Springfarma se alătură WWF România într-o campanie vitală pentru sănătatea planetei

Fizicianul Albert Einstein, laureat al premiului Nobel, spunea încă din 1924: „Dacă albinele vor dispărea vreodată de pe Pământ, omul mai are de trăit după moartea lor doar patru ani”. Azi, la mai bine de 100 de ani de atunci, populațiile de albine din toată lumea sunt amenințate cu extincția și implicit, și rasa umană. WWF România atragea atenția încă din 2023 asupra faptului că aproape trei sferturi din culturile agricole din lume depind, cel puțin parțial, de albine și de alți polenizatori. ”Este o veste îngrijorătoare: 37% din speciile de albine din Europa au populații în scădere, cu 9.1% în pragul dispariției deja. Nu putem sta nepăsători. Haideți să luptăm împreună pentru lor”, au transmis membrii World Wide Fund For Nature (WWF) din România. 

WWF România – Fondul Mondial pentru Natură, împreună cu Institutul Norvegian pentru Cercetarea Naturii (NINA), lansează un raport de cercetare cu cele mai recente și solide date științifice ce arată debutul crizei insectelor polenizatoare. Împreună cu schimbările climatice, acestea sunt semnele unei potențiale catastrofe ecologice, sociale, economice. Facem un apel public către societate pentru semnarea petiției care cere de urgență Guvernului (Ministerului Mediului și Ministerului Agriculturii) deschiderea dialogului pentru realizarea în mod participativ, cu experți din societatea civilă și pe baze științifice, imparțiale, adoptarea și implementarea riguroasă a unui plan național de acțiune pentru conservarea polenizatorilor, cu măsuri-cheie aferente mai multor sectoare de impact, cum ar fi agricultura, spațiile verzi urbane, cercetarea și educația. Petiția se află la: https://wwf.ro/campanii/tobee/.  

De ce avem atâta nevoie de albine?

”Culturile polenizate sunt cele care ne oferă fructe, legume, semințe sau ulei. Contribuția economică a polenizării în sectorul agricol din Europa a fost estimată la 15 miliarde de Euro anual. Dincolo de rolul în securitatea alimentară, polenizatorii sunt o componentă absolut vitală a ecosistemelor, prin rolul lor în asigurarea reproducerii plantelor din flora sălbatică. La rândul lor, aceste plante intră în componența hranei animalelor domestice (fânul)”, se vorbește în textul unei petiții înaintate de  WWF România către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, potrivit site-ului știreaverde.ro

De asemenea, polenizatorii contribuie și la realizarea altor culturi precum bumbacul, inul și la producția de medicamente și remedii.

”Cauzele principale pentru acest trend descrescător sunt pierderea habitatului și a resurselor de hrană (de pildă prin transformarea pajiștilor în teren arabil, eliminarea vegetației naturale de pe aceste terenuri), poluarea cu pesticide (erbicide și insecticide chimice, care sunt folosite în agricultură, dar și în grădini, parcuri, spații verzi), schimbările climatice”, se mai arată în textul petiției.

 Starea alarmantă a polenizatorilor în UE și în România 

Lista Roșie Europeană a Albinelor arată că 37% dintre speciile de albine au populații în declin, dintre care 9,1% sunt amenințate cu dispariția, iar alte 5,4% dintre speciile de albine sunt considerate aproape de a se califica pentru o categorie amenințată în viitorul apropiat. Datele disponibile în prezent nu sunt suficiente pentru a evalua riscul de dispariție pentru mai mult de jumătate (57%) din toate speciile de albine europene, ceea ce implică faptul că proporția reală a speciilor de albine care sunt în declin sau care se confruntă cu dispariția ar putea fi chiar mai mare, relatează cercetătorii.

România nu are o listă roșie proprie pentru albine, dar Lista Roșie IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale) include evaluarea pentru 630 de specii de albine ale căror zone de distribuție includ și teritoriul României. Dintre aceste 630 de specii, o specie este listată ca fiind în pericol critic de dispariție, 18 specii sunt în pericol de dispariție, 12 specii sunt vulnerabile, 20 de specii sunt aproape amenințate.  

În cazul fluturilor, 31% din specii au populații în declin și 9% sunt clasificate ca fiind amenințate cu dispariția. În medie, 27% din speciile de fluturi sunt considerate amenințate în cele 24 de țări ale UE care au liste roșii naționale. Un indicator european al fluturilor de pajiști din 16 țări (inclusiv România) arată un declin de 39% al fluturilor de pajiști din 1990 încoace. Conform Listei Roșii Europene a fluturilor, România găzduiește 41% din toate speciile de fluturi din Europa, iar 6% dintre speciile de fluturi cu distribuții care includ țara noastră sunt considerate amenințate la nivel european.

Pe lângă albine și fluturi, și alte insecte polenizatoare se confruntă cu declinul: 27% din speciile de sirfide prezintă un risc ridicat de dispariție în viitorul apropiat.

Ce poate și trebuie să facă România pentru a conserva polenizatorii 

Soluții există pentru a preveni dezastrul ecologic, social și economic spre care ne îndreptăm, așa cum arată exemple din Franța, Irlanda, Olanda, Polonia, Spania etc. ce și-au construit și implementează propriile strategii de intervenție. Cercetarea face un apel clar către decidenții din România și recomandă adoptarea unei strategii naționale privind polenizatorii, cu obiective concrete asociate măsurilor pe care își propune să le pună în aplicare și un plan de monitorizare și evaluare a progreselor înregistrate. O astfel de strategie ar trebui să fie construită în jurul a trei obiective principale, inspirate din Noul Pact pentru Polenizatori al UE (2023):

• Îmbunătățirea cunoștințelor despre declinul polenizatorilor și facilitarea schimbului de informații — Un sistem de monitorizare a polenizatorilor este un element esențial al oricărei strategii menite să prevină pierderea insectelor polenizatoare și a funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc. Datele solide privind starea și tendințele polenizatorilor reprezintă o condiție prealabilă indispensabilă pentru acțiuni de conservare eficiente. O strategie națională ar trebui să urmărească crearea și consolidarea unei comunități de cercetare românești care să urmărească întrebări de cercetare privind albinele și alte insecte polenizatoare, cu accent pe colaborarea internațională.
• Implementarea de măsuri pentru a aborda cauzele declinului — O strategie națională ar trebui să prevadă acțiuni pentru îmbunătățirea condițiilor pentru polenizatori. În peisajele agricole, măsurile ar trebui să plece de la managementul integrat al dăunătorilor și pot include crearea și menținerea unor zone de vegetație necultivată, cum ar fi marginile câmpurilor cu perioade de înflorire prelungite; plantarea și menținerea gardurilor vii, a copacilor și a tufișurilor care oferă flori, habitat de cuibărit și hibernare; gestionarea pajiștilor pentru a crește abundența florilor; sprijinirea sistemelor agricole diversificate și a rotației culturilor; sprijinirea agriculturii ecologice.
• Mobilizarea/implicarea societății, promovarea cooperării și planificării integrate — Activitățile trebuie să vizeze și zonele și populațiile urbane, prin includerea nevoilor polenizatorilor în standardele privind gestionarea spațiilor verzi, inițiative comunitare și programe școlare pentru bunăstarea polenizatorilor. Parteneriatele între sectorul public și cel privat reprezintă, de asemenea, modalități excelente de creștere a implicării civice în protejarea insectelor polenizatoare: implicarea magazinelor de bricolaj și grădinărit, a gestionarilor ariilor naturale protejate, a companiilor de apă și celor din domeniul alimentar, a asociațiilor apicole, etc.

Cum formeaza albinele mierea? Curiozitati despre miere

Albinele mature colecteaza nectarul din florile plantelor. Nectarul contine intre 80 pana la 95 la suta apa si de la 5 pana la 20 la suta zaharoza (zahar de masa). Pe masura ce albina transporta nectarul in stup, o enzima proteica din stomacul albinei, transforma nectarul, adica rupe zaharoza in doua zaharuri simple, fructoza si glucoza.

Albinele tinere elimina apa din solutia de zahar folosind doua metode. Ele trec nectarul de la albina la albina si “beau” apa din nectar prin absorbtia ei prin peretele stomacului lor. De asemenea, ele creeaza fluxul de caldura si aerul in stup prin vibrarea aripilor si a muschilor de zbor, evaporand astfel apa din nectarul stocat in celulele deschise.

Atunci cand cea mai mare parte a zaharozei a fost transformata in fructoza si glucoza si apa a fost eliminata din amestec avem un amestec delicios si delicat, numit miere!

Curiozitati despre miere

• Mierea este singurul aliment care nu se strica. Datorita umiditatii foarte scazute (mierea adevarata ar trebui sa contina foarte putina apa), este un mediu in care microorganismele nu pot supravietui. Se spune ca in mormintele faraonilor s-a gasit miere datand de aproximativ 3.000 de ani, si se putea consuma.
• Mierea este de fapt nectarul pe care albinele il regurgiteaza in fagurii de miere, pe care apoi ii inchid cu capacele de ceara si propolis. Nu suna tocmai placut, dar substantele din stomacul albinelor sunt tocmai acelea care contribuie la durabilitatea dar si proprietatile benefice ale mierii.
• Pentru a realiza 1000 g de miere, albinele trebuie sa viziteze aproximativ 2 milioane de flori si sa parcurga aproximativ 90.000 de kilometri.
• In timpul vietii sale, o albina produce doar o lingurita de miere. Echivalentul a 15 mg.

Beneficii oferite de miere organismului uman?

• Mierea este o excelenta sursa de energie continand doar 17 gr de carbohidrati per lingura. Acest zahar natural neprelucrat – fructoza si glucoza – intra direct in fluxul sangvin si poate oferi un impuls rapid de energie. Cresterea nivelului de zahar din sange actioneaza ca o sursa de energie pe termen scurt pentru antrenament, in special in exercitii de anduranta mai lungi. Altfel spus, mierea este un aliment care se metabolizeaza cel mai rapid in organism, aproximativ 10 minute de la ingerare.
• Mierea este din cele mai vechi timpuri folosita ca anti-diabetic. In urma mai multor studii efectuate s-a demonstrat faptul ca eliminarea zaharului din alimentatie si inlocuirea acestuia cu mierea, ca si indulcitor natural, poate scadea riscul de aparitie al diabetului cu aproximativ 70 de procente. Consumul de miere este recomandat si copiilor si adolescentilor deoarece ajuta la prevenirea diabetului juvenil.
• Mierea intretine celulele ficatului. In cazul afectiunilor hepatice, ficatul are nevoie de o cantitate suplimentara de proteine, vitamine si glucide. Consumul de miere este un adjuvant natural pentru sistemul digestiv, ajutandu-l sa asimileze mai repede nutrientii din alimente, tocmai pentru a hrani celulele hepatice.
• Mierea este un remediu antitusiv natural ce poate calma durerile in gat provocate de inflamatii la nivelul gatului sau raceli. Are efecte lubrefiante la nivelul pielii si este considerat unul dintre cele mai bune medicamente naturale.
• Mierea are efect cicatrizant pentru ranile si arsurile de la nivelul pielii. Ea poate fi aplicata direct pe rana pentru ca aceasta sa se vindece mult mai repede, fara durere sau usturime.
• Mierea regleaza nivelul colesterolului. Stim deja faptul ca nivelul ridicat de colesterol in organism poate duce la afectiuni grave. Monitorizarea cantitatii de colesterol in mod regulat este obligatorie, iar in cazul in care este nevoie de scaderea nivelului de colesterol, acesta poate fi scazut prin consumul zilnic de miere, nu mai mult de o lingura pe zi.

1. 

   

   Miere rapita Flori de miere, 450 g, Institutul Apicol

   17,30 Lei

   Adaugă în coș

   Adaugati la Lista de Dorinte Adaugati pentru comparare
2. 

   Prisaca Transilvania Borcanul Copiilor Veseli, 200g

   61,20 Lei

   Adaugă în coș

   Adaugati la Lista de Dorinte Adaugati pentru comparare
3. 

   Prisaca Transilvania Reteta Tatoiu, 200g

   61,50 Lei

   Adaugă în coș

   Adaugati la Lista de Dorinte Adaugati pentru comparare
4. 

   

   Miere poliflora, 450 g, Institutul Apicol

   16,60 Lei

   Adaugă în coș

   Adaugati la Lista de Dorinte Adaugati pentru comparare

Surse:

https://wwf.ro/

https://stireaverde.ro/