Contrar multor opinii, menopauza nu este o boala cronica, ci vorbim de un cumul de simptome care inglobeaza un fenomen fiziologic pe care toate femeile il vor experimenta la un moment dat. Daca vorbim de istoria acestei manifestari fiziologice, insusi etimologia acestui cuvant porneste de la termenul din greaca - „menopauză” (menos=hemoragie, pausa=sfârşit) defininând finalul menstruaţiei la femei. Termenul a fost enuntat prima oara intr-un tratat medical al lui Hypocrate. Ce boli pot ascunde simptomele menopauzei si cum o putem gestiona aflam de la medicul Dr. Ruxandra Elena Dide.
Tratamentul osteonecrozei depinde de stadiul si localizarea bolii, dar poate implica medicamente pentru reducerea durerii, terapie fizica, interventii chirurgicale sau, in unele cazuri, inlocuirea articulatiilor afectate. Este important sa se efectueze un diagnostic precoce si sa se inceapa tratamentul cat mai curand posibil pentru a preveni deteriorarea suplimentara a tesutului osos si a articulatiilor. Scopul tratamentului este de a reduce durerea, de a incetini progresia bolii si de a mentine functionalitatea articulatiei afectate.
Boala lui Paget este numita dupa Sir James Paget, care a descris-o pentru prima data in 1876. Dupa osteoporoza, este cea mai frecventa tulburare osoasa. Incidenta bolii creste odata cu varsta si apare rar inainte de varsta de 40 de ani. Este cel mai frecvent intalnita in tarile nordice, Anglia, Europa de Vest, Statele Unite si Noua Zeelanda.
Osteopetroza, adesea descrisa drept "boala oaselor de marmura", reprezinta o provocare medicala deoarece implica o deficienta a celulelor osteoclaste in procesul de resorbtie a osului. Acest deficit in procesul natural de innoire a oaselor conduce la un paradox: desi masa osoasa este mai mare, oasele devin mai fragile, creand un risc crescut de fracturi. Pe langa aceasta fragilitate osoasa, boala poate duce la complicatii grave precum insuficienta in formarea celulelor sanguine (hematopoieza), eruptii dentare anormale, compresiuni nervoase si incetinirea cresterii.
Osteomielita reprezinta o afectiune severa caracterizata prin inflamatia osului, avand potentialul de a fi fie acuta, fie cronica. Aceasta conditie este provocata de prezenta si multiplicarea microorganismelor piogene (cum ar fi bacteriile, ciupercile si micobacteriile) care, prin intermediul circulatiei sanguine, ajung si infecteaza structura osoasa. Formele cronice nebacteriene ale osteomielitei sunt adesea legate de disfunctii autoimune congenitale, manifestand simptome similare cu alte afectiuni rare legate de metabolismul osos, exemplificate de hipofosfatazia si sindromul Camurati-Engelman. Impactul acestei boli asupra osului se traduce prin deteriorarea matricei osoase si modificari biochimice semnificative.
Cel mai puternic si mai mare os din corp este femurul, care mai este cunoscut si sub denumirea de osul coapsei. Acest os se gaseste in picior si se intinde de la genunchi la sold, avand o lungime de aproximativ 50 cm. Rolul principal al acestui os este de sustinere a corpului uman avand in vedere ca toata greutatea se sprijina pe oasele piciorului atunci cand se afla in miscare, dar in pozitie statica. Femurul face parte din oasele piciorului uman alaturi de tibie, fibula si genunchi. Capatul de sus al femurului se conecteaza in sold, iar capatul inferior se conecteaza la genunchi.
Clavicula este un os lung, in forma de litera "S", care se sprijina orizontal pe stern, pe cutia toracica superioara si pe capatul acromial al scapulei. Este o parte importanta a sistemului scheletic, deoarece joaca un rol esential in miscarea functionala zilnica, actionand ca o legatura intre scheletul axial si braul umarului. Ca urmare, clavicula este capabila sa actioneze ca un suport pentru umar, permitand ca greutatea sa fie transferata de la membrele superioare la scheletul axial. Leziunile claviculei compromit serios activitatile de zi cu zi.
Osteomalacia este o afectiune a oaselor, caracterizata prin slabirea si inmuierea acestora ca urmare a unei deficiente de vitamina D sau a unei perturbari a metabolismului fosforului si calciului in organism. Aceasta afectiune este diferita de osteoporoza, care este o alta boala a oaselor, desi ambele pot avea legatura cu pierderea densitatii osoase. Osteomalacia apare din cauza unei deficiente de vitamina D sau a unei perturbari a metabolismului fosforului si calciului in organism. Principala cauza a osteomalaciei este deficienta de vitamina D, care este esentiala pentru absorbtia calciului si fosforului din intestin si pentru mentinerea sanatatii oaselor.
Osteoartrita este o boala comuna in care tesuturile articulatiei afectate se deterioreaza in timp. Acesta este cel mai frecvent tip de artrita si este cel mai frecvent la persoanele in varsta. Persoanele cu osteoartrita au, de obicei, dureri articulare si, dupa odihna, rigiditate (incapacitatea de a se deplasa cu usurinta) pentru o perioada scurta de timp. Articulatiile care sunt cel mai adesea afectate includ: mainile, genunchii, soldurile, gatul.
