Maduva spinarii: Posibile afectiuni si functii ale acesteia

Maduva spinarii face parte din sistemul nervos central si este situata in canalul rahidian, format prin stivuirea vertebrelor in spatele corpilor vertebrali. Maduva spinarii este o structura anatomica esentiala a sistemului nervos central care se gaseste in canalul vertebral al coloanei vertebrale. Este un cordon lung si subtire de tesut nervos care se extinde de la baza creierului pana la nivelul vertebrei L1 (prima vertebra lombara), fiind protejata de o serie de vertebre.

Aceasta structura are o serie de functii vitale, printre care se numara transmiterea semnalelor nervoase de la si catre creier, controlul reflexelor si a functiilor senzoriale si motorii ale corpului. Maduva spinarii este formata dintr-un amestec de neuroni (celule nervoase) si de celule gliale (celule de suport), care lucreaza impreuna pentru a permite functionarea sistemului nervos central.

Maduva spinarii este inconjurata de trei membrane, meningele. Aceasta este parcursa de doua santuri secundare colaterale. Din fiecare sant colateral pleaca un ansamblu de filete nervoase grupate in radacini: de fiecare parte a maduvei apar 31 radacini posterioare si 31 radacini anterioare. Fiecare radacina posterioara se uneste cu radacina anterioara de la acelasi nivel formand astfel un nerv rahidian. Interiorul maduvei cuprinde doua tipuri de tesut nervos: substanta alba, situata la periferie si substanta cenusie situata la centru.

Informatiile senzitive ajung la maduva prin radacinile posterioare ale nervilor. Informatiile simple sunt analizate direct de catre substanta cenusie iar cele complexe patrund prin substanta alba si ajung la encefal. Asadar, toate ordinele sunt transmise altor nervi motori prin radacinile anterioare ale nervilor.

Posibile afectiuni legate de maduva spinarii

La nivelul maduvei spinarii pot sa apara nenumarate afectiuni cum ar fi:  compresii (tumori), infectii (meningite), accidentele vasculare (hemoragie, tromboza), traumatisme, carente de vitamina B 12 si afectiuni inflamatorii (scleroza in placi). O sectionare a maduvei spinarii este ireversibila, deoarece duce la paralizie. Prin urmare, patologia vertebro-medulara poate fi clasificata astfel:

Patologia infectioasa vertebro-medulara;
Afectiuni hemoragice;
Afectiuni degenerative;
Afectiuni congenitale;
Afectiuni chistice;
Tumori ale maduvei spinarii si menigelui;
Traumatisme ale maduvei spinarii;
Boli demielinizante.
Patologia infectioasa vertebra-medulara

Aceasta afectiune apare la nivelul canalului vertebro-medular. Aici se pot instala infectii cu un caracter expansiv denumite spondilodiscite: specifice si nespecifice. Pot aparea si colectii purulente la nivel epidural ce poarta denumirea de epidurite. In cazuri rare pot sa apara abcesele intramedulare. Insamantarea agentilor patogeni se face prin intermediul unei punctii lombare, interventii chirugicale sau prin diseminare septica de la nivelul altui focar infectios localizat la distanta.

Afectiunile medulare hemoragice
Sunt reprezentate de hematoamele extradurale, subdurale sau intramedulare. Aceste hematoame se asociaza cu aparitia traumatismelor sau ruperea unor malformatii vasculare arterio-venoase medulare.

Afectiunile degenerative ale coloanei vertebrale
Aceste afectiuni presupun degenerarea discurilor intervertebrale ce determina compresiune la nivel radicular, si uneori chiar si la nivel medular. In evolutia spondilozelor, se determina ingustarea canalului medular si se pot instala stenozele rahidiene ce comprima radacinile nervoase sau vasele de sange.

Afectiunile chistice
Afectiunile chistice sunt reprezentate de chisturile epidurale sau arahnoidiene. Afectiunea chistica la nivel medular apare datorita dilatarii canalului ependimar, ce se manifesta prin compresiune medulara.

Afectiunile congenitale de la nivel vertebro-medular
Sunt reprezentate de chisturile epidermoide, dermoide, malformatii vasculare arterio-venoase, menigocelul, spina bifida.

Tumorile verterbo-medulare
Tumorile pot fi atat primare, cat si secundare. Acestea pot fi localizate extradural, intradural extra sau intramedular.

Pentru tumorile extramedulare, infectia apare la nivelul structurilor osteoligamentare ale coloanei vertebrale. Cele mai fecvente tumori extramedulare sunt osteoamele si condroamele ce sunt tumori benigne. Printre tumorile maligne se afla osteosarcoamele primitive, dar şi metastazele vertebrale, plasmocitoamele, limfoamele. Acestea se pot localiza la nivel vertebral sau retroperitoneal. Metastazele vertebrale au apar de obicei ddatorita neoplasmului de prostata, de plaman si de san.

Tumorile intradurale extramedulare sunt reprezentate de meningioame sau neurinoame, ce apar frecvent la adulti si chisturi dermoide sau epidermoide,  ce apar frecvent la copil. Acestea sunt tumori benigne. Tumorile intradurale intramedulare reprezinta o patologie mai rar intalnita, cele mai frecvente fiind glioamele, ependimoamele si astrocitoamele. Exista si tumori mai rare cum ar fi: oligodendrogliomul, hemangioblastomul, chisturile medulare, metastazele medulare. Ependioamele apar in zona intramedulara la nivelul regiunii toracale sau cervicale, dar si in zona intradurala lombara.

Functiile maduvei spinarii

Functiile maduvei spinarii sunt: functia reflexa si functia de conducere;

Functia reflexa – este realizata de substanta cenusie;

Reflexele ce se inchid la nivelul maduvei spinarii  sunt somatice si vegetative;

Reflexele somatice sunt de 2 feluri:

reflexe monosinaptice – arcul reflex are doi neuroni unul senzitiv si unul motor. Se realizeaza miscari de extensie iar timpul necesar pana la obtinerea raspunsului este scurt. Acestea nu iradiaza, sunt strict localizate iar caile de conducere sunt rapide. Exemple de astfel de reflexe sunt: reflexul rotulian, bicipital, ricipital si ahilian. reflexe polisinaptice – arcul reflex cupriunde un numar variabil de neuroni intercalari (polisinapse) – intre neuronul senzitiv si cel motor.

Se realizeaza miscari de flexie (de aparare) iar timpul de latenta mai lung. Daca intensitatea stimulului creste, pot iradia. Un exemplu concludent in acest sens este reflexul de aparare. Reflexe vegetative: mictiune, cardioaccelerator, defecatie, sexuale, pilomotorii (miscarea firului de par), motilitatea tubului digestiv (miscare), sudoripare, vasoconstrictoare.

Functia de conducere a maduvei spinarii  - realizata de substanta alba

Maduva spinarii conduce excitatiile sub forma de influx nervos senzitiv de la receptori catre centrii nervosi (prin cai ascendente) si comenzile sub forma de influx nervos motor de lacentrii nervosi la organele efectoare (prin cai descendente). Caile ascendente sunt caile sensibilitatii iar cele descendente sunt caile motilitatii. Caile ascendente sunt senzitive si deservesc sensibilitatea corpului. Aceste cai sunt de doua tipuri: specifice si nespecifice.

Specifice pentru fiecare tip de sensibilitate si conduc impulsuri cu rol in perceperea si discriminarea stimulilor. Nespecifice care conduc sensibilitatea interoceptiva impreuna cu calea spinotalamica. Sensibilitatea se asociaza cu capacitatea de a receptiona, transmite sau percepe excitatii. Sensibilitatea corpului este de trei tipuri: sensibilitate exteroceptiva, sensibilitate propioceptiva si sensibilitate interoceptiva. Caile descendente sunt motorii si conduc impulsuri nervoase de la centri nervosi ai encefalului spre maduva, in timp ce deservesc motilitatea corpului. Caile descendente sunt de doua tipuri: voluntare si involuntare.

Ce trebuie sa stii despre durerile de spate. Ce legatura au aceste dureri cu maduva spinarii

La nivelul spatelui exista mai multe structuri: coloana vertebrala, maduva spinarii, nervi, discuri intervertebrale, muschi, ligamente si tendoane. Oricare dintre aceste structuri se pot inflama sau irita ca raspuns la o serie de afectiuni mai mult sau mai putin serioase. Durerea de spate are multe cauze cum ar fi: leziuni sportive, postura inadecvata, artrita, efortul muscular sau traumatisme din accidentele de masina.

Durerea de spate poate aparea alaturi de alte simptome. De exemplu, daca durerea este data de artrita atunci pot aparea dureri articulare si in alte parti ale corpului. Durerea aparuta ca urmare a compresiei unui nerv poate duce la pierderea controlului vezicii urinare. Durerea de spate este deseori un simptom al fibromialgiei care este caracterizata si de fatigabilitate si tulburari de somn (insomnie).

Alte simptome pot fi: anxietate, depresie, oboseala, febra, cefalee, rigiditatea spatelui aparuta dimineata, dureri la nivelul feselor si care coboara pe unul dintre membrele inferioare mai jos de genunchi, eritem(roseata), caldura locala sau tumefactie (umflare) la nivelul spatelui, dureri la nivelul umerilor, gatului sau soldurilor, tulburari de somn (insomnie). Afectiuni serioase care pot duce la dureri de spate: anevrismul aortic, atacul de cord, litiaza renala sau alte afectiuni renale (inclusiv infectii sau tumori), mielomul multiplu, pancreatita sau cancerul pancreatic, cancerul de prostata, tumorile benigne sau maligne ale coloanei vertebrale.

Daca durerile nu trec, pentru durerile de spate se recomanda terapiile de reflexo-terapie si masaj terapeutic pentru durerea persistenta a spatelu. In plus e important sa faci exercitii adecvate si sa urmezi un program care sa ajute la gestionarea durerii. Sunt recomandate exercitii precum Tai Chi, yoga, exercitii pentru controlul motor (pentru a restabili forta, coordonarea si controlul muschilor care sustin coloana vertebrala) si exercitii aerobice (cum ar fi mersul pe jos, inotul, ciclismul si exercitiile de recuperare musculara generala).