Ienuparul: Cum recunosti planta, beneficii, cum se poate utiliza
Ienuparul reprezinta o planta medicinala ale carei proprietati terapeutice sunt utilizate in tratarea multor afectiuni si boli: trateaza reumatismul, raceala, bronsita, bolile de piele, elimina piatra existenta la nivelul vezicii urinare. Fructele de ienupar constituie si ele un remediu natural pentru anemie, lipsa poftei de mancare, artroza, asigurand o functionare optima a organismului. Pulberea rezultata din maruntirea fructelor de ienupar este foarte eficienta in tratarea obezitatii, viermilor intestinali, oboselii, arteriosclerozei. Ceaiul preparat din fructe de ienupar calmeaza tulburarile digestive si balonarile. Important de mentionat este ca fructele de ienupar nu trebuie consumate de femeile insarcinate si de persoanele cu leziuni ale cailor urinare. Un alt remediu natural oferit de ienupar il reprezinta tinctura de ienupar eficienta in vindecarea afectiunilor urinale, gripei, bronsitei, colitei de fermentatie. Cum se recolteaza planta si la ce trebuie sa fim atenti inainte de a o consuma, descopera in articolul urmator.
Compozitia chimica a plantei de Ienupar. Cum sa o folosim
Cum se prepara Ienuparul? Mod de administrare
Contraindicatii de consum. Ce trebuie sa stim inainte de a folosi extract de ienupar
Ce beneficii are bradul pentru organism, o ruda a Ienuparului. Se pot completa cele doua specii de conifere in diferite tratamente homeopate?
![[2025] [FEB-MAR] [SPRING] [TG] Transport Gratuit [Plantextrakt] [100lei]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-tg_6.png)
Compozitia chimica a plantei de Ienupar. Cum sa o folosim
Uleiul esential este prezent in proportie de 0,30-0,60%, in functie de stadiile de vegetatie si de varsta. Continutul cel mai ridicat se regaseste in ramurelele tinere, inainte de deschiderea mugurilor. Frunzele de ienupar contin 560-750 mg vitamina C dar si fructele sale sunt foarte bogate in vitamina C, antioxidanti si flavonoizi. Uleiul esential mai contine alfa-pinen, beta-pinen, l-beta felandren, limonen, delta-3-caren, acetat de bornil, dar in cantitati mici si aldehida anisica si caproica, alcooli secundari monociclici, aldehide si cetone sescviterpenice, alcooli triterpenici tertiari. Ienuparul este recomandat in cazul afecțiunilor reumatice, artrite, coxartroze, gonartroze, pentru intarirea fracturilor, osteoporozei, traheitelor, bronsitelor, laringitelor, cistitelor, uretritelor si litiazei renale.
Extractele de ienupar, uleiul de ienupar si fructele sale folosite in cantitati avizate de un medic specialist au efecte antiinflamatoare si antiseptice ale cailor respiratorii si ale cailor urinare. De asemenea, se remarca si prin actiunea lor diuretica si favorizeaza eliminarea calculilor mici. Asadar, Ienuparul este indicat in afectiuni precum: bronsite, traheite, traheo-laringite, pielite, cistite catarale si uretrite. De asemenea, joaca un rol important in eliminarea inflamatiilor urinare si a calculilor renali.
In scop terapeutic se folosesc mugurii tineri sub forma uscata iar in compozitia mugurilor se afla o diversitate de uleiuri volatile (pinen, felandren, caren), aldehide si cetone sescviterpenice, aldehida anisica si caproica. Preparatele fitoteraputice pe baza de ienupar au acţiune antiinflamatorie asupra sistemului osteoarticular chiar si in cazul persoanelor care au peste 40 de ani. In plus, uleiurile volatile au actiune decongestiva, antiinflamatorie a cailor respiratorii si diuretica.
Ienuparul este utilizat cu succes si in cazurile de reumatism, artrite, coxartroza, gonartroza, consolidarea fracturilor, osteoporoza si litiaza renala. Ienuparul joaca rolul unui agent de igienizare a cailor respiratorii si a rinichiului. In practica medicinala este demonstrat faptul ca actioneaza si ca tonifiant, revigorand intreaga activitate din cavitatea toracica si din abdomen. Uleiul de ienupar este utilizat cu succes in industria farmaceutica si cosmetica, iar din rasina se produce terebentina.
Prin urmare, ienuparul determina ameliorarea durerilor si regresia modificarilor survenite la nivelul articulatiilor. De asemenea, stimuleaza formarea tesutului osos si cartilaginos. In dermatologie, ienuparul are multiple utilizari: eczeme, infectii ale pielii, plagi, rani, tenuri iritate inrosite. Acest arbust are si o actiune calmanta asupra inimii, de aceea se recomanda sa faceti bai calde in care puneti cateva ramurele de ienupar, uleiuri de ienupar usor incalzite sau fructe uscate de ienupar.
Cum se prepara Ienuparul? Mod de administrare
Mugurii de ienupar intra in compozitia ceaiurilor antibronsitice. Acele mugurilor contin o cantitate importanta de vitamina C iar infuzia se face dintr-o lingura de ace la o cana cu apa. Pentru afectiunile cailor respiratorii se poate prepara in sirop prin fierberea mugurilor astfel: se pun 20 g la 1/2 I apa. De asemenea, se poate face sirop din fierberea ramurilor tinere la foc domol pentru 15 minute. Se filtreaza si se beau 4-5 linguri pe zi.
Uleiul esential intra in compoziţia unor produse fitoterapeutice care joaca rol de inhalator si elibereaza caile respiratorii. O inhalatie benefica in bronsitele cronice se poate obtine din 2,5 ml ulei esential ienupar, 2,5 ml ulei esential de brad si 0,5 ml ulei esential de fenicul. Din aceasta combinatie de uleiuri se pun cate 2-3 picaturi intr-un vaporizator de ceramica pentru un plus de efect. Uleiul esential se utilizeaza si ca aromatizant sau pentru a corecta gustul neplacut al unor medicamente. De asemenea, se regaseste, in diferite produse cosmetice sau frictiuni ce ajuta la calmarea durerilor musculare sau articulare.
De asemenea, se poate face si un decoct din ienupar utilizand 2 lingurite de planta maruntita la o cana de apa fiarta. Acest amestec se pune la fiert pentru 10 minute, apoi se strecoara si se consuma 2 cani pe zi. Pentru uz extern sunt foarte indicate inhalatiile cu abur. Extractul de muguri de ienupar si fructe joaca un rol foarte bun in ceea ce priveste buna functionare a aparatului osteoarticular, de aceea se recomanda a se folosi pentru sustinerea sanatatii oaselor. Pentru uz extern se folosesc cataplasme cu ienupar pentru: reumatism si vindecarea ranilor. Pentru reumatismul cronic, coxartroza si gonartroza se foloseste extractul de muguri de ienupar, cate 50 de picaturi, de 3 ori pe zi. Este benefic in ameliorarea simptomelor de insomnie si nervozitate, conferind o stare de bine.
Ceaiul de muguri de ienupar este foarte bun pentru inflamatiile renale iar decoctul de jneapan pentru bronsite si infectii urinare. Uleiul volatil de ienupar se foloseste pentru tratarea laringitei si traheitei se fac inhalatii cu o lingurita de ulei volatil, turnat intr-un vas cu 1 litru de apa in clocot. Baile cu muguri si cetina de ienupar sunt benefice atat pentru inima, cat si in afectiunile articulare. Pentru reumatism si guta se recomanda baile cu muguri si ace, in jur de 250 grame la o baie sau se pot frectiona partile dureroase cu ulei volatil. Siropul de ienupar se poate pastra in sticlute mici, in loc intunecat si racoros. Se ia cate o lingurita diluata la un pahar de apa, de 3 ori pe zi, in laringite, traheite, bronsite, pielite, cistite, uretrite, litiaza renala.
Contraindicatii de consum. Ce trebuie sa stim inainte de a folosi extract de ienupar
Folosit in doze mari, uleiul esential de ienupar poate produce nefrite alaturi de oligurie, albuminurie sau chiar hematurie. In acest sens, este indicat sa se evite supradozajul pentru a impiedica aparitia complicatiilor. De asemenea, se recomanda maxima precautie in utilizarea infuziilor sau siropurilor, deoarece este foarte important sa se respecte dozele recomandate.
In plus, persoanele care sufera de nefrita acuta, cronica si nefroza, hiperaciditate gastrica, gastrita, ulcer gastric sau duodenal, leziuni renale sau ale cailor urinare, diabet, prediabet, rezistenta la insulina, sindromul Cushingpielite, uretrite, femeile insarcinate si cele care alapteaza nu trebuie sa consume acest ceai sau preparate care contin ienupar fara acordul unui medic.
Ce beneficii are bradul pentru organism, o ruda a Ienuparului. Se pot completa cele doua specii de conifere in diferite tratamente homeopate?
Cetina de brad - combate astenia nervoasa si reduce simptomele reumatismului. Toaca 20-30 cm din terminatiile ramurilor de brad, amesteca-le cu rozmarin si ienupar si adauga-le in apa de baie, pentru un plus de relaxare. Puteti face si o infuzie de cetina pentru uz extern adaugand 300 g de amestec de plante in 5 l de apa clocotita, apoi infuzia o adaugati in apa din cada.
Acele de brad - contin cantitati importante de vitamina C, iar iarna pot ajunge chiar la o concentratie de 200-300 mg%. Se pot folosi pentru prepararea ceaiului de brad doar dupa ce le-au fost extrase substantele toxice cu gust amar. Acest ceai este extrem de benefic pentru ca intareste imunitatea, incetineste procesul de imbatranire, previne si combate raceala si gripa. Mugurii de brad – se folosesc deseori pentru sirop. Pot fi folositi si proaspeti sau uscati, la prepararea unei infuzii pentru uz intern, astfel: adaugati o lingurita cu muguri de brad intr-o cana cu apa fierbinte. Aceasta licoare este foarte eficient in cazul astmului bronsic, in viroze si tuse uscata.
Rasina de brad - se foloseste in prepararea unor alifii foarte eficiente pentru eczeme, infectii ale pielii sau rani externe. Daca este preparata cu alcool se dovedeste a fi foarte buna in afectiunile interne si se obtine astfel: se pune o parte de rasina si 4 parti de alcool de 70° si se lasa circa 3-4 zile. Se consuma cate 20 g diluate in 100 ml de ceai din plante, de 3 ori pe zi.
Rasina de brad contine ulei esential, terebentina, tanini, vitamina A, saruri minerale, celuloza si flobafene. In trecut rasina provenita de la acele bradului se folosea pentru a trata plagile sau arsurile. Astazi, prin distilarea acelor de brad, se obtine un ulei esential cu virtuti tonice si stimulante. Rasina are proprietati anti-inflamatorii si tonice. Bradul are o serie de proprietati precum: balsamice, excretoare, stimulante si sudorifice cu rol eupeptic, diuretic, vitaminizant, astringent, antidiareic, antireumatic, antinevrotic.
Bibliografie:
Fik, E., Wolun-Cholewa, M., Kistowska, M., Warchol, J. B., and Gozdzicka-Jozefiak, A. Effect of lectin from Chelidonium majus L. on normal and cancer cells in culture. Folia Histochem 2001;
Gansauge, F., Ramadani, M., Pressmar, J., Gansauge, S., Muehling, B., Stecker, K., Cammerer, G., Leder, G., and Beger, H. G. NSC-631570 (Ukrain) in the palliative treatment of pancreatic 2002;
Gansauge, F., Ramadani, M., Schwarz, M., Beger, H. G., Lotspeich, E., and Poch, B. The clinical efficacy of adjuvant systemic chemotherapy with gemcitabine 2007;
Gebhardt, R. Antioxidative, antiproliferative and biochemical effects in HepG2 cells of a homeopathic remedy and its constituent plant tinctures tested separately 2003;
Gerencer, M., Turecek, P. L., Kistner, O., Mitterer, A., Savidis-Dacho, H., and Barrett, N. P. In vitro and in vivo anti-retroviral activity of the substance purified from the aqueous 2006;
