Zincul este un element vital pentru majoritatea formelor de viata de pe Terra, de la diferite specii de celule pana la mamifere si inclusiv specia umana. Primele studii despre importanta prezentei zincului in alimentatie au aparut dupa anii 1960 cand, in 1961 a fost descrisa pentru data deficienţa clinica de zinc in cazul persoanelor care aveau o alimentatie deficitara in produse care sa contina acest mineral. La inceput aceasta problema a fost asociata cu o boala numita „nanismul nutritional al adolescentilor” si cele mai multe cazuri au fost inregistate in acea perioada in Orientul Mijlociu. De atunci, insuficienţa de zinc a fost recunoscuta de un numar de experţi ca fiind o problema importanta de sanatate si alimentatie, mai ales pentru statele numite generic din Lumea a-III-a.

Un om adult are nevoie de maxim 3 grame de zinc zilnic. Peste 60% din aceasta cantitate este folosita la mineralizarea oaselor care sustin scheletul, 30% este folosit pentru oasele din zona articulatiilor, iar restul de 10% se foloseste in procesele de metabolizare ale ficatului si structura epidermei. Totodata zincul participa activ la majoritatea proceselor celulare si joaca un rol important in imunitatea mediata. La femeile insarcinate acest minereu este esential pentru cresterea fatului şi a copilului, ajuta funcţiile cerebrale, dar este un mineral vital si pentru barbatii care vor sa ajunga parinti pentru ca contribuie la maturitatea spermatozoizilor şi la mobilitatea acestora.

Rolul zincului in organism

Zincul este un element esential pentru toate formele de viata. Semnificatia zincului in alimentatie este foarte cunoscuta pe cand deficienta de zinc poate duce la reale probleme de sanatate. In corpul omenesc se afla 2-3 g de zinc. Un procent de 60 % se gaseste in muschii scheletici, 30 % în oase, 5 % in ficat si piele. Zincul are un rol foarte important in metabolismul celular, ajutand la desfasurarea optima a functiilor celulare.

Acesta joaca un rol important in imunitate, formarea oaselor, cresterea tesuturilor, a fatului si a copilului, optimizarea functiilor cerebrale si influenteaza maturarea spermatozoizilor. In plus, zincul regenereaza functia hepatica si are proprietati antibacteriene si antiseptice. Zincul se poate absorbi din alimente sau din suplimente alimentare.

Alimente bogate in zinc

Zincul din produsele pe baza de cereale integrale si din proteine vegetale nu se absoarbe la fel de bine in organism. Painea integrala crescuta contine mai mult zinc biodisponibil decat painea integrala necrescuta.  Doza medie zilnica recomandata este de  9 mg zinc/zi pentru femeile adulte si 13 mg/zi pentru barbatii adulti. Alimentele de baza care contin un aport important de zinc: crustacee, carne de vaca, alte tipuri de carne rosie, nuci si legume. Iata care sunt cele mai bune surse animale:

carnea rosie (vita, porc, oaie, miel) sau carnea de pui, 80 de grame de carne de vita au 9 mg de zinc;
produse lactate si oua - 100 de grame de iaurt contin 3 miligrame de zinc;
legume: broccoli, sfecla rosie, ciuperci, cartofi, sparanghel, varza, morcovi, varza de Bruxelles, salata verde, dovleac, spanac, rosii. O porție de 100 de grame de broccoli fiert contine 4 miligrame de zinc.
fructe proaspete: ananas, mango, capsuni, portocale, banane, caise. 100 de grame de portocale contin 2 miligrame de zinc.
fructe oleaginoase precum: caju, arahide, migdale, alune, fistic, nuci. 100 de grame de migdale contine 3 miligrame de zinc.
peste si fructe de mare: somon, sardine, ton, homar, scoici, crab sau midii. 100 de grame de ton contine 8 miligrame de zinc.

Este dovedit faptul ca o mare parte din functiile metabolice celulare sunt dependente de zinc. Acesta joaca un rol decisiv in crestere si dezvoltare, raspunsul imun, functiile neurologice si reproducere. La nivelul celular, functiile zincului sunt:

functii catalitice
functii structurale
functii reglatoare

In ceea ce priveste functia catalitica se subliniaza capacitatea zincului de a cataliza reactii chimice vitale a aproximativ 100 de enzime diferite. Functia structurala face referire la faptul ca zincul este esential in structura proteinelor si membranelor celulare. S-a observat ca scaderea concentratiei de zinc duce la cresterea sensibilitatii membranelor la accidente oxidative, care le afecteaza functiile.

Cum ajuta zincul in procesele metabolice

Rolul reglator arata ca zincul are un rol important in semnalizarea celulara, influentand eliberarea hormonilor si transmiterea impulsului nervos. De asemenea, zincul influenteaza procesul de reglare celulara oferind implicatii vizibile in crestere si dezvoltare. Nou-nascutii, copiii, femeile insarcinate si cele care alapteaza prezinta un risc crescut de deficienta de zinc. Iata care este aportul zilnic de zinc pe grupe de varsta:

pentru nou-nascuti – pana la 6 luni: 2 mg/zi;
intre 7 si 12 luni - 3 mg/zi
pentru copii intre 1 si 3 ani – 3 mg/zi;
intre 4 si 8 ani - 5 mg/zi,
intre 9 si 13 ani - 8 mg/zi;
adolescenti 11 mg-13mg/zi
adolescente (14-18 ani) – 9 mg/zi;
femei peste 19 ani – 8 mg/zi;
la gravide si femeile care alapteaza 9,5-13 mg/zi.
Deficienta de zinc
Deficienta de zinc poate fi severa sau usoara.

Deficienta severa de zinc este o boala genetica ce se manifesta prin metabolizarea si transportarea defectuoasa a zincului. Simptoamele acestei afectiuni includ: incetinirea cresterii si dezvoltarii, maturizare sexuala intarziata, urme pe piele caracteristice, diaree severa si cronica, slaba imunitate, vindecare lenta a ranilor, apetit scazut, diminuarea capacitatii gustative, orbire nocturna, inflamarea si intunecarea corneei precum si modificari comportamentale. In aceasta situatie, se recomanda tratamentul oral cu zinc care duc la disparitia totala a simptomelor. Deficienta usoara de zinc contribuie la agravarea unor probleme de sanatate, mai ales la copiii din tarile slab dezvoltare, cum ar fi incetinirea dezvoltarii fizice si neuropsihologice si o susceptibilitate crescuta la infectii letale in cazul copiilor mici. Unii sunt mai predispusi sa se confrunte cu o deficienta de zinc, cum ar fi:

nou-nascutii si copii;
femeile gravide si cele care alapteaza;
pacientii hraniti artificial
indivizii malnutriti,
indivizii cu diaree severa;
indivizii cu sindroame de malabsorbtie;
indivizii cu boli intestinale inflamatorii,
indivizii cu boli de ficat din cauza alcoolismului,
indivizii care sufera de anemie;
indivizii care sufera de SIDA sau HIV
persoanele varstnice de peste 65 ani.

Excesul de zinc, riscuri si complicatii

La polul opus se afla excesul de zinc, care poate provoca de asemenea, probleme de sanatate. Acestea sunt:

1.   Toxicitate acuta - o afectiune generata de consumarea de alimente si bauturi contaminate cu zinc eliberat din containere galvanizate. Semnele intoxicaţiei sunt durerea abdominala, diareea, ameteala si starea de voma.

2.   Toxicitate cronica datorata deficientei de cupru. Este demonstrat faptul ca ingerarea unor doze de zinc de 60 mg/zi determina aparitia unor semne de deficienta de cupru. Pentru a preveni deficienta de cupru, adultii trebuie sa ia 40 mg/zi, incluzand atat zincul din surse sintetice cat si alimentare.

Administrarea concomitentă a zincului din surse sintetice si a unor antibiotice, poate provoca scaderea nivelului de absorbtie al antibioticului, reducand chiar si efectul acestuia. Daca aceste substante nu sunt administrate in acelasi timp, ci la minim 2 ore distanta atunci nu intervin aceste complicatii. De asemenea, medicamentele anticonvulsive, pot determina deficienta de zinc iar utilizarea indelungata a diureticelor poate creste eliminarea de zinc prin urina.

Consumul de zinc este important pentru o serie de functii corporale, incluzand sanatatea pielii, vederea, imunitatea si metabolismul. Deficienta de zinc poate duce la probleme de sanatate, cum ar fi infectii repetate, pierderea vederii si tulburari de crestere. Este recomandat sa se consume alimente bogate in zinc, cum ar fi carnea rosie, nucile, fasolea si cerealele fortificate.