Incontinenta de tranzit: De ce apare, complicatii ale acestei tulburari digestive, cum o putem evita
Incontinenta de tranzit cunoscuta si sub denumirea de incontinenta anala, este o afectiune medicala care se caracterizeaza prin incapacitatea de a controla evacuarea gazelor sau a materiilor fecale. Este o problema destul de comuna, dar adesea neglijata si neadresata in discutii deschise din cauza stigmatului asociat cu aceasta. Neabordata, aceasta conditie poate duce la izolare sociala severa si poate avea un impact profund negativ asupra calitatii vietii persoanei afectate. Incontinenta de tranzit este o problema medicala complexa si delicata, influentata de o varietate de factori. Printre cele mai comune cauze se numara traumatismele, deteriorarea neurologica si procesul natural de imbatranire. Traumatismele legate de nastere joaca un rol semnificativ in aparitia acestei conditii. In timpul nasterii, muschii si nervii din zona anala pot fi afectati, un aspect ce poate ramane nediagnosticat pana cand simptomele devin evidente, uneori ani de zile mai tarziu. Aceasta intarziere face adesea dificila asocierea incontinentei cu momentul nasterii.
Leziunile musculare anale pot surveni si din cauza interventiilor chirurgicale sau a accidentelor, afectand capacitatea de control al scaunului. Acest tip de traumatism este direct responsabil pentru slabirea musculaturii anale si, implicit, pentru incontinenta. Inaintarea in varsta este insotita de o slabire naturala a muschilor anali. Multe persoane observa o problema moderata de control in tinerete, care se agraveaza pe masura ce imbatranesc, culminand adesea cu incontinenta. Anumite conditii neurologice cum ar fi accidentele vasculare majore, dementa avansata sau leziunile coloanei vertebrale pot duce la pierderea controlului muscular anal. Aceste afecțiuni perturbă funcționarea normală a nervilor responsabili de controlul mușchilor, contribuind la apariția incontinenței fecale.
O altă problemă frecvent asociată este meteorismul abdominal, care constă în acumularea excesivă de gaze intestinale, cauzând disconfort și distensie abdominală. Această afecțiune poate agrava simptomele incontinenței, făcând gestionarea problemei și mai dificilă.
Simptome asociate cu incontinenta de tranzit
Simptomele afectiunilor digestive pot varia in intensitate, de la manifestari usoare la simptome severe. In cazurile mai putin grave, persoanele afectate pot intampina dificultati in controlul gazelor intestinale, pe cand situatiile severe pot duce la incapacitatea de a gestiona eliminarea scaunelor, fie acestea lichide sau solide. Persoanele cu simptome severe pot resimti nevoia imperioasa de a merge la toaleta sau pot avea episoade neasteptate de incontinenta, asociate adesea cu diaree sau scaune lichide frecvente. Este bine ca orice simptom care depaseste pierderea controlului asupra eliminarii sa fie tratat cu seriozitate.
De exemplu, aparitia sangerarilor poate semnala conditii medicale grave, precum inflamatia colonului sau a rectului, care se intalnesc in cazurile de colita ulcerativa, boala Crohn, tumori rectale sau prolaps rectal. Astfel de simptome sunt semnale de alarma care necesita o interventie medicala urgenta pentru evaluare si tratament adecvat. In evaluarea afectiunilor anorectale, medicul se va baza in primul rand pe simptomele descrise de pacient si pe o examinare fizica amanuntita. In completarea acestora, se pot utiliza diverse teste specializate pentru a oferi o imagine mai clara a problemei. Printre acestea, manometria anorectala joaca un rol mare, masurand presiunea din canalul anal si rect pentru a evalua functionalitatea acestora. Ecografia endoanala este utila, aceasta putand dezvalui posibile leziuni sau anomalii ale muschilor din jurul anusului si rectului. Defecografia, o procedura radiografica, este folosita pentru a observa modul in care pacientul evacueaza materiile fecale, oferind detalii despre dinamica defecatiei. Electromiografia (EMG) este aplicata pentru a inregistra activitatea electrica a muschilor, furnizand date esentiale despre functia musculara in contextul simptomelor prezentate de pacient. Aceste teste sunt esentiale pentru a stabili un diagnostic precis si pentru a orienta tratamentul adecvat.
Tratament pentru incontinenta de tranzit
Incontinenta fecala afecteaza calitatea vietii multor persoane, fiind adesea un subiect evitat in discutii. Din fericire, exista mai multe optiuni terapeutice care pot aduce imbunatatiri semnificative. Un prim pas in gestionarea acestei afectiuni este ajustarea dietei. Integrarea unui aport adecvat de fibre si mentinerea unei hidratari corespunzatoare sunt esentiale pentru reglarea tranzitului intestinal, ajutand atat in cazul constipatiei, cat si al diareei.
Pe lângă modificările dietetice, există medicamente pentru gaze intestinale care pot controla simptomele asociate cu balonarea și disconfortul abdominal, contribuind la o mai bună gestionare a incontinenței. In cazurile in care episoadele diareice sunt frecvente si afectează viata de zi cu zi, un tratament rapid pentru diaree, bazat pe medicamente antidiareice, precum loperamida, si administrarea de probiotice, poate ajuta la stabilizarea tranzitului intestinal.
Biofeedback-ul reprezinta o alta strategie terapeutica valoroasa, fiind o tehnica prin care pacientii invata sa isi controleze functiile fiziologice involuntare prin feedback vizual sau auditiv. Acest tratament este complementat eficient de exercitiile pentru intarirea muschilor pelvieni, care sporesc controlul muscular si sustin functia anala.
In cazurile mai severe, cand leziunile sau deteriorarea muschilor sunt implicate, chirurgia poate deveni o necesitate pentru restaurarea functiei normale. O optiune inovatoare in tratament este terapia cu stimulare electrica, care vizeaza imbunatatirea tonusului muscular. Injectiile cu agenti de volum (bulking agents) in jurul anusului pot facilita inchiderea acestuia, oferind un suport suplimentar in controlul incontinentei. Pentru cei care se confrunta cu aceasta problema, este bine sa se consulte cu un specialist, cum ar fi un gastroenterolog. Tratamentele disponibile pot oferi nu doar un control sporit, ci si o imbunatatire notabila a calitatii vietii, reducand impactul emotional si social al incontinentei fecale.
![[2025] [MARTIE] [SPRING] [Cadou] [Justin Pharma] Quercetin](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-cadou-rotund_14.png)
Cum putem preveni aceasta afectiune
Aceste tratamente vizeaza cresterea rezistentei musculare si constientizarea momentului defecatiei, oferind solutii eficiente pentru ameliorarea simptomelor.
● Biofeedback-ul - Prin acest tratament, fizioterapeutii specializati instruiesc pacientii sa execute exercitii pentru tonifierea musculaturii anale. Pacientii invata sa-si intareasca muschii podelei pelvine, sa recunoasca momentul cand scaunul este gata de eliminare si sa-si contracteze muschii pentru a preveni disconfortul fecal. Tehnicile pot include manometria anala si utilizarea unui balon rectal.
● Antrenamentul intestinal - Medicul poate sugera pacientilor sa defecheze la un moment specific al zilei, de obicei dupa masa. Stabilirea unei rutine ajuta la obtinerea unui control mai bun asupra eliminarii fecalelor.
● Agenti de ingrosare - Injectarea unor agenti de ingrosare neabsorbabili intareste peretii anusului, reducand riscul de scurgeri accidentale.
● Stimularea nervului sacru (SNS) - Aceasta implica implantarea unui dispozitiv care trimite impulsuri electrice catre nervii sacrali, ce controleaza muschii sfincterului rectal si anal. Tratamentul este considerat dupa ce alte metode au fost incercate si necesita studii suplimentare pentru a confirma eficienta comparativa.
● Stimularea nervului tibial posterior (PTNS/TENS) - Un tratament minim invaziv care stimuleaza nervul tibial posterior la nivelul gleznei. Eficient in unele cazuri de incontinenta fecala, tratamentul se efectueaza saptamanal timp de cateva luni.
● Balonul vaginal (sistem Eclipse) - Acest dispozitiv tip pompa este introdus in vagin si, odata umflat, preseaza zona rectala, reducand episoadele de incontinenta fecala.
Bibliografie:
Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;
Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;
Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;
