Osteonecroza: Simptome, diagnostic si tratament
Osteonecroza, cunoscuta si sub denumirea de necroza avasculara a oaselor, este o afectiune in care tesutul osos moare din cauza insuficientei fluxului sanguin. Aceasta poate afecta orice os din corp, dar este mai frecventa in oasele care sustin greutatea, cum ar fi femurul (osul coapsei) sau humerusul (osul bratului superior). Osteonecroza poate fi cauzata de mai multi factori, cum ar fi:
- Insuficienta fluxului sanguin: Fluxul sanguin redus sau intrerupt catre un os poate fi un factor cheie in dezvoltarea osteonecrozei. Lipsa de sange duce la diminuarea aportului de oxigen si nutrienti catre os, ceea ce duce la moartea celulelor osoase.
- Traumatisme si leziuni: Fracturile osoase sau dislocarile pot afecta vasele de sange din zona respectiva, ducand la diminuarea fluxului sanguin si, in cele din urma, la osteonecroza.
- Utilizarea de corticosteroizi: Administrarea pe termen lung a medicamentelor corticosteroide, cum ar fi prednisonul, poate creste riscul de osteonecroza.
- Consumul excesiv de alcool: Consumul cronic si excesiv de alcool poate contribui la dezvoltarea osteonecrozei. Se crede ca alcoolul afecteaza direct vasele de sange, compromitand astfel fluxul sanguin catre oase.
- Boli si afectiuni: Anumite afectiuni si boli, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boala Crohn, anemia falciforma si vasculitele, pot creste riscul de osteonecroza prin diferite mecanisme.
- Factori genetici: Exista anumite tulburari genetice care pot creste susceptibilitatea unei persoane la osteonecroza, cum ar fi boala Legg-Calve-Perthes (afecteaza copiii) sau boala Freiberg (afecteaza oasele metatarsiene).
- Factori medicamentosi: Unele medicamente, precum corticosteroizii (utilizati in tratamentul inflamatiilor si alergiilor) sau chimioterapia, pot creste riscul de osteonecroza prin afectarea fluxului sanguin catre oase.
- Factori de compresie: Presiunea sau compresia asupra unei artere care alimenteaza un os poate duce la incetinirea sau blocarea fluxului sanguin. Osteonecroza poate aparea si in absenta unui factor declansator cunoscut, iar mecanismul exact poate varia in functie de cazul individual. De aceea, este recomandat sa se consulte un medic pentru a evalua si a determina cauzele specifice in fiecare caz particular.
![[2025] [MAR] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Simptome ale osteonecrozei
Manifestarile osteonecrozei pot varia in functie de localizarea si stadiul bolii. In stadiile incipiente, osteonecroza poate sa nu produca simptome evidente, iar boala poate fi descoperita intamplator in timpul unui examen imagistic. Cu toate acestea, pe masura ce boala progreseaza, pot aparea urmatoarele simptome:
- Durere: Durerea este unul dintre primele si cele mai frecvente simptome ale osteonecrozei. Durerea poate fi localizata in zona afectata, cum ar fi in articulatie sau in osul in sine, si poate fi de intensitate variabila. Durerea poate fi constanta sau se poate agrava in timpul activitatii fizice si poate determina dificultati in deplasare sau utilizarea membrelor afectate.
- Limitarea mobilitatii si rigiditatea: Pe masura ce osteonecroza progreseaza si afecteaza articulatiile, se poate dezvolta rigiditatea si limitarea mobilitatii in zona respectiva. Acest lucru poate determina dificultati in realizarea miscarilor normale si poate afecta in mod semnificativ calitatea vietii.
- Slabiciune si incetinirea deplasarii: In cazurile avansate de osteonecroza, deteriorarea osului si a articulatiei poate duce la slabiciune musculara si incetinirea deplasarii. Aceasta se datoreaza disfunctiei articulare si a durerii asociate, care pot afecta capacitatea de a sustine greutatea si de a efectua miscari normale.
- Criza articulara: Uneori, osteonecroza poate provoca o criza articulara, care este o senzatie de blocare sau incarcerare a articulatiei afectate. Acest lucru poate fi insotit de durere intensa si dificultate in miscarea articulatiei. Diagnosticul si tratamentul precoce sunt cruciale pentru gestionarea osteonecrozei si prevenirea deteriorarii suplimentare a tesutului osos si a articulatiilor. Modalitati comune de diagnosticare a osteonecrozei includ urmatoarele:
- Istoric medical si examen fizic: Medicul va discuta cu dvs. despre simptomele pe care le aveti si despre orice factori de risc relevanti, precum utilizarea de corticosteroizi sau antecedentele de traumatisme. Un examen fizic poate ajuta la identificarea zonei afectate, evaluarea mobilitatii articulare si detectarea eventualelor semne de osteonecroza.
- Radiografii: Radiografiile sunt adesea prima modalitate de imagistica utilizata pentru a diagnostica osteonecroza. Ele pot arata modificari caracteristice ale osului, cum ar fi subtierea corticala, scleroza sau zonele de luciu. Cu toate acestea, radiografiile pot fi normale in stadiile incipiente ale bolii si pot fi necesare alte teste imagistice pentru un diagnostic mai precis.
- Rezonanta magnetica (RMN): RMN-ul este o modalitate foarte sensibila pentru diagnosticarea osteonecrozei, deoarece poate detecta modificari ale structurii si calitatii tesutului osos. RMN-ul poate arata in detaliu zona afectata, gradul de leziune si stadiul bolii. Acesta este considerat de multe ori testul de referinta pentru diagnosticul osteonecrozei. Tomografie computerizata (CT): CT-ul poate oferi imagini tridimensionale detaliate ale oaselor afectate.
Acesta poate fi util in cazurile in care RMN-ul nu poate fi realizat sau pentru evaluarea in detaliu a modificarilor osoase. Scintigrafie osoasa: Aceasta procedura implica injectarea unui izotop radioactiv in sange, care se acumuleaza in zonele cu activitate osoasa crescuta. Scintigrafia osoasa poate ajuta la detectarea osteonecrozei in stadii incipiente si poate fi utila pentru a evalua extinderea bolii in mai multe oase. Diagnosticul osteonecrozei necesita o evaluare medicala completa si interpretarea rezultatelor testelor imagistice in contextul simptomelor si factorilor individuali.
Tratament pentru osteonecroza
Tratamentul osteonecrozei depinde de stadiul si localizarea bolii, dar poate implica medicamente pentru reducerea durerii, terapie fizica, interventii chirurgicale sau, in unele cazuri, inlocuirea articulatiilor afectate. Este important sa se efectueze un diagnostic precoce si sa se inceapa tratamentul cat mai curand posibil pentru a preveni deteriorarea suplimentara a tesutului osos si a articulatiilor. Scopul tratamentului este de a reduce durerea, de a incetini progresia bolii si de a mentine functionalitatea articulatiei afectate. Iata cateva optiuni de tratament comune pentru osteonecroza: Terapia non-chirurgicala:
- Reducerea greutatii corporale: In cazul in care osteonecroza afecteaza o articulatie de sustinere, cum ar fi soldul, pierderea in greutate poate reduce stresul asupra articulatiei si poate ameliora simptomele.
- Utilizarea dispozitivelor de asistare: Folosirea carjelor, a bastoanelor sau a ortezei poate ajuta la reducerea greutatii si a presiunii asupra articulatiei afectate.
- Medicamente pentru durere: Analgezicele, cum ar fi paracetamolul sau antiinflamatoarele non-steroidiene (AINS), pot fi prescrise pentru a reduce durerea si inflamatia asociate cu osteonecroza.
- Fizioterapie: Un program de fizioterapie poate fi recomandat pentru a imbunatati mobilitatea, a intari musculatura din jurul articulatiei si a imbunatati functionalitatea.
- Exercitii de intindere si de consolidare: Exercitiile de intindere si de consolidare pot ajuta la mentinerea flexibilitatii si a fortei musculare si pot reduce disconfortul asociat cu osteonecroza.
- Bisfosfonati: In anumite cazuri de osteonecroza asociata cu administrarea de corticosteroizi, bisfosfonatii pot fi prescrisi pentru a ajuta la protejarea tesutului osos si a reduce riscul de complicatii.
- Medicamente vasodilatatoare: In unele cazuri, medicamente care dilata vasele de sange pot fi prescrise pentru a imbunatati fluxul sanguin catre zona afectata.
- Terapia chirurgicala: In stadii avansate de osteonecroza, cand simptomele nu sunt controlate prin alte metode, poate fi necesara interventia chirurgicala.
Ortopnee: cauze, simptome si optiuni de gestionare a afectiunii
Ortopneea este o conditie caracterizata prin dificultatea de a respira in pozitie culcata, care poate necesita adoptia unei pozitii verticale sau semiverticale pentru a se simti mai bine. Aceasta problema respiratorie poate fi insotita de alte simptome, in functie de cauza subiacenta. Ortopneea apare de obicei ca rezultat al unei disfunctii respiratorii sau cardiace. Cauzele comune ale acesteia pot include urmatoarele:
- Insuficienta cardiaca congestiva: Este cea mai frecventa cauza a ortopneei si se caracterizeaza prin faptul ca inima nu pompeaza indeajuns sange astfel incat sa satisfaca cererea organsimului. Acest lucru duce la acumularea de lichid in plamani (edem pulmonar) si la dificultati respiratorii in pozitie culcata.
- Boli pulmonare: Afectiuni pulmonare precum boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC), fibroza pulmonara, astmul sau pneumoniile severe pot provoca ortopnee. Aceste boli afecteaza capacitatea plamanilor de a functiona corect si pot determina dificultati respiratorii in pozitie culcata.
- Afectiuni neuromusculare: Anumite afectiuni neuromusculare pot afecta muschii implicati in procesul respirator. Aceasta poate duce la slabirea musculaturii respiratorii si, implicit, la dificultati respiratorii in pozitie culcata. Insuficienta cardiaca dreapta: In cazul in care insuficienta cardiaca afecteaza ventriculul drept al inimii, poate aparea ortopneea. Aceasta se datoreaza acumularii de lichid in sistemul venos, inclusiv in venele jugulare, ceea ce determina dificultati respiratorii in pozitie culcata.
-
Tonico Forte 10 ml, tonic pentru organism, 10 flacoane, BenesioPret 28,28 RON Pret vechi 40,40 RON
Bibliografie:
National Institutes of Health. Intracranial Hemorrhage. (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3443867/);
American Stroke Association. (https://www.stroke.org/en/about-stroke/types-of-stroke/hemorrhagic-strokes-bleeds);
Brain Aneurysm Foundation. (https://bafound.org/about-brain-aneurysms/brain-aneurysm-basics/brain-aneurysm-statistics-and-facts/);
The Joint Cerebrovascular Section of the American Association of Neurological Surgeons and the Congress of Neurological Surgeons. Cerebrovascular Diseases.
