Alergia la animale: cauze, simptome si metode de tratament
Alergia la animale este cauzata de contactul sau inhalarea unor particule mici care contin alergenii responsabili de aparitia simptomelor de rinoconjunctivita, astm, urticarie de contact si chiar anafilaxie. In ultimul deceniu s-a observat o crestere a prevalentei alergiei la animale, ceea ce reprezinta o problema majora de sanatate, cu un impact semnificativ asupra calitatii vietii pacientilor. Aceasta crestere ar putea fi cauzata de expunerea crescuta la animale intr-o populatie cu o predispozitie mai mare de a dezvolta boli alergice.
Majoritatea alergenilor cunoscuti, continuti in secretiile animalelor, apartin familiei lipocalinelor si albuminelor, in mare masura responsabili pentru faptul ca o persoana alergica la un animal este, de asemenea, alergica la alte animale cu care nu a avut niciodata contact. Alergenii de origine animala sunt transportati in particule foarte mici care raman suspendate in aer si sunt distribuite foarte usor, sensibilizand persoanele care nu au avut niciodata animale si provocand simptome la persoanele alergice la acestea. Imunoterapia cu alergeni animali trebuie luata in considerare la persoanele alergice la care expunerea la animale este inevitabila.
Desi exista date care sustin un efect benefic al traiului cu animale de companie la o varsta frageda asupra aparitiei ulterioare a alergiilor, rezultatele diferitelor studii sunt controversate si in prezent nu se pot stabili recomandari adecvate in practica clinica care ar putea avea un impact mai mare asupra incidentei bolilor alergice.
Ce este alergia la animale?
Alergia la animale consta in aparitia simptomelor alergice cu contactul sau inhalarea particulelor mici de la un animal, numite alergeni, care patrund in corpul persoanei alergice, ducand la o reactie imuna de hipersensibilitate. Anticorpii IgE care, prin reactia cu acesti alergeni, declanseaza eliberarea de histamina si alte substante chimice, provocand inflamatii la nivelul pielii, mucoasei nazale, oculare sau bronsice, ceea ce va duce la simptome tipice de reactie alergica.
De ce apare la anumite persoane?
Parul nu este cauza alergiilor, ci particulele de matreata ori alte tipuri care contin alergeni formati in secretiile glandelor sebacee si salivare. Aceste particule pot ramane plutitoare in aer pentru o lunga perioada de timp si atunci cand sunt inhalate provoaca simptome alergice. Pentru multi oameni, alergiile animalelor de companie pot proveni din proteinele continute in pielea animalului sau celulele moarte ale pielii, care cad in mod regulat.
Parul animalelor poate provoca si acesta reactii alergice pe tot parcursul anului, in special in lunile de iarna, cand oamenii petrec mai mult timp in interior. Daca credeti ca ati putea avea o alergie la animale, vizitati un alergolog pentru confirmare. Alergia la animale este cauzata de proteinele continute in secretiile glandelor lor sebacee si salivare, precum si in excretiile lor (urina), care raman atasate de pielea si parul animalului.
Alergie la caini
Cainii pot fi intr-o varietate de locuri si sunt mai susceptibili de a avea proteine, par si polen atasate la parul lor. Pudelii si multe alte rase sunt cunoscute sub numele de rase de caini hipoalergenice, dar cercetarile sugereaza ca intr-adevar nu exista rase de caini care sa nu produca alergii. De fapt, studiile au aratat ca multe dintre aceste rase poarta niveluri similare de alergeni si provoaca simptome de alergii la caini.
Alergie la pisici
Pisicile sunt susceptibile de a provoca mai multe reactii alergice decat cainii. Desi alergia la matreata pisicii este de obicei de vina, multi alergeni pot fi gasiti si in corpul si saliva pisicilor. Proteinele cauzatoare de alergeni pot fi gasite in saliva atasata de parul pisicii, ceea ce poate provoca simptome de alergie la pisici. Lungimea parului unei pisici si timpul petrecut in interior nu afecteaza nivelul de alergeni. Cu toate acestea, pentru cei care traiesc cu alergii la pisici, a trai cu mai mult de o pisica poate provoca niveluri mai ridicate de alergeni in casa.
Orice animal poate produce alergii, dar cel mai frecvent se manifesta la caine, urmata de cea a pisicii, deoarece acestea sunt cele mai frecvente animale de companie. De asemenea, si urmatoarele animale produc, de asemenea, alergii, desi intr-o masura mai mica: cai, rozatoare, iepuri si dihori domestici. Exista cazuri rare de alergie la amfibieni si reptile prin solzii lor, cum ar fi iguanele si soparlele. Alergia la animale poate sa apara in mediul domestic, dar si in mediul profesional, cum este cazul medicilor veterinari, cercetatorilor de laborator, fermierilor, vanatorilor, gradinari si ingrijitori de la zoo si persoanele care lucreaza la circ.
![[DEC] [SPRING][TG] Transport Gratuit SWP](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-tg_6.png)
Simptome ale alergiei la animale
Alergia la animale poate produce aceleasi simptome ca orice alta alergie respiratorie: manifestari oculare (mancarime a ochilor, roseata), simptome nazale (mancarime nazala, stranut, mucus lichid, congestie), mancarime a boltei palatine, gat si/sau urechi. Unii oameni pot dezvolta simptome de astm cu tuse uscata, dificultati de respiratie, senzatie de strangere in piept si respiratie suieratoare in piept. In plus, contactul cu animalul poate produce mancarime pe piele, umflaturi (mai frecvente pe pleoape).
Reactiile alergice severe au fost descrise in mod exceptional ca urmare a muscaturilor de rozatoare sau iepuri, prin rani la nivelul pielii sau prin seringi contaminate cu produse de origine animala. In aceste cazuri, alergenul continut in saliva patrunde in fluxul sanguin si poate declansa o reactie anafilaxica care ar putea compromite viata persoanei alergice.
Expunerea prelungita sau repetata la un animal poate provoca inflamatii continue in caile respiratorii, ceea ce provoaca simptome cronice, fara ca acestea sa fie in mod clar legate de animal. Aceasta inflamatie face ca nasul si bronhiile sa fie mai sensibile si sa reactioneze la alti stimuli, cum ar fi exercitiile fizice, infectiile respiratorii, aerul rece, poluarea sau praful, care nu ar provoca simptome daca nu a existat o inflamatie anterioara din cauza alergiei.
Tratament pentru alergia la animale
Antihistaminicele blocheaza efectele histaminelor, care declanseaza reactia alergica. Acestea pot ajuta la ameliorarea mancarimii si a stranutului, printre altele. Corticosteroizii pot fi administrati sub forma de spray nazal si pot reduce inflamatia. Decongestionantele pot ajuta la reducerea inflamatiei pasajelor nazale si a sinusurilor, facilitand respiratia pe nas. Unele pastile de alergie combina efectele antihistaminice si decongestionante in acelasi timp. Imunoterapia implica dezvoltarea treptata a imunitatii la alergeni specifici printr-o serie de injectii care cresc expunerea in etape. Contrar a ceea ce se crede, parul animalului nu este principala cauza a alergiilor. Alergenii continuti in saliva si transpiratie sunt atasati de stratul superficial al pielii si de par, asa cum se intampla la oameni, pielea animalelor este continuu reinnoita si detasata in scale microscopice care raman suspendate in aer si cad incet.
Ce este dermatita de contact si care e legatura ei cu alergia la animale
Dermatita atopica are o prevalenta in populatia adulta de 3%-5% si mult mai mare la copii, de 20%-25%, deci tot al patrulea copil sufera de aceasta afectiune cutanata, uneori cu forme severe, greu de tratat. Alergiile alimentare afecteaza aproximativ 2% dintre adulti, si 8-10% dintre copii, fiind mai frecvente la sugari si copii mici, la care reactiile alergice apar majoritar la cateva alergene - lapte, soia, grau si ou (care se remit in timp) si la nuci si fructe de mare (care pot dura toata viata). Manifestarile pot fi usoare, dar si severe, amenintatoare de viata, atunci cand evolueaza spre anafilaxie.
Alergiile medicamentoase afecteaza tot mai multe persoane, datele sunt greu de sistematizat, dar se apreciaza ca afecteaza intre 5%-7% dintre adulti si 3%-4% dintre copii. Si in acest caz, manifestarile pot fi usoare, dar si severe, amenintatoare de viata, atunci cand evolueaza spre anafilaxie. Urticaria cronica afecteaza tot mai multe persoane, respectiv 3-4% dintre adulti si 2% dintre copii. Deoarece nu sunt date de prevalenta in Romania, ne raportam la literatura de specialitate, care indica faptul ca in orice moment intre 0,5-1% din populatie sufera de urticarie cronica spontana, dintre care au un raspuns favorabil la terapia antihistaminica intr-un procent variabil, intre 20 si 50%, restul necesitand terapii inovative.
Ce este alergia alimentara si ce similitudini are cu alergia la animale
Alergiile sunt reactii anormale ale sistemului imunitar al organismului la substante inofensive, ce sunt numite alergeni. Acesti alergeni pot fi de natura variata, de exemplu praf, acarieni, mucegai, par de animale, polen, medicamente sau substante chimice, anumite alimente cum ar fi nucile, laptele, soia, ouale sau graul. In momentul in care o persoana care prezinta o predispozitie genetica la alergii intra in contact cu un alergen, sistemul imunitar reactioneaza excesiv, producand anticorpi si histamina. Histamina este o substanta chimica ce provoaca simptomele alergice, de exemplu stranut, lacrimare, congestie nazala, inrosirea pielii, mancarimea sau chiar reactii severe, de exemplu dificultati de respiratie, umflarea buzelor si a limbii, adica aparitia anafilaxiei, in cazurile foarte grave.
Simptomele alergiilor sunt diferite in functie de tipul de alergeni si de intensitatea reactiei imune a fiecarui individ. Alergiile pot afecta nasul si ochii, aparand astfel rinita alergica si conjunctivita, plamanii, declansand astm bronsic, pielea, prin urticarie sau eczema, stomacul si intestinele la aparitia alergiilor alimentare, dar si alte parti ale corpului. Diagnosticul si tratamentul alergiilor sunt efectuate de catre medici specializati in alergologie. Acestea pot include evitarea alergenilor, administrarea de antihistaminice si alte medicamente cu scopul de a ameliora simptomele, dar si imunoterapie, adica efectuarea unor injectii sau administrarea unor tablete cu alergeni pentru a desensibiliza organismul fata de acestia.
Bibliografie:
Lyness JM. Unipolar depression in adults: Assessment and diagnosis. https://www.uptodate.com/contents/search. Accessed May 3, 2018;
Lim SY, et al. Nutritional factors affecting mental health. Clinical Nutrition Research. 2016;
Schefft C, et al. Efficacy of adding nutritional supplements in unipolar depression: A systematic review and meta-analysis. European Neuropsychopharmacology. 2017;
Mikkelson K, et al. The effects of vitamin B on the immune/cytokine network and their involvement in depression. Maturitas. 2017;
Jacka FN. Nutrition psychiatry: Where to next? EBioMedicine. 2017;
