Glomerulonefrita acuta: cauze, simptome si tratament

Glomerulonefrita acuta reprezinta o afectiune a rinichilor caracterizata prin inflamatia glomerulilor renali, de multe ori indusa de un raspuns imunitar exagerat. Inflamatia si cresterea in volum a tesutului glomerular pot conduce la leziuni ale membranei bazale a glomerulilor, a mezangiului si a endoteliului capilarelor renale.
In contextul glomerulonefritei acute, pacientii resimt aparitia brusca a semnelor si simptomelor precum prezenta sangelui in urina (hematurie), eliminarea excesiva de proteine in urina (proteinurie), umflaturi (edeme) si cresterea tensiunii arteriale (hipertensiune). Glomerulonefrita poate sa apara in asociere cu afectiuni renale existente sau ca urmare a unor boli sistemice. Cauzele aparitiei glomerulonefritei acute pot fi grupate in trei categorii: postinfectioase, sistemice si legate de afectiuni renale.
Ce declanseaza glomerulonefrita?
Cauze postinfectioase
In multe cazuri, glomerulonefrita acuta este declansata de infectii, in special de specii de bacterii din genul Streptococ, cum ar fi Streptococul de grup A beta-hemolitic. Totusi, alte bacterii precum Stafilococi, Mycobacterii, Salmonella, Treponema pallidum si actinobacili pot, de asemenea, sa fie implicate. Infectiile virale, cum ar fi cele cu Cytomegalovirus, virusuri Coxsakie, virus Epstein Barr sau virus hepatitic B, pot declansa, de asemenea, aparitia glomerulonefritei acute. Infectiile parazitice, in special cu Plasmodium malariae, Plasmodium falciparum, Schistosoma sau Toxoplasma, pot contribui la dezvoltarea acestei afectiuni. De asemenea, glomerulonefrita poate sa apara ca rezultat al unor infectii insotite de abcese viscerale, endocardite sau pneumonie.
Cauze sistemice
In aceasta categorie se incadreaza afectiuni cu caracter sistemic, cum ar fi vasculitele (de exemplu, granulomatoza Wegener), bolile de colagen (precum lupusul eritematos sistemic), vasculita de hipersensibilitate, crioglobulinemia, poliarterita nodoasa, purpura Henoch-Schönlein sau sindromul Goodpasture. De asemenea, glomerulonefrita poate fi indusa de tratamente sistemice cu peniciline sau compusi cu aur.
Afectiuni renale
In aceasta categorie intra diverse afectiuni renale care pot conduce la dezvoltarea glomerulonefritei acute. Acestea includ boli glomerulare primare precum glomerulonefrita membranoproliferativa, boala Berger (IgA nefropatie) si glomerulonefrita mezangiala proliferativa pura. In cazul glomerulonefritei acute, inflamatia apare la nivelul glomerulilor, unitatile functionale ale rinichilor responsabile pentru filtrarea sangelui. Aceasta inflamatie poate duce la deteriorarea structurii glomerulilor si perturbarea procesului de filtrare si eliminare a deseurilor. In plus, raspunsul imun al organismului impotriva infectiei sau afectiunii subiacente poate contribui la daunele renale. In cele din urma, aceste modificari pot afecta functia renala, echilibrul fluidelor si compozitia chimica a sangelui, necesitand adesea interventie medicala adecvata pentru controlul simptomelor si incetinirea progresiei bolii.
Simptome
Glomerulonefrita acuta este o afectiune cu debut brusc, uneori chiar in absenta altor probleme de sanatate. Pacientii tipici pentru aceasta afectiune sunt de sex masculin, cu varste cuprinse intre 2 si 14 ani. Aparitia edemelor in zona perioculara si faciala este frecventa, iar acest lucru se intampla adesea in contextul unei infectii streptococice postinfectioase. Tabloul clinic al glomerulonefritei acute este, de obicei, nespecific (astenie, dureri generalizate, dureri abdominale, scadere a starii generale, febra), dar poate cuprinde si urmatoarele semne si simptome care sunt mai sugestive pentru o afectiune renala:
- Cefalee - poate aparea ca urmare a cresterii tensiunii arteriale.
- Confuzie si dezorientare temporala-spatiala - apar ca urmare a cresterii hipertensiunii arteriale pana la valori periculoase.
- Dispnee - mai frecventa la adulti din cauza edemului pulmonar.
- Durere in flanc - poate aparea din cauza maririi rinichilor si a punerii in tensiune a capsulei renale.
- Edeme periferice si periorbitale - acestea sunt prezente la aproximativ 85% dintre pacienti, mai ales la copii.
- Hematurie - acest simptom este prezent universal. Hematuria vizibila apare la peste 30% dintre pacienti, iar ceilalti prezinta hematurie detectata doar microscopic.
Oligurie - reducerea semnificativa a volumului de urina.
In anumite cazuri, pacientii pot prezenta un tablou clinic dominat de semne si simptome cauzate de afectiunea sistemica de baza, care poate precipita aparitia glomerulonefritei. In functie de afectiunile asociate frecvent glomerulonefritei, pacientii pot prezenta:
- Triada specifica pentru granulomatoza Wegener: sinuzita, infiltrat pulmonar si nefrita.
- Simptome specifice pentru purpura Henoch-Schönlein: greturi, varsaturi, durere abdominala si purpura.
- Artralgii: in cazul prezentei lupusului eritematos sistemic.
- Hemoptizie recurenta - in cazul sindromului Goodpasture.
Tratament pentru glomerulonefrita acuta
Glomerulonefrita acuta, de obicei, nu prezinta un risc major pentru viata pacientilor (atat timp cat semnele vitale sunt in limite normale si nu exista afectiuni cronice concomitente). Cu toate acestea, pacientii care prezinta semne de afectare neurologica sau cei cu hipertensiune arteriala trebuie sa primeasca prioritate in investigatii, diagnosticare si tratament, acest lucru trebuie sa se faca in regim de urgenta. Tratamentul glomerulonefritei se adapteaza in functie de boala de fond care a cauzat afectiunea (daca a fost identificata), schemele terapeutice speciale fiecarei cauze declansatorii.
Corectarea dezechilibrelor electrolitice (daca apar), in special a hipocalcemiei, hiperpotasemiei si acidozei. In cazul glomerulonefritei post-streptococice se pune accent pe tratamentul antibiotic pentru eradicarea infectiei. Pacientilor care nu sunt alergici la penicilina li se poate administra acest medicament. Pentru pacientii cu sindrom nefritic acut, in cazul edemelor, se poate limita aportul de lichide. In cazul encefalopatiei hipertensive se recomanda un tratament de urgenta. Adesea, pacientul trebuie intubat pentru a preveni complicatiile. Ulterior, tratamentul se adapteaza in functie de organul specific afectat. Corticosteroizii si agentii citotoxici pot avea succes in urmatoarele conditii:
- Cand glomerulonefrita este rezultatul unei reactii de hipersensibilitate.
- In cazul sindromului Goodpasture.
- In cazul vasculitelor.
- Pentru lupusul eritematos sistemic.
- Pentru purpura Henoch-Schönlein.
Complicatii ale bolii
Complicatiile asociate glomerulonefritei acute pot fi variate si includ:
- Microhematurie, care este o anomalie detectata in analizele de urina care poate persista timp de ani de zile.
- Progresia declinului functiei glomerulare, adica functia glomerulilor renali poate continua sa se deterioreze in timp.
- In unele cazuri, boala poate avansa si poate conduce la cicatrizarea tesuturilor renale.
- Scaderea nivelului de albumina din sange poate duce la acumularea excesiva de lichid in tesuturi, cauzand umflaturi generalizate.
- Edem pulmonar, care este o acumulare de lichid in plamani, si care poate afecta respiratia.
La pacientii care au prezentat initial hipertensiune arteriala severa, encefalopatie (afectare cerebrala din cauza hipertensiunii) si edem pulmonar, pot aparea complicatii sugestive pentru insuficienta multipla de organe, precum:
- Retinopatie hipertensiva – o afectiune oculara cauzata de tensiunea arteriala ridicata.
- Encefalopatie hipertensiva - afectarea functiei cerebrale cauzata de hipertensiune.
- Glomerulonefrita rapid progresiva - o forma mai agresiva a glomerulonefritei care poate evolua rapid.
- Sindrom nefrotic - o afectiune caracterizata prin eliminarea excesiva de proteine in urina.
- Insuficienta renala cronica – situatie in care gunctia renala continua sa se deterioreze pe termen lung.
Este important sa se monitorizeze si sa se trateze adecvat glomerulonefrita pentru a se preveni sau gestiona aceste complicatii si a mentine sanatatea renala si generala a pacientilor.
Ce este sindromul Gardner si cum poate afecta rinichii
Se caracterizeaza prin numerosi polipi adenomatosi pe suprafata mucoasei intestinale, care au un potential ridicat de malignitate. In 1950, Dr. Eldon Gardner a studiat membri ai diferitelor familii cu polipoza adenomatoasa familiala (PAF) si a observat asocierea polipilor intestinali, a osteoamelor si a chisturilor epidermice. Aeste cresteri, numite polipi, sunt necanceroase la inceput, dar unele au o sansa de aproape 100% de a deveni canceroase. Acest lucru inseamna ca persoanele cu sindrom Gardner vor dezvolta aproape sigur cancer colorectal.
Pacientii sunt, de asemenea, la un risc crescut de a dezvolta alte tipuri de cancer legate de PAF, cum ar fi cele ale intestinului subtire, stomacului, pancreasului, tiroidei, sistemului nervos central, ficat, ducte biliare si/sau glanda suprarenala. Sansa ca un polip sa se transforme in cancer este in mod normal foarte mica, dar, pentru ca pacientii cu sindromul Gardner au atat de multi polipi, sansele ca unii sa devina cancerosi cresc. Sindromul Gardner este cauzat de mutatii ale unei gene numite APC. O gena normala APC tine cresterea celulelor sub control, asigurandu-se ca acestea nu se inmultesc prea repede. Dar atunci cand o gena APC se modifica, celulele cresc necontrolate. Ele se aduna si formeaza cresteri anormale. Cele mai multe dintre aceste cresteri apar in intestin, dar unele afecteaza si alte zone ale corpului. Cea mai comuna caracteristica a sindromului Gardner este prezenta polipilor multipli in mucoasa intestinelor.
Bibliografie:
1. Gold R.; Kappos L.; Arnold D.L.; et al. (September 20, 2012). "Placebo-Controlled Phase 3 Study of Oral BG-12 for Relapsing Multiple Sclerosis". N Engl J Med. 367 (12): 1098–1107;
2. "Scientists look to cut cow flatulence". phys.org. March 21, 2008. Volhard, J. "Darstellung von Maleinsäureanhydrid" Justus Liebig's Annalen der Chemie 1892, volume 2019;
3. Llica, R-A., Kloetzer, L. and Galaction,A-I. Fumaric acid: production and separation. Biochemistry Letters, 2018;
4. Das, R.K., Brar, S.K., and Verma, M. Fumaric acid: production and application aspects. In: Brar SK, Sarma SJ, Pakshirajan K (eds) Platform chemical biorefinery: future green chemistry, Elsevier, Amsterdam, (2016);