Mihaela Sandu Scarlat: Mituri despre depresia postpartum


Nasterea unui copil este de cele mai multe ori traita ca unul dintre cele mai fericite momente din viata partenerilor si a familiei acestora. In acelasi timp, perioada de dupa nastere poate aduce si episoade de:
- oboseala,
- vulnerabilitate emotionala,
- anxietate.
Totodata pot aparea si simptome care depasesc ceea ce poate fi considerat o reactie obisnuita la schimbarea produsa de aparitia unui copil sau a copiilor. A vorbi despre depresia postpartum nu inseamna a diminua frumusetea parentalitatii ci inseamna a recunoaste ca parintii pot avea nevoie de suport in acest proces de tranzitie spre noua lor viata in formula extinsa.
Despre acest subiect sensibil vom detalia alaturi de psihoterapeutul Mihaela Sandu Scarlat.


Ce este depresia postpartum?
Depresia postpartum, numita si depresie postnatala, este o tulburare care poate aparea in perioada de dupa nastere, cel mai frecvent in primul an. Ea se poate manifesta prin: tristete persistenta,
- pierderea interesului si placerii fata de activitatile cotidiene,
- epuizare,
- sentimente de vinovatie sau lipsa de valoare,
- dificultati de concentrare,
- modificari ale somnului si ale apetitului,
- anxietate intensa si dificultate in a functiona optim.
Este important de inteles ca depresia postpartum nu reprezinta lipsa de iubire fata de copil si nu este un semn ca parintele nu este puternic sau capabil. Depresia este o problema de sanatate mintala care poate avea multiple cauze: biologice, psihologice si sociale si care se trateaza cu succes prin interventie psihologica si tratament adecvat.
-
Lapte ingrijire corp Dermastil, 400ml, RilastilPret 51,36 Lei Pret vechi 64,20 Lei -
-
Servetele umede Dermastil, 72 bucati, RilastilPret 13,44 Lei Pret vechi 16,80 Lei -
Ce spun studiile clinice raportat la incidenta depresiei postnatale la femei si barbati?
In randul femeilor, datele epidemiologice variaza considerabil in functie de modul in care este definita si masurata depresia. O meta-analiza internationala care a inclus 565 de studii din 80 de tari a estimat o prevalenta globala de aproximativ 17,2%. O alta meta-analiza, bazata pe 412 studii si peste 792.000 de femei din 46 de tari, a estimat o prevalenta de aproximativ 19,2% atunci cand au fost utilizate instrumente de screening precum Edinburgh Postnatal Depression Scale (EPDS).
Cea mai recenta analiza care a inclus exclusiv studii bazate pe interviuri diagnostice si nu doar pe chestionare de screening, a obtinut valori mai reduse: aproximativ 12,1% pentru orice forma de depresie postpartum si 7% pentru depresia majora in primul an dupa nastere. Aceasta diferenta arata de ce cifrele trebuie interpretate cu prudenta: un scor crescut la un chestionar de screening nu este echivalent automat cu un diagnostic clinic.
Desi depresia postpartum este asociata cel mai frecvent cu mama, si tatii pot trece printr-o perioada de vulnerabilitate emotionala dupa nasterea copilului. In literatura de specialitate se foloseste termenul de depresie postpartum paterna. O meta-analiza care a inclus 74 de studii si peste 41.000 de participanti a estimat prevalenta depresiei la tati la aproximativ 8,4% in perioada sarcinii si in primul an dupa nastere.
La tata, depresia poate sa nu arate intotdeauna ca tristete sau plans. Uneori poate fi mai vizibila prin iritabilitate, furie, retragere, frustrare, oboseala, pierderea interesului fata de familie dar si fata de activitatile care ii faceau placere, dificultati de concentrare, comportamente de evitare sau consum problematic de alcool sau substante.
Un aspect important este relatia dintre sanatatea mintala a celor doi parinti. Depresia materna si cea paterna pot coexista, iar cercetarile au identificat o asociere intre simptomele depresive ale mamei si ale tatalui. O analiza a 23 de studii, care a inclus aproape 29.300 de cupluri, a aratat ca pana la 3,18% dintre cuplurile parinte-mama si tata puteau prezenta simultan depresie, cu valori mai ridicate in perioada de 3-12 luni dupa nastere.
In acelasi timp, aceste cifre sunt cele prelucrate si raportate in studiile clinice. In realitate, multi parinti traiesc aceasta perioada in tacere o perioada lunga de timp, agravand starea depresiva datorita lipsei sprijinului social, psihologic si medical. Este important, asadar, ca atunci cand vorbim despre sanatatea mintala postpartum sa nu ne intrebam doar: Cum este mama? ci si Cum este tata?
Venirea unui copil presupune o tranzitie majora pentru ambii parinti, iar somnul insuficient, responsabilitatile crescute, schimbarile din relatia de cuplu, lipsa timpului personal si dificultatea de a gasi un nou echilibru pot conduce la suferinta de ambele parti. Intelegerea acestor procese contribuie la reducerea stigmatizarii si la recunoasterea faptului ca depresia postpartum este o problema de sanatate care merita identificata si tratata si nu reprezinta o dovada a esecului personal.


Care este diferenta dintre baby blues si depresia postpartum?
Baby blues este o reactie emotionala foarte frecventa dupa nastere. Poate include plans usor, schimbari rapide de dispozitie, iritabilitate, sensibilitate emotionala, anxietate usoara si sentimentul ca emotiile sunt mai greu de controlat.
Conform informatiilor clinice ale ACOG (American College of Obstetricians and Gynecologist), baby blues apare in primele zile dupa nastere in special datorita fluctuatiilor hormonale: scaderea nivelului de estrogen si progesteron si cresterea nivelului de prolactina si oxitocita. In general, simptomele se reduc spontan in aproximativ doua saptamani.
Depresia postpartum este diferita prin intensitate, este persistenta si are un impact considerabil asupra functionarii cotidiene.
-
-
-
Acadea Bombovit Multivit, 6g, 1 acadea, NaturalisPret 5,20 Lei Pret vechi 6,50 Lei -
Acadea Bombovit impotriva durerilor in gat, 6 g, 1 acadea, NaturalisPret 5,20 Lei Pret vechi 6,50 Lei
Care sunt semnele depresiei postpartum?
Manifestarile pot fi diferite de la o persoana la alta insa la cele mai multe persoane se caracterizeaza prin:
- tristete sau sentiment persistent de gol emotional;
- plans frecvent;
- pierderea interesului pentru activitati care inainte produceau placere;
- oboseala intensa, dincolo de oboseala explicabila prin ingrijirea copilului;
- sentimentul ca "nu mai fac fata" chiar si cand parintele are parte de sprijin;
- iritabilitate sau furie neobisnuita fata de propria persoana sau fata de persoanele dragi;
- dificultati de concentrare si luare a deciziilor;
- modificari importante ale somnului si ale apetitului;
- dificultati de conectare emotionala cu copilul;
- vinovatie excesiva;
- anxietate intensa;
- autocritica severa;
- sentimentul de inutilitate sau lipsa de valoare;
- retragere sociala;
- ganduri suicidale.
Gandurile intruzive pot aparea in contextul anxietatii postpartum si produc multa suferinta tocmai pentru ca sunt nedorite si contrare valorilor personale. Daca apar halucinatii, delir, confuzie severa, dezorganizare sau convingeri care nu corespund realitatii, este necesara evaluare medicala imediata. Nu este o situatie in care familia trebuie sa astepte sa treaca. Trebuie discutat in cel mai scurt timp cu un specialist in sanatate mintala pentru ca parintele sa beneficieze de sprijin competent si a trece cu bine prin perioada dificila pe care o traieste.


Depresia postpartum si relatia cu copilul
Unul dintre miturile care cresc suferinta este ideea ca o mama trebuie sa simta imediat o conexiune profunda si o iubire intensa fata de copil. Realitatea psihologica este mai complexa. Cercetarile din domeniul neurostiintelor si al psihologiei au evidentiat ca legatura dintre mama si copil se construieste in timp. Iar aceste idei au fost reflectate atat in studii cat si intr-o serie de carti valoroase. In cartea This Isn't What I Expected, Karen Kleiman si Valerie Raskin atrag atentia tocmai asupra asteptarilor nerealiste legate de maternitate si asupra diferentei dintre imaginea ideala si experienta zilnica.
In cartea sa, Creierul matern, Chelsea Conaboy atrage atentia ca depresia postpartum nu ar trebui inteleasa simplist ca o consecinta a faptului ca o femeie nu se adapteaza suficient de bine la maternitate. Tranzitia catre statutul de mama presupune modificari neurobiologice importante iar acestea se desfasoara intr-un context complex, in care intervin somnul fragmentat, stresul, schimbarile hormonale, responsabilitatile crescute si asteptarile mamei si ale societatii de la rolul de mama.
Brooke Shields, in cartea sa: Down Came the Rain: My Journey Through Postpartum Depression descrie experienta unei femei care, desi isi dorise profund copilul, a ajuns sa traiasca o perioada severa de depresie postpartum. Povestea ei a contribuit la reducerea stigmei si la intelegerea faptului ca depresia postpartum nu este o consecinta a faptului ca o femeie "nu isi iubeste copilul" sau ca nu este suficient de puternica.
Un cadru psihologic interesant pentru intelegerea vulnerabilitatii noilor parinti din perioada postpartum este: Teoria autodeterminarii (Self-Determination Theory) dezvoltata de Psihologii: Edward Deci si Richard Ryan. Teoria autodeterminarii descrie cele trei nevoi psihologice de baza:
- nevoia de autonomie - sentimentul ca parintii are un cuvant de spus in cresterea copiilor
- nevoia de competenta - sentimentul ca sunt capabili sa aiba grija de copii
- nevoia de relationare - sentimentul ca este raman conectati si cu alti adulti
Satisfacerea acestor nevoi este importanta pentru functionarea optima si bunastarea psihologica a ambilor parteneri iar sprijinul psihologic nu inseamna doar reducerea simptomelor depresiei postpartum ci si reconstruirea celor trei dimensiuni: imi dau voie sa aleg ce este mai potrivit pentru familia mea, sunt capabil/a si nu sunt singur/a.
Se poate preveni depresia postpartum si cum poate fi gestionata?
Nu toate cazurile de depresie postpartum pot fi prevenite. Factorii biologici, istoricul personal si familial, complicatiile obstetricale si modificarile hormonale pot contribui la aparitia acesteia. Totusi, exista interventii care reduc riscul si le voi mentiona pe rand:
Identificarea riscului de depresie inainte si dupa nastere, prin metode de screening
Istoricul de depresie sau anxietate, lipsa sprijinului social, stresul sever, violenta in cuplu pot creste incidenta depresiei. Chestionare precum EPDS pot fi utile pentru identificarea femeilor care au nevoie de o evaluare suplimentara. Ele sunt instrumente de screening si nu inlocuiesc evaluarea clinica facuta de un specialist in sanatate mintala.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) subliniaza importanta unei ingrijiri perinatale si postpartum care sa ofere femeii informatii, reasigurare si sprijin, intr-un sistem care sa ii respecte nevoile si contextul.
Protejarea somnului si a recuperarii fizice
Somnul fragmentat este o caracteristica aproape universala a ultimului trimestru din sarcina si a perioadei postpartum, iar privarea severa si prelungita de somn poate agrava vulnerabilitatea emotionala. Familia poate contribui prin impartirea responsabilitatilor si favorizarea unor perioade reale de odihna.
Psihoterapia preventiva
Terapia cognitiv-comportamentala poate aborda: gandurile automate negative, vinovatia; perfectionismul, sentimentul de incompetenta, anxietatea precum si comportamentele care favorieaza si mentin depresia. De asemenea, terapia poate aborda teme precum: adaptarea la noua viata, dificultatile relationale si reorganizarea retelei de sprijin.
Construirea unei retele reale de sprijin
Sprijinul nu inseamna doar "daca ai nevoie, spune-mi". Pentru un parinte aflat in primele luni in noul rol, ajutorul concret poate insemna cineva care gateste, tine copilul o ora, face cumparaturile, iar aceste lucruri le permite parintilor timp de odihna si conectare. O retea de sprijin functionala poate include familia extinsa, prieteni, alti parinti din comunitate, medicul de familie, medicul obstetrician, moasa, psihoterapeutul si, atunci cand este necesar, medicul psihiatru.
Reducerea asteptarilor nerealiste, dincolo de social media
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care un parinte le poate invata este ca a fi un parinte suficient de bun nu inseamna a fi un parinte perfect, ci unul prezent in lucrurile simple, zilnice. Abilitatile parintilor se invata treptat prin observare, prin invatare de la cei din jur, prin greselile facute si prin lectiile invatate.
Primul an cu copilul nu este un examen si nu exista o nota pe care parintele o primeste la finalul zilei. Nu exista un clasament al parintilor cum nu exista nici o metoda perfecta care functioneaza pentru fiecare familie. A avea grija de copil inseamna si a avea grija de omul care il creste. De aceea, a cere ajutor, a vorbi despre ceea ce simtim si a ne acorda timp pentru recuperare nu sunt semne de slabiciune, ci forme de responsabilitate fata de noi si fata de cei dragi.


Sursa foto: Pexels si FreePik
Bibliografie:
-
Depresia postpartum – prevalenta globala Wang, Z., Liu, J., (2021). Mapping global prevalence of depression among postpartum women.Translational Psychiatry, 11, 543.
-
American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG). Summary of Perinatal Mental Health Conditions.
-
Bergink, V., Rasgon, N., & Wisner, K. L. (2016). Postpartum psychosis: madness, mania, and melancholia in the postpartum period.
-
American Journal of Psychiatry. U.S. Preventive Services Task Force (USPSTF). (2019). Perinatal Depression: Preventive Interventions
-
Cameron, E. E., Sedov, I. D., & Tomfohr-Madsen, L. M. (2016). Prevalence of paternal depression in pregnancy and the postpartum: An updated meta-analysis. Journal of Affective Disorders, 206, 189-204.
-
Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-Determination Theory and the Facilitation of Intrinsic Motivation, Social Development, and Well-Being. American Psychologist, 55(1), 68-78.
-
Kleiman, K., & Raskin, V. This Isn't What I Expected: Overcoming Postpartum Depression.
-
Brooke Shields: Down Came the Rain: My Journey Through Postpartum Depression
-
Conaboy, C. Creierul matern. Cum rescriu neurostiintele povestea parentalitatii.

















