si simptome ale hipertensiunii intraoculare

Majoritatea persoanelor cu hipertensiune intraoculara nu experimenteaza niciun simptom, de aceea sunt importante vizitele regulate la medicul oftalmolog pentru a preveni afectarea nervului optic. Daca pana la varsta de 40 de ani se recomanda consultul oftalmologic macar odata la 3 ani, dupa aceasta varsta sunt indicate controale regulate la medic. Fata de aceasta indrumare exista mai multi factori care cresc riscul instalarii hipertensiunii intraoculare, precum: boli oculare preexistente, inclusiv presiune crescuta, anumite tratamente medicamentoase, antecedente familiale, miopia, infarctul miocardic si bolile de inima, diabetul zaharat, obezitatea, fumatul si consumul de alcool.

Simptomele care pot indica hipertensiunea intraoculara sunt: durere oculara, inrosirea ochilor, iritatia, sensibilitatea la lumina, durerile de cap, migrenele si vederea incetosata.

Tratamentul hipertensiunii oculare

Scopul tratamentului in cazul hipertensiunii intraoculare este de a reduce tensiunea oculara inainte de instalarea glaucomului, de aceea initierea medicatiei se face in cazurile pacientilor cu risc crescut de glaucom si a celor cu semne de afectare a nervului optic. Medicul oftalmolog decide abordarea terapeutica, care este individualizata in functie de pacient si poate consta doar in tinerea sub observatie sau si administrarea medicatiei, care de cele mai multe ori este sub forma de picaturi oftalmice.

Text: Andreea Bunea