Mihaela Sandu Scarlat, psihoterapeut: Ce este neurodivergența, cum o identificăm

Există oameni care gândesc diferit, învață diferit, procesează informațiile diferit și relaționează cu lumea într-un mod care nu se încadrează întotdeauna în tiparele considerate obișnuite. Unii oameni manifestă dificultăți în menținerea atenției, alții sunt extrem de sensibili la stimuli senzoriali, întâmpină dificultăți în organizare sau în înțelegerea regulilor sociale. Pentru unii, mediul aglomerat este copleșitor, având nevoie de structură, predictibilitate și de rutine pentru a se simți în siguranță.
Aceste particularități fac parte din ceea ce numim astăzi neurodivergență. Din perspectiva mea de psihoterapeut, consider că este important ca pacientul să inteleagă diagosticul iar acest aspect are o contribuie valoroasă la succesul procesului terapeutic, prin adaptarea planului de intervenție.O schimbare importantă în înțelegerea neurodivergenței este trecerea de la o perspectivă exclusiv centrată pe deficit la una care ia în considerare particularitățile, resursele precum și punctele forte ale persoanei. De exemplu, unele persoane neurodivergente pot manifesta:
- capacitate de concentrare intensă asupra unor interese specifice
- atenție deosebită la detalii;
- creativitate și modalități neconvenționale de rezolvare a problemelor;
- perspective originale asupra situațiilor.
- capacitate de identificare a unor tipare
Despre neurodivergență vom detalia în următorul material.
-
Tonico Forte 10 ml, tonic pentru organism, 10 flacoane, BenesioRating:97%Pret 46,74 Lei Pret vechi 71,90 Lei -
-
-
Ce înseamnă neurodiversitate și neurodivergență?
Conceptul de neurodiversitate pornește de la ideea că oamenii prezintă variații naturale în modul în care creierul lor procesează informațiile, gestionează emoțiile, învață, comunică și interacționează cu mediul. Este important să facem o distincție între doi termeni:
- Neurodiversitate – diversitatea naturală a funcționării neurologice existente în întreaga populație.
- Neurodivergență – termen-umbrelă utilizat pentru a descrie persoanele ale căror particularități neurologice și cognitive se îndepărtează de ceea ce este considerat tipic.
Neurodivergența nu este, în sine, un diagnostic psihiatric și nu apare ca o categorie diagnostică în DSM-5-TR (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, ediția a cincea, revizuită). Este un concept care oferă o perspectivă mai largă asupra diferențelor neurologice și care include autismul, ADHD-ul precum și tulburările specifice de învățare.
-
-
-
-
Magneziu B complex, 14 plicuri orodispersabile, BenesioRating:92%Pret 32,44 Lei Pret vechi 49,90 Lei
Ce spune manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale –despre tulburările de neurodezvoltare?
DSM-5-TR grupează tulburările de neurodezvoltare într-o categorie distinctă.
Acestea sunt caracterizate prin particularități sau deficite ale dezvoltării proceselor cerebrale, cu debut în perioada de dezvoltare, perioada în care creierul și funcțiile neuropsihologice ale copilului se formează, se organizează și se maturizează, care vor influența funcționarea personală, socială, educațională sau profesională.
DSM-5-TR subliniază un aspect important: pentru stabilirea unui diagnostic nu este suficientă identificarea unor particularități comportamentale. Este necesară și evaluarea impactului acestora asupra funcționării persoanei.


Care sunt categoriile asociate cu neurodivergența?
Dizabilități intelectuale
Se caracterizează prin dificultăți în funcționarea intelectuală și în adaptarea la cerințele vieții cotidiene.
- Dizabilitate intelectuală ușoară.
- Dizabilitate intelectuală moderată.
- Dizabilitate intelectuală severă.
- Dizabilitate intelectuală profundă.
- Întârziere globală în dezvoltare.
Tulburări de comunicare
Afectează dezvoltarea și utilizarea limbajului și a comunicării.
- Tulburarea de limbaj – dificultăți în înțelegerea și exprimarea limbajului.
- Tulburarea sunetelor vorbirii - dificultăți în articularea corectă a sunetelor.
- Tulburarea de fluență cu debut în copilărie – bâlbâiala.
- Tulburarea de comunicare socială (pragmatică) – dificultăți în utilizarea comunicării în contexte sociale.
Tulburarea de spectru autist
Se caracterizează prin două dimensiuni principale:
- Dificultăți persistente în comunicarea și interacțiunea socială.
- Comportamente, interese sau activități restrictive și repetitive.
- Manifestările și nivelul de sprijin necesar diferă de la o persoană la alta.
-
Calciu cu Vitamina D, 20 comprimate efervescente, NaturalisPret 29,18 Lei Pret vechi 38,90 Lei -
Ca+Mg+Zn + Vitamina D, 20 comprimate efervescente, NaturalisRating:20%Pret 29,18 Lei Pret vechi 38,90 Lei -
Multivitamine si minerale, 20 comprimate efervescente, NaturalisPret 31,43 Lei Pret vechi 41,90 Lei -
Vitamina C + Zinc, 20 comprimate efervescente, NaturalisRating:97%Pret 32,93 Lei Pret vechi 43,90 Lei
ADHD – Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate
Se caracterizează printr-un tipar persistent de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate.
DSM-5-TR descrie trei prezentări:
- Predominant neatentă
- Predominant hiperactiv-impulsivă
- Combinată
5. Tulburarea specifică de învățare
Afectează dobândirea și utilizarea abilităților academice.
Se poate manifesta prin:
- Dislexie – dificultăți în citire
- Disgrafie – dificultăți în exprimarea scrisă
- Discalculie – dificultatea de a înțelege, procesa și utiliza numerele și conceptele matematice
6. Tulburări motorii
Cuprind:
- Tulburarea de coordonare a dezvoltării – dificultăți în coordonarea și executarea mișcărilor.
- Tulburarea de mișcări stereotipe - mișcări repetitive, aparent fără scop, care pot interfera cu activitățile cotidiene.
Tot aici sunt încadrate tulburările de ticuri:
- Sindromul Tourette.
- Tulburarea persistentă (cronică) de ticuri motorii sau vocale.
Neurodivergența din perspectiva psihoterapiei
Pornind de la experienta mea ca psihoterapeut, consider că primul pas în lucrul cu o persoană neurodivergentă este înțelegerea experienței sale individuale. Înainte de a face un plan de intervenție, avem nevoie să înțelegem urmatoarele:
- Ce înseamnă pentru respectiva persoană să gestioneze o zi obișnuită?
- Ce o copleșește?
- Ce îi consumă energia?
- Ce situații îi generează anxietate?
- Ce resurse are și ce tip de sprijin îi este util?
În cabinet, consider importante câteva direcții de intervenție:
- Înțelegerea propriului profil neurocognitiv - Persoana are nevoie să identifice modul în care funcționează, particularitățile procesării informației, dificultățile executive, sensibilitățile senzoriale precum și resursele personale.
- Reducerea rușinii și a autocriticii - Multe persoane ajung la psihoterapie după ani în care au primit mesaje precum „nu ești suficient de atent”, „nu te străduiești destul”, „ești prea sensibil” sau „de ce nu poți să fii ca ceilalți?”.
- Aceste experiențe pot contribui la dezvoltarea unor convingeri negative despre sine, pot conduce la anxietate la sentimentul de inadecvare precum, la atacuri de panică sau depresie.
- Dezvoltarea autoreglării emoționale - Identificarea emoțiilor, înțelegerea factorilor declanșatori și dezvoltarea unor strategii de reglare adaptate persoanei, vor contribui la creșterea stării de bine.
- Dezvoltarea funcțiilor executive - În funcție de profilul individual, intervenția poate viza planificarea, organizarea, gestionarea timpului, inițierea sarcinilor și menținerea atenției.
- Lucrul cu relațiile și comunicarea - Pot fi explorate nevoile de comunicare, dificultățile relaționale sau capacitatea de stabilire a limitelor, psihoterapia nu urmărește să transforme persoana neurodivergentă într-o persoană neurotipică, ci să o sprijine să își înțeleagă funcționarea, să gestioneze dificultățile și să își construiască o viață cât mai apropiată de propriile nevoi și valori.


Un concept relevant în această discuție este masking-ul (camuflarea caracteristicilor neurodivergente). Acesta descrie efortul conștient sau automat prin care unele persoane încearcă să își ascundă particularitățile pentru a se conforma așteptărilor sociale. De exemplu, o persoană poate învăța să imite comportamente sociale, să își inhibe mișcările repetitive, să își ascundă disconfortul senzorial sau să își controleze permanent reacțiile.
Deși uneori camuflarea poate facilita integrarea socială, efortul susținut poate deveni obositor și poate contribui la epuizare emoțională. Din acest motiv, în psihoterapie este important să explorăm nu doar comportamentele vizibile, ci și efortul psihologic pe care persoana îl depune pentru a funcționa în mediul său.
În psihoterapie, nu lucrăm doar cu simptome, comportamente sau diagnostice. Lucrăm cu oameni, cu istorii personale, cu experiențe emoționale, cu vulnerabilități și resurse. Iar uneori, cel mai important pas terapeutic este să îl sprijini pe om să înțeleagă că nu trebuie să își petreacă întreaga viață încercând să devină o versiune acceptabilă pentru ceilalți. Are nevoie, în primul rând, să descopere cum poate deveni o versiune autentică, funcțională și împăcată cu sine.
-
-
Magneziu B complex, 14 plicuri orodispersabile, BenesioRating:92%Pret 32,44 Lei Pret vechi 49,90 Lei -
Citra-Mag B6 Expert, 50 comprimate filmate, NaturalisPret 40,43 Lei Pret vechi 53,90 Lei -
Tonico Forte 10 ml, tonic pentru organism, 10 flacoane, BenesioRating:97%Pret 46,74 Lei Pret vechi 71,90 Lei
Bibliografie:
1. American Psychiatric Association (2022). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders – DSM-5-TR. American Psychiatric Association Publishing.
2. Thapar, A., Cooper, M., Rutter, M. (2017). Neurodevelopmental disorders. The Lancet Psychiatry.
3. Mapping Clinical Diagnoses Associated With Neurodiversity and Neurodivergence in Mental Health Research: A Scoping Review (2026). JAMA Psychiatry.

















