Osteopetroza, adesea descrisa drept "boala oaselor de marmura", reprezinta o provocare medicala deoarece implica o deficienta a celulelor osteoclaste in procesul de resorbtie a osului. Acest deficit in procesul natural de innoire a oaselor conduce la un paradox: desi masa osoasa este mai mare, oasele devin mai fragile, creand un risc crescut de fracturi. Pe langa aceasta fragilitate osoasa, boala poate duce la complicatii grave precum insuficienta in formarea celulelor sanguine (hematopoieza), eruptii dentare anormale, compresiuni nervoase si incetinirea cresterii.

Osteomalacia este o afectiune a oaselor, caracterizata prin slabirea si inmuierea acestora ca urmare a unei deficiente de vitamina D sau a unei perturbari a metabolismului fosforului si calciului in organism. Aceasta afectiune este diferita de osteoporoza, care este o alta boala a oaselor, desi ambele pot avea legatura cu pierderea densitatii osoase. Osteomalacia apare din cauza unei deficiente de vitamina D sau a unei perturbari a metabolismului fosforului si calciului in organism. Principala cauza a osteomalaciei este deficienta de vitamina D, care este esentiala pentru absorbtia calciului si fosforului din intestin si pentru mentinerea sanatatii oaselor.

Osteoartrita este o boala comuna in care tesuturile articulatiei afectate se deterioreaza in timp. Acesta este cel mai frecvent tip de artrita si este cel mai frecvent la persoanele in varsta. Persoanele cu osteoartrita au, de obicei, dureri articulare si, dupa odihna, rigiditate (incapacitatea de a se deplasa cu usurinta) pentru o perioada scurta de timp. Articulatiile care sunt cel mai adesea afectate includ: mainile, genunchii, soldurile, gatul.