Cervicita: Simptome, cauze si optiuni de tratament
Cervicita este o imagine a inflamatiei colului uterin. Este cauzata, in general, de un agent infectios, de obicei cu transmitere sexuala. Este adesea asimptomatica, iar infectia silentioasa poate duce la complicatii ale tractului genital superior. Simptomele sunt, de obicei, nespecifice, iar cele mai semnificative sunt cresterea secretiei vaginale si / sau sangerarea intermenstruala.
Pentru diagnosticul sau se vor lua in considerare agentii patogeni cunoscuti asociati cu cervicita. Tratamentul empiric, inclusiv pentru infectia cu C.trachomatis si N.gonorrhoeae, este recomandat femeilor cu risc ridicat de infectie cu acesti agenti patogeni, mai ales daca urmarirea nu este asigurata sau nu sunt disponibile teste de diagnostic adecvate. La femeile cu risc scazut, tratamentul trebuie sa fie in concordanta cu rezultatele testelor microbiologice. Colul uterin este format dintr-o matrice de tesut conjunctiv acoperita de doua tipuri diferite de epiteliu: columnar si scuamos. Celulele epiteliale columnare aliniaza canalul endocervical si sunt tinta celor mai frecvent asociati agenti patogeni ai cervicitei, cum ar fi Chlamydia trachomatis si Neisseria gonorrhoeae.
In schimb, ectocervixul este acoperit de epiteliul scuamos care este contigua cu mucoasa vaginala si, prin urmare, este mai susceptibil la agentii patogeni asociati cu vaginita, inclusiv Trichomonas vaginalis si Candida spp. Ambele epitelii difera nu numai in susceptibilitatea la anumite microorganisme, ci si in mecanismele endogene de aparare, raspunsul lor la schimbarile hormonale, printre altele. Hormonii au efecte multiple asupra mucoasei cervicale.
Simptome ale cervicitei
Uneori cervicita nu prezinta simptome, dar cele mai frecvente semne sunt:
- Durere in timpul contactului sexual
- Durere sau disconfort la un examen pelvian
- Senzatie de intepatura vaginala
- Secretii vaginale abundente si constante
- Urinare frecventa si dureroasa
- Sangerare intre perioadele menstruale
- Sangerare vaginala la sfarsitul actului sexual
Cauze ale bolii
Cervicita poate fi cauzata de:
- Vaginoza bacteriana
- Expunerea la anumite substante chimice
- Infectii recurente cu transmitere sexuala (chlamydia, gonoreea, herpesul genital, trichomoniaza si papilomavirusul uman)
- Reactii alergice cauzate de unele articole de igiena feminina, cum ar fi dusuri si deodorante, precum si spermicide sau prezervative din latex
Factorii de risc care pot declansa cervicita includ:
- Plasarea unui dispozitiv introdus in zona pelviana
- Istoric de boli cu transmitere sexuala
- Debutul precoce al vietii sexuale
- Un numar mare de parteneri sexuali
- Un nou partener sexual
Un partener sexual care face are contact sexual cu mai multe persoane. Exista mai multi agenti potential implicati in cervicita, atat infectioasa, cat si neinfectioasa. Disponibilitatea actuala a tehnicilor moleculare creste numarul microorganismelor recunoscute ca potentiali agenti etiologici.
Agenti patogeni cu transmitere sexuala
Chlamydia trachomatis si Neisseria gonorrhoeae
Acestia sunt agentii patogeni asociati de obicei cu cervicita, desi ambele microorganisme sunt detectate in mai putin de jumatate din cazuri. Restul poate fi produs de alti agenti patogeni, de agenti neinfectiosi si, ocazional, de procese inflamatorii sistemice. C.trachomatis este cauza cea mai frecvent identificata la femeile cu cervicita. Cu toate acestea, doar 10-20% din cazurile de infectie cu C. trachomatis la femei sunt asociate cu semne clinice de cervicita. Procentul de cazuri de cervicita din cauza N. gonorrhoeae este variabil.
Trichomonas vaginalis
Alti agenti patogeni pot provoca, de asemenea, cervicita. Printre acestea, T.vaginalis a fost asociat cu inflamatia cervicala si cu un risc crescut de transmitere a HIV. T. vaginalis poate duce la inflamarea eroziva a epiteliului ecocervical, care poate duce la o gama larga de modificari epiteliale, pana la hemoragii mari.
Micoplasma genitalium
Un alt posibil agent etiologic implicat in cervicita este M.genitalium. Acest microorganism a fost identificat pentru prima data in 1980 in uretra a doi pacienti cu uretrita nongonococica. Frecventa M.genitalium ca agent patogen care cauzeaza boli cu transmitere sexuala nu este inca bine cunoscuta, in principal din cauza dificultatii de detectare a acesteia, deoarece este o bacterie care nu creste in mediile de cultura conventionale si diagnosticul sau necesita utilizarea tehnicilor de amplificare a acidului nucleic (ADN).
Virusul herpes simplex
Infectia cu virusul herpes simplex (HSV) poate provoca cervicita, cel mai adesea la femeile cu simptome clinice aparente ale infectiei primare cu HSV. La aceste paciente, cervicita se caracterizeaza in mod tipic prin prezenta leziunilor hemoragice erozive si difuze, de obicei in epiteliul ecocervical, care sunt adesea insotite de ulceratii.
Micoplasma hominis
Acest microorganism se gaseste frecvent in tractul genital feminin al femeilor active sexual, iar unele studii sugereaza un rol patogen pentru acest microorganism in unele cazuri de cervicita. Cu toate acestea, deoarece acest microorganism este frecvent prezent si la populatia sanatoasa, precum si in vaginoza bacteriana, este dificil sa se determine rolul sau patogen in acest context.
Alte microorganisme
Exista si alte microorganisme care au fost potential asociate cu cervicita, dar exista putine dovezi disponibile pana in prezent ale acestei asocieri. Citomegalovirusul poate fi transmis pe cale sexuala si a fost detectat la un numar limitat de pacienti cu cervicita. Virusul limfotropic al celulelor umane de tip 1 (HTLV-1) a fost, de asemenea, descris in secretiile cervicale ale femeilor cu cervicita. Cu toate acestea, este dificil sa se stabileasca rolul etiologic al ambelor virusuri in acest context. Au fost publicate cazuri izolate de cervicita atribuite speciilor din genul Streptococcus (in principal S.agalactiae si S.pyogenes), dar nu sunt disponibile date specifice privind frecventa lor sau daca exista o relatie de cauzalitate clara.
Agenti neinfectiosi
Etiologia ramane necunoscuta la un procent ridicat de femei la care nu se gaseste niciunul dintre agentii patogeni cunoscuti. Inflamatia endocervicala poate fi mediata prin numeroase cai metabolice. Un proces inflamator local ar putea fi indus sau mentinut prin diferite cai, inclusiv efectele unei infectii persistente de catre un agent patogen necunoscut, o microbiota vaginala modificata persistent sau un raspuns imun exagerat.
Astfel de procese sunt probabil modulate de efectul hormonilor, endogen si exogen, inclusiv modificarile hormonale care apar in timpul ciclului menstrual si de la utilizarea contraceptivelor. Hormonii endogen, asa cum am mentionat deja, au un rol clar in mentinerea integritatii mucoasei vaginale cervicale. Raspunsul imun local este reglat de estrogeni (cresterea raspunsului) si progesteron (scaderea). Femeile cu niveluri scazute de estrogen (postmenopauza, postpartum, grasime corporala foarte scazuta sau in tratament cu medicamente androgenice) au un risc crescut de vaginita atrofica, iar incapacitatea lor de a mentine un pH vaginal normal (<4,5) poate provoca eroziunea treptata a mucoasei endocervicale.
Tratament pentru cervicita
Decizia de a efectua un tratament empiric sau directionat al femeilor cu cervicita ar trebui luata dupa luarea in considerare a unor factori precum varsta, contextul epidemiologic si disponibilitatea testelor de diagnosticare rapida. Tratamentul va depinde de cauza cervicitei. Daca este o boala cu transmitere sexuala, femeia impreuna cu partenerul sexual vor avea nevoie de antibiotice. Daca patologia se datoreaza unei reactii alergice, este posibil sa nu fie necesar un tratament, poate doar antiinflamatoare. In cazul unei infectii cu herpes, se vor prescrie antivirale. Pentru femeile care sunt in stadiul de menopauza, medicul poate sugera terapia hormonala, fie cu estrogen sau progesteron. Daca simptomele continua chiar si dupa tratament, trebuie sa aveti un studiu care sa permita medicului dumneavoastra sa evalueze daca bacteriile sunt rezistente la antibioticele administrate.
Ce complicatii poate da uterul retrovers in caz de cervicita
Uterul retrovers este o conditie in care uterul se afla intr-o pozitie inclinata spre spate (posterior), in loc sa fie inclinat usor spre partea din fata a abdomenului, cum este in mod obisnuit. In mod normal, uterul este pozitionat intr-o pozitie usor inclinata spre fata, intr-o pozitie numita anteversie. Cu toate acestea, in cazul uterului retroversat, uterul este inclinat spre spate, intr-o pozitie numita retroversie. Acesta poate fi o caracteristica anatomica normala si nu provoaca de obicei simptome sau complicatii. Cu toate acestea, unele femei pot experimenta disconfort sau simptome asociate cu aceasta pozitie anormala a uterului. Aceste simptome pot include dureri in timpul actului sexual, dureri pelvine, dureri in timpul menstruatiei sau dificultati in urinare.
Uterul retroversat poate fi detectat prin examinarea pelvina efectuata de catre medicul ginecolog. De obicei, nu este necesara nicio interventie medicala pentru uterul retroversat, cu exceptia cazului in care provoaca simptome semnificative sau afecteaza fertilitatea unei femei. In aceste cazuri, medicul poate recomanda tratamentul simptomatic pentru ameliorarea durerilor sau, in cazuri rare, poate fi necesara interventia chirurgicala pentru corectarea pozitiei uterului. Uterul retrovers este considerat o variatie normala si nu cauzeaza probleme de sanatate sau complicatii. Este important sa intelegem ca uterul retrovers nu este o afectiune in sine, ci o pozitie anormala a uterului. Cu toate acestea, in unele cazuri rare in care uterul retroversat provoaca simptome semnificative sau afecteaza fertilitatea, pot fi luate in considerare anumite optiuni de tratament sau corectie. Daca uterul retroversat provoaca disconfort sau dureri, medicul dumneavoastra poate recomanda tratament simptomatic pentru a ameliora simptomele.
Bibliografie:
Abdel Fattah, E. A., Hashem, H. E., Ahmed, F. A., Ghallab, M. A., Varga, I., and Polak, S. Prophylactic role of curcumin against cyclosporine-induced nephrotoxicity: Histological and immunohistological study. Gen.Physiol Biophys. 2010;
Abraham, S. K., Sarma, L., and Kesavan, P. C. Protective effects of chlorogenic acid, curcumin and beta-carotene against gamma-radiation-induced in vivo chromosomal damage. Mutat.Res 1993;
Adhvaryu, M. R., Reddy, N., and Vakharia, B. C. Prevention of hepatotoxicity due to anti tuberculosis treatment: a novel integrative approach. World J Gastroenterol. 8-14-2008;
Agarwal, K. A., Tripathi, C. D., Agarwal, B. B., and Saluja, S. Efficacy of turmeric (curcumin) in pain and postoperative fatigue after laparoscopic cholecystectomy: a double-blind, randomized placebo-controlled study. Surg Endosc. 6-14-2011;
Agrawal, D. K., Saikia, D., Tiwari, R., Ojha, S., Shanker, K., Kumar, J. K., Gupta, A. K., Tandon, S., Negi, A. S., and Khanuja, S. P. Demethoxycurcumin and its semisynthetic analogues as antitubercular agents. Planta Med. 2008;
