Atrezia de valva tricuspida: De ce apare boala, ce trebuie sa stiti despre simptome, preventie
Atrezia de valva tricuspida este o malformatie congenitala a inimii in care valva tricuspida, care este situata intre atriumul drept si ventriculul drept, nu se dezvolta corespunzator sau este absenta. In mod normal, aceasta valva are trei cuspide care se deschid si se inchid pentru a permite fluxul sanguin din atriumul drept in ventriculul drept si pentru a impiedica refluxul de sange in atrium. In cazul atreziei de valva tricuspida, una sau mai multe cuspide ale valvulei nu se dezvolta complet sau sunt complet absente. Acest lucru duce la o obstructie a fluxului sanguin intre atriumul drept si ventriculul drept, ceea ce provoaca o presiune mai mare in atrium si o scadere a fluxului sanguin catre plamani pentru oxigenare.
Aceasta afectiune necesita tratament medical imediat si, de obicei, implica interventii chirurgicale pentru a corecta defectul. In unele cazuri, se poate realiza o interventie de deschidere a fluxului sanguin intre atriumul drept si ventriculul drept utilizand proceduri interventionale. In altele, poate fi necesara o interventie chirurgicala mai complexa, cum ar fi construirea unei cai alternative pentru fluxul sanguin sau inlocuirea valvulei tricuspide cu un material sintetic sau cu o valva artificiala.
Este important ca atrezia de valva tricuspida sa fie diagnosticata si tratata cat mai devreme posibil, deoarece aceasta poate duce la complicatii grave, cum ar fi insuficienta cardiaca si hipertensiunea pulmonara. Tratamentul si prognosticul depind de severitatea defectului si de prezenta altor anomalii cardiace asociate.
De ce apare atrezia de valva tricuspida
Cauza exacta a atreziei de valva tricuspida nu este complet inteleasa, dar se crede ca este rezultatul unei combinatii de factori genetici si de mediu. Acest defect cardiac congenital se dezvolta in stadiul embrionar timpuriu, cand inima incepe sa se formeze. In timpul acestui proces, pot aparea erori in dezvoltarea valvelor cardiace. Exista o asociere intre atrezia de valva tricuspida si anumite anomalii genetice, cum ar fi sindromul DiGeorge, sindromul Down si sindromul Turner. Aceste anomalii genetice pot afecta dezvoltarea normala a inimii si pot contribui la aparitia malformatiei.
Anumite substante chimice si medicamente luate in timpul sarcinii pot creste riscul de defecte cardiace congenitale, inclusiv atrezia de valva tricuspida. De exemplu, unele medicamente antiepileptice si consumul excesiv de alcool in timpul sarcinii pot fi factori de risc. Unele infectii virale sau bacteriene la femeia gravida, cum ar fi rubeola sau infectia cu citomegalovirus, pot creste riscul de anomalii cardiace congenitale la fat.
In multe cazuri cauza exacta a atreziei de valva tricuspida ramane necunoscuta. Unele cazuri pot aparea in mod sporadic, fara o cauza identificabila specifica. Factorii de risc mentionati mai sus pot creste probabilitatea aparitiei malformatiei, dar nu garanteaza dezvoltarea acesteia. Atrezia de valva tricuspida poate determina o varietate de simptome, iar severitatea si prezentarea lor pot varia in functie de gradul de obstructie a fluxului sanguin si de prezenta altor anomalii cardiace asociate. In unele cazuri, simptomele pot fi evidente imediat dupa nastere, iar in altele pot aparea mai tarziu in copilarie sau chiar la varsta adulta. Simptome comune ale atreziei de valva tricuspida:
Cianoza: Este unul dintre cele mai frecvente si evidente simptome. Cianoza se manifesta prin colorarea albastra a pielii, buzelor si a altor parti ale corpului datorita oxigenarii reduse a sangelui. Aceasta poate fi prezenta inca de la nastere sau poate deveni vizibila dupa primele saptamani sau luni de viata. Dificultati respiratorii: Copiii cu atrezie de valva tricuspida pot prezenta respiratie rapida, dificultati in respiratie sau senzatie de sufocare. Aceste simptome pot fi exacerbate in timpul activitatii fizice sau in timpul hranirii.
Scaderea in greutate sau dificultati in alimentatie: Deoarece atrezia de valva tricuspida afecteaza fluxul sanguin catre plamani, copiii pot avea dificultati in alimentatie si pot avea o crestere in greutate lenta sau insuficienta. Oboseala si slabiciune: Deoarece inima trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru a compensa defectul, copiii cu atrezie de valva tricuspida pot prezenta oboseala si slabiciune excesive.
Edeme: In cazuri mai severe, sangele care nu poate fi pompat eficient din ventriculul drept poate determina acumularea de lichid in tesuturi, ceea ce duce la aparitia edemelor, in special la nivelul picioarelor, gleznelor si abdomenului. Diagnosticul atreziei de valva tricuspida implica o serie de proceduri si teste pentru a evalua structura inimii si fluxul sanguin.
Examinarea fizica: Medicul poate detecta semnele si simptomele asociate cu atrezia de valva tricuspida, cum ar fi cianoza (colorarea albastruie a pielii), dificultatile respiratorii si scaderea in greutate. Examinarea fizica poate ajuta la identificarea unor anomalii cardiace evidente, cum ar fi un zgomot cardiac anormal.
Ecocardiografia: Aceasta este o metoda esentiala pentru diagnosticul atreziei de valva tricuspida. Ecocardiografia utilizeaza ultrasunete pentru a crea imagini detaliate ale inimii. Prin intermediul acestui test, medicul poate evalua structura valvulara, marimea si functia ventriculului drept, precum si fluxul sanguin in inima. Ecocardiografia permite diagnosticarea precisa a defectului si poate evidentia si alte anomalii cardiace asociate.
EKG (electrocardiograma): Aceasta procedura inregistreaza activitatea electrica a inimii si poate evidentia anomalii ale ritmului cardiac si ale structurii inimii, care pot fi prezente in atrezia de valva tricuspida. Radiografie toracica: Radiografia toracica poate oferi informatii despre dimensiunea inimii, pozitia si forma acesteia. In cazul atreziei de valva tricuspida, poate fi observata o inima marita si alte semne caracteristice.
Cateterism cardiac: In unele cazuri, poate fi efectuat un cateterism cardiac pentru a obtine informatii detaliate despre structura inimii si presiunile din diferite camere cardiace. Aceasta implica introducerea unui cateter prin intermediul unei artere si/sau vene si plasarea lui in interiorul inimii. Pe baza rezultatelor acestor teste, medicul poate stabili diagnosticul de atrezie de valva tricuspida si poate evalua severitatea si complicatiile asociate. Un diagnostic precoce si o evaluare completa a defectului sunt esentiale pentru a planifica tratamentul adecvat.
Optiuni terapeutice pentru atrezia de valva tricuspida
Tratamentul atreziei de valva tricuspida implica adesea o abordare multidisciplinara, in care sunt implicati cardiologi pediatri, chirurgi cardiaci si alti specialisti. Optiunile terapeutice variaza in functie de severitatea defectului si de prezenta altor anomalii cardiace asociate. Uneori procedurile interventionale pot fi efectuate pentru a deschide sau a crea o cai de flux sanguin intre atriumul drept si ventriculul drept. Aceste proceduri pot include dilatarea sau crearea unui orificiu intre cele doua camere cu ajutorul balonului, utilizand tehnici de cateterism cardiac.
In cazurile mai severe, poate fi necesara o interventie chirurgicala pentru a se permite un flux sanguin catre plamani. Acest lucru poate implica crearea unei conexiuni intre atriumul drept si artera pulmonara sau intre ventriculul drept si artera pulmonara, utilizand tesuturi proprii ale pacientului sau materiale sintetice.
In anumite cazuri, in special atunci cand valva tricuspida este complet absenta sau disfunctionala, poate fi necesara inlocuirea valvulei tricuspide cu o valva artificiala sau cu un inlocuitor biologic. Aceasta implica o interventie chirurgicala mai complexa si necesita o evaluare atenta a cazului. Medicamentele pot fi utilizate pentru a controla simptomele asociate cu atrezia de valva tricuspida, cum ar fi medicamentele diuretice pentru a reduce acumularea de lichid in organism sau medicamentele pentru a sprijini functia cardiaca si a mentine un ritm cardiac adecvat.
Ce este indicele UV si cum afecteaza radiatia UV sanatatea inimii
Indicele UV este conceput ca o scala liniara care are limita la un singur capat, valorile lui fiind direct proportionale, spun oamenii de stiinta astfel incat intensitatea radiatiilor UV care cauzeaza arsuri solare pe pielea oamenilor sa fie incadrate corect. Radiatiile solare reprezinta radiatia electromagnetica emisa de soare, care poate fi captata si transformata in diferite forme de energie, cum ar fi caldura sau electricitatea, cu ajutorul a diverse tehnologii.
Aceasta radiatie care exista in atmosfera, folosita sau nu, se manifesta si sub forma de raze ultraviolete. Razele ultraviolete sunt impartite in raze UV-A, UV-B si UV-C. Lumina ultravioleta cu orice lungime de unda poate afecta in mod direct ADN-ul fiintelor cu care intra in contact. Razele UV-C au lungimi de unda cuprinse intre 100 si 280 nm si constituie 0,5% din radiatia solara totala, insa sunt cele mai nocive pentru organisme si trebuie evitate intotdeauna indiferent ce tip de produse cu SPF folosim.
Razele UV-B (280-320 nm) sunt doar partial absorbite in stratosfera, insa sunt foarte cunoscute ca avand potentialul de a provoca aparitia cancerului de piele la oameni. Pentru acest gen de raze exista produse cu SPF 50 dar si in acest caz expunerea nu trebuie sa depaseasca cateva minute. Razele UV-A (320-400 nm) nu sunt absorbite de ozonul din atmosfera si pot fi blocate de catre nori. In timp ce sunt mai putin absorbite de apa, pot penetra mai profund decat UV-B sau UV-C. Razele UV-A sunt responsabile de aparitia arsurilor solare la oameni. Si acestea trebuie evitate.
Ce trebuie sa stii despre indicele UV si cand devine el periculos. Daca o persoana cu pielea alba (fara sa isi aplice o lotiune ori crema cu SPF) incepe sa se arda pe piele in 30 de minute de expunere la soare cu un indice UV 6, atunci aceasta persoana ar trebui sa se astepte sa aiba arsuri solare pe piele in aproximativ 15 minute de expunere la un indice UV 12 (astfel, daca indicele UV este dublu, timpul in care apar arsuri pe pielea noastra este de doua ori mai scurt).
Bibliografie:
Psychiatric Association; 2013. http://dsm.psychiatryonline.org. Accessed Nov. 13, 2017;
Rai R, Srinivas CR. Photoprotection. Indian J Dermatol Venereol Leprol. 2007 Mar-Apr;
Moloney FJ, Collins S, Murphy GM. Sunscreens: safety, efficacy and appropriate use. Am J Clin Dermatol. 2002;
Kullavanijaya P, Lim HW. Photoprotection. J Am Acad Dermatol. 2005 Jun;52(6):937-58;
Latha MS, Martis J, Shobha V, Sham Shinde R, Bangera S, Krishnankutty B, Bellary S, Varughese S, Rao P, Naveen Kumar BR. Sunscreening agents: a review. J Clin Aesthet Dermatol. 2013 Jan;
Rai R, Shanmuga SC, Srinivas C. Update on photoprotection. Indian J Dermatol. 2012 Sep;
Lavker RM, Gerberick GF, Veres D, Irwin CJ, Kaidbey KH. Cumulative effects from repeated exposures to suberythemal doses of UVB and UVA in human skin. J Am Acad Dermatol. 1995 Jan;
