Despre osteoartrita si tratamentul ei. Ce trebuie sa stii
Osteoartrita este o boala degenerativa a articulatiilor, o conditie medicala des intalnita, in care cartilajul articular sufera o degradare progresiva. Spre deosebire de restul bolilor reumatice, osteoartrita nu afecteaza decat articulatiile. Aceasta suferinta afecteaza milioane de oameni la nivel mondial.
Cauzele osteoartritei
Osteoartrita se instaleaza ca urmare a degradarii progresive a cartilajului articular. Cartilajul constituie componenta moale, dar rezistenta care asigura flexibilitatea articulatiilor sinoviale.
Cercetarile arata ca la baza acestei degradari stau mai multi factori:
- Inaintarea in varsta este una din principalele cauze ale instalarii osteoartritei;
- Sexul joaca si el un rol determinant, femeile fiind mai predispuse afectiunii decat barbatii;
- Greutatea corporala exercita presiune asupra articulatiilor, mai ales la nivelul genunchilor si soldurilor, in timp ce tesutul adipos elibereaza proteine care pot provoca inflamatie la nivelul articulatilor;
- Traumatismele la nivelul articulatiilor, chiar si provenite de la accidentari vechi, pot influenta instalarea suferintei.
Simptomele osteoartritei
Simptomele osteoartritei apar de obicei incet, intensificandu-se treptat; cu toate acestea, creeaza disconfort si afecteaza stilul de viata. Manifestarile frecvente sunt descrise ca durere in timpul sau dupa miscare, sensibilitate atunci cand se exercita presiune asupra articulatiei, rigiditate, scaderea flexibilitatii, inflamatie in jurul articulatiei, pocnituri in articulatii care apar la contactul direct dintre oase.
Tratamentul osteoartritei
In prezent, procesele care stau la baza aparitiei osteoartritei nu pot fi inversate, dar simptomele pot fi tinute sub control; cel mai eficient mod combina modificarea stilului de viata cu fizioterapie, tratament medicamentos si, eventual, interventii chirurgicale. Antrenamentul fizic si mentinerea unei greutati optime sunt, in general, cele mai importante metode de a gestiona osteoartrita.
Tratamentul medicamentos include analgezice si antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi si acid hialuronic. Pot fi asociate si suplimente alimentare, cum ar fi glucozamina, pentru care au fost efectuate si studii clinice.
Ce se intampla cand apare Boala Pompe la bolnavii de osteoartrita?
Boala Pompe este cauzata de o deficienta a enzimei alfa-glucosidazei acide (GAA), care este responsabila pentru descompunerea glicogenului (un tip de zahar) in celulele corpului. Glucozidaza-alfa descompune zaharurile complexe din organism. La persoanele cu boala Pompe, zaharul se acumuleaza in muschi, cauzand deteriorarea muschilor. In absenta enzimei GAA, glicogenul se acumuleaza in celule, ceea ce duce la distrugerea tesuturilor si organelor, in special a muschilor. Aceasta poate duce la o varietate de simptome, inclusiv slabiciune musculara progresiva, dificultati de respiratie, probleme cardiace, probleme cu alimentatia si cresterea ficatului.
Boala Pompe poate fi diagnosticata prin teste genetice si poate fi tratata cu terapie enzimatica de substitutie, care implica administrarea enzimei GAA lipsa prin intermediul unei perfuzii intravenoase. Cu toate acestea, terapia nu vindeca boala si este important sa se inceapa cat mai devreme posibil pentru a incetini progresia bolii si pentru a imbunatati calitatea vietii persoanelor afectate.
Cauza principala a acestei boli mostenite este deficienta enzimei acid alfa-glucozidaza (GAA). Persoanele nascute cu boala Pompe mostenesc deficienta acestei enzime. Enzimele, care sunt molecule de proteine din interiorul celulelor, faciliteaza reactiile biochimice din organism. GAA este situat in veziculele celulare numite lizozomi. La o persoana sanatoasa cu activitate normala a GAA, aceasta enzima ajuta la descompunerea glicogenului, o molecula complexa formata din unitati de zahar in lizozomi. In boala Pompe, activitatea GAA este foarte scazuta sau inexistenta, iar glicogenul lizozomal nu este degradat eficient, astfel incat o acumulare excesiva de glicogen apare in lizozom. Aceasta acumulare provoaca consecinte grave in inima, scheletice, respiratorii si celulele musculare netede. Severitatea bolii si rata de progresie a acesteia depind, de obicei, de gradul de deficit enzimatic. Simptomele acestei boli sunt diferite in functie de tipul bolii si de varsta pacientului:
Tipul clasic
- Slabiciune musculara
- Tonus muscular slab
- Ficat marit
- Crestere insuficienta in greutate si crestere la rata preconizata (crestere insuficienta)
- Probleme de respiratie
Probleme de hranire - Infectii ale sistemului respirator
- Probleme de auz
Tip non-clasic
- Abilitati motorii intarziate
- Muschii se slabesc progresiv
- Inima anormal de mare
- Probleme de respiratie
Tipul de debut tardiv care apare la bolnavii cu osteoartrita
- Picioarele si trunchiul sunt slabite progresiv
- Probleme de respiratie
- Inima largita
- Dificultate progresiva de mers pe jos
- Dureri musculare
- Infectii pulmonare frecvente
- Dificultati de respiratie atunci cand se depune un minim de efort
- Dureri de cap dimineata
- Oboseala in timpul zilei
- Pierdere in greutate
- Pacientul nu poate inghiti la fel de usor ca inainte
- Ritm cardiac neregulat
- Cresterea dificultatii de auz
- Niveluri mai ridicate de creatina kinaza (CK)
Cum apare osteoporoza si care sunt diferentele si asemanarile cu manifestarile osteoartritei?
Osteoporoza, desi este o boala silentioasa. s-a descoperit ca ea incepe sa se contureze subtil in jurul varstei de 30 de ani. Mai exact, in jurul varstei adulte de 28-30 de ani, atat la femei cat si la barbati se atinge un maximum de crestere a masei osoase denumit masa osoasa de varf, care depinde de mai multi factori, in specia cei genetici. Altfel spus, duritatea oaselor este determinata de compozitia acestora si de activitatile celulelor care alcatuiesc un echilibru in remodelarea osoasa.
Aici vorbim practic de procesul de resorbtie a Calciului, de fixarea sa cu ajutorul vitaminei D si formarea osului. O scadere a masei osoase poate fi influentata de o multitudine de factori care pot modifica mai multe procese precum: resorbtia excesiva a osului, extinderea procesului de remodelare a osului sau modificarea structurii acestuia. Osteoporoza cuprinde doua forme. Prima dintre ele este osteoporoza primara (95% din toate cazurile de osteoporoza care sunt diagnosticate la femeile in postmenopauza si in jur de 70% dintre cazurile diagnosticate la barbatii trecuti de varsta de 55 de ani. Osteoporoza secundara pe care o intalnim in proportie de 5% la cazurile diagnosticate din osteoporoza la femei si pana la 20% din cazurile de osteoporoza diagnositcate la barbati.
Chiar daca la nivel de ADN barbatii si femeile sunt la fel densitatea osoasa la cele doua sexe este diferita si oasele lor se comporta diferit dupa o sesiune care include exercitiile fizice necesare preventiei osteoporozei. Osteoporoza este o boala ce afecteaza mult mai frecvent femeile, motiv pentru care datele epidemiologice, clinico-paraclinice si terapeutice au fost standardizate pentru sexul feminin, insa in ultimii ani osteoporoza la barbati a devenit o problema majora de sanatate ce impune o evaluare atenta. Principalele cauze de osteoporoza la barbat sunt: afectiuni endocrinologice (cel mai frecvent hipogonadismul), neoplazii, boli cronice, osteomalacia si boli ereditare. Exista o serie de factori de risc: varsta inaintata, scaderea densitatii minerale osoase, antecedente de fractura dupa traumatisme minore si istoric familial de fractura osteoporotica.
Bibliografie:
Jones PJH, Rideout T. Lipids, sterols, and their metabolites. In: Ross AC, Caballero B, Cousins RJ, Tucker KL, Ziegler TR, eds. Modern Nutrition in Health and Disease, 2014;
Jones PJH, Papamandjaris AA. Lipids: cellular metabolism. In: Erdman JW, Macdonald IA, Zeisel SH, eds. Present Knowledge in Nutrition. 10th ed. Washington, DC, 2012;
Harris WS. Omega-3 fatty acids. In: Coates PM, Betz JM, Blackman MR, et al., eds. Encyclopedia of Dietary Supplements. 2nd ed. London and New York: Informa Healthcare, 2010;
Lichtenstein AH, Jones PJH. Lipids: absorption and transport. In: Erdman JW, Macdonald IA, Zeisel SH, eds. Present Knowledge in Nutrition. 10th ed. Washington, DC, 2012;
Institute of Medicine, Food and Nutrition Board. Dietary reference intakes for energy, carbohydrate, fiber, fat, fatty acids, cholesterol, protein, and amino acids (macronutrients). Washington, DC: National Academy Press, 2005;
