Farmacia Spring ❯
Blog ❯
Mihaela Sandu Scarlat, psihoterapeut: Cum comunicăm cu un copil după un episod de tantrum ❯

Mihaela Sandu Scarlat, psihoterapeut: Cum comunicăm cu un copil după un episod de tantrum

Data publicării: 15 iunie 2026 Ultima actualizare: 25 iunie 2026

Episoadele de tantrum chiar daca sunt spontane, nu sunt mereu usor de gestionat, mai ales de catre parinti. Un element esential in rezolvarea acestora este comunicarea. O comunicare eficienta cu copilul inainte, in timpul sau dupa un episod de tantrum, poate ajuta la ameliorarea sau chiar la disparitia unor astfel de manifestari.

Dar mai multe despre acest subiect aflăm de la Mihaela Sandu Scarlat, psihoterapeut focusat pe spectrul cognitiv-comportamental.

Legătura dintre amigdală și declanșarea episoadelor de tantrum

Cum putem comunica asertiv pentru a evita episoadele de tantrum

Cum procedăm atunci când s-a declanșat un episod de tantrum

Ce trebuie să evităm în timpul unui episod de tantrum

Cum trebuie să ne raportăm la un copil care are episoade de tantrum

Ce trebuie sa retinem din episoadele de tantrum ale copilului

Când trebuie să cerem ajutorul unui specialist?

Legătura dintre amigdală și declanșarea episoadelor de tantrum

Amigdala (situată în lobii temporali) este „sistemul de alarmă” al creierului și principalul centru de procesare a emoțiilor (în special frica, furia și plăcere). Amigdala joaca un rol vital in reactia de „luptă sau fugi”, are un rol major in consolidarea amintirilor emoționale, adica asociază evenimentele importante din viață cu stările emoționale corespunzătoare, ajutându-ne să reținem mai ușor experiențele traumatice sau semnificative si are rolul atat de important in recunoașterea expresiilor faciale.

Intr-un episod de tantrum, celelalte zone ale creierului au cedat temporar controlul amigdalei, tocmai ca aceasta sa-si exercite din plin functiile atat de importante. Asadar, cel mai oportun moment pentru a discuta cu copilul despre un plan, despre o limita sau o noua regula este atunci cand amigdala nu este la conducere ci cand este activata emisfera stângă: cea raspunzatoare de procesarea informațiilor logice.

Astfel ca, este indicat sa discutam in mod anticipativ cu copilul urmatoarele: cat va dura plimbarea in parc sau in mall, care vor fi zonele in care vom merge, ce putem cumpara si ce nu vom cumpara, care este bugetul disponibil, etc.
Adica, orice aspect care stim ca ii poate apasa un buton de tristete sau furie copilului atunci cand vom pleca de acolo, cand nu vom cumpara decat un dulce si vom alege o singura jucarie de pe raft.

Cum putem comunica asertiv pentru a evita episoadele de tantrum

Il putem intreba pe copil ce preferinte are: de exemplu daca prefera sa mergem intr-un parc sau in altul sau ce doreste sa cumparam in respectiva zi, de exemplu, si poate fi un singur obiect gen o masinuta, o papusa sau un set de creioane colorate. In acest fel ii vom da optiuni insa nu vom duce o negociere la nesfarsit despre cumpararea mai multor produse sau a unui item care nu se incadreaza in bugetul nostru.

Totoda, asiguram copilul ca vom reveni in parc sau in mall in zilele urmatoare si ca atunci vom putea lua in calcul noi idei de achizitie. Deci, nu renuntam la idea buna a copilului ci doar o putem o lista a dorintelor frumoase care se vor implini la timpul potrivit. Procedand astfel, copilul pleaca de acasa cu inima deschisa si sunt sanse mari sa respecte ceea ce a agreat deja.

Pentru a evita un episod de tantrum este util sa validam sentimentele copilului. Adica, de tristete la plecarea de la locul de joaca, din preajma partenerilor de joaca sau tristetea de a fi lasat pe raft o jucarie care ii placea mult.
Ii vom comunica intelegerea tristetii, martusind ca si pentru noi este atat de fain sa tot revenim la locul de joaca si sa intalnim alti copii minunati. Sau ca intr-adevar pe raft era o papusa tare frumoasa, insa am agreat ca astazi vom alege un singur lucru pe care il vom cumpara.
Evident, chiar si comunicand asertiv, setand asteptari clare, avand o relatie armonioasa cu copilul, putem sa ne confruntam cu un episod de tantrum din partea acestuia.

De reținut! Un episod poate fi favorizat si de oboseala, foame sau deshidratare. Totusi, este important de înțeles următorul aspect:

Tantrumul nu este alint, obrăznicie sau lipsă de educație, este semnalul unei suprasolicitări emoționale.

Cum procedăm atunci când s-a declanșat un episod de tantrum

Daca totusi debuteaza criza de tantrum si suntem constienti ca nu mai putem aplica nimic din metodele de preventie, putem sa incercam sa sustinem copilul in aceasta criza, intr-un mod corespunzator. In primul rau, nu ii tinem teorii copilului. Este important ca in acele momente sa ,,ne mutam cativa metri din fata lui” .Dacă simte că ,,nu mai are spectatori" copilul va opri singur episodul.

Cum mentionam la inceputul articolului, amigdala este la putere in acele momente iar copilul nu este capabil sa integreze mesaje complexe. Mai mult, ii vom accentua starea de stres si vom prelungi criza, chiar cu minute bune daca incercam sa il intrerupem prin mesaje si diferite cuvinte. Este ca si cum, in fata noastra ar fi un tren dar noi am continua sa filozofam despre viata si sens in loc sa ne dam de pe calea ferata.

Un alt aspect important este si evitarea comparatiei. Si sunt cateva argumente aici: in primul rand, comparația este dureroasa. Un copil doreste sa fie văzut, auzit si modelat cu blândețe. Daca il comparam cu prieteni, cu frați, verișori, cu colegii de grupa, ii transmitem implicit mesajul ca ii vedem mai mult pe alții si mai putin pe el.
Mai mult, ii vom instila acest virus al comparației sociale. Destul ca in viata are ocazii nenumarate de a-si alimenta comparatia sociala studiind viata vecinului, a colegului de serviciu, viata vedetelor naționale sau internaționale.
Sentimentul de irelevanta creste cu fiecare comparație cu alții, despre a căror viata, comportamente, sentimente, de fapt nu știm mai nimic. Știm doar ceea ce acestia aleg sa arate lumii prin lentilele roz ale rețelelor sociale.

Așadar, măcar cat sunt mici si inocenți, sa nu se hraneasca cu comparații sociale, ba chiar sa ne străduim sa le facem detox de aceste abordari toxice.

Ce trebuie să evităm în timpul unui episod de tantrum

Așa cum am precizat anterior, NU se recomandă utilizarea unor expresii sau comparatii. Atunci cand incercam sa il linistim prin comparatia cu un alt copil, chiar si fara repere palpabile sau identitati cunoscute gen ,,Tu ai vazut alti copii sa faca la fel ca tine" sau variatiuni pe aceasta idee, nu știm daca un copil pe care il idealizam, nu face tantrumuri zilnice in fata ușii de la baie cand urmeaza sa fie spalat, sau refuza constant sa participe la strangerea jucăriilor sau refuza seara de seara sa se culce.

De ce trebuie sa evitam comparatia si ,,idealizarea" altor copii, cunoscuti sau nu

A idealiza un alt copil inseamna implicit devalorizarea copilului nostru. Iar copilul va invata ca exista un dublu standard, adică sa se critice pe sine, uitandu-se cu jind la cat de bun este celalalalt. Acest lucru ii poate afecta viata, cand poate alege sa muncească excesiv pentru a fi văzut, validat de manager si de colegi.

In al doilea rand, necomparand-ul cu ceilalti ii vom valida emotiile in mod autentic si vom ajuta copilul sa se co-regleze. Co-reglarea este procesul prin care adultul spriina copilul in procesul de tranzitie si de reglare emoțiilor, de reducere a stresului, conducand-ul cu blandete spre starea de echilibru.

Co-reglarea nu se face teoretic ci prin prezenta reala si exemplul personal: ,,Sunt aici pentru tine, inteleg ca iti este greu acum.”

Studiile stiintifice au demonstrat ca intr-o situatie de criza, adultul își împrumută sistemul nervos copilului prin modul in care respira, vorbeste si actioneaza. Asadar, de starea ta va depinde in mare masura si starea copilului in acele minute.

Co_reglarea nu presupune stoparea emoției copilului, ci sustinerea psihică în tranzitarea emoției iar coreglat înseamnă sistem nervos echilibrat, nu inhibat.
In plina criza de tantrum este de evitat sa spunem copilului ca este ok, chiar daca o parte din noi este de acord cu faptul ca tantrumul este un mijloc de descărcare. Ii vom spune: ,,Sunt aici cu tine si înțeleg ca îți este greu”. Astfel, suntem autentici atat cu noi cat si cu copilul.
Mai mult, copilul va fi iritat daca vom spune ,,este ok" pentru ca el in clipele acelea chiar nu este ok si simte si el pe deplin asta. La fel de adevărat este ca evitând folosirea clișeului: ,,este ok" vom evita si întărirea comportamentului.

Cum trebuie să ne raportăm la un copil care are episoade de tantrum

In trecut, episoadele de tantrum erau rare intrucat parintele le stopa repede prin tratamente punitive sau prin amenințări cu abandonul. Chiar daca am fost beneficiarii unor curele, palme sau zmucituri, ca parinti, ne vom trata copilul cu blândețe si empatie.

Chiar daca am auzit: ,,plec si te las aici daca nu te ridici acum! " si poate chiar ne-am văzut parintii plecând mai lent sau mai grăbiți de langa noi, vom constientiza ca cea mai sanatoasa cale este sa rămânem acolo, atata timp cat copilul are nevoie. În felul acesta vom contribui la crearea unui atașament securizant al copilului. Invers, daca oscilam între a fi pe deplin acolo si ,,a fugi" admițând ca si pentru noi situaria este grea, incomoda, rușinoasă, vom contribui la dezvoltarea unui atașament dezorganizat.

Daca vom alege sa plecam, vom contribui la dezvoltarea unui atașament insecurizant, anxios. Așadar, ramanand alături de copil in timpul crizei de tantrum, ii oferim pe loc un cadou si mai mult ii oferim si un cadou pe viata, care se traduce prin: încrederea ca isi poate exprima emoțiile avand in acelasi timp si încredere in oameni.

Putem discuta, pe liniște cu copilul dupa ce acesta s-a liniștit si are implinite nevoi de baza precum hrana, hidratarea sau somnul.
Putem discuta despre ceea ce s-a întâmplat seara la culcare, astfel încât copilul sa se culce liniștit sau daca este epuizat, putem sa avem discutia dimineața, cand copilul este odihnit.
Discuția va evita reproșul din varii motive: nu mai putem da timpul înapoi pentru a schimba contextul sau reacțiile copilului si nu dorim sa impregnam un sentiment de vinovatie.
Discuția purtata va fi despre copil, despre emoțiile si nevoile acestuia.
Vom discuta despre ce impact are un tantrum asupra noastră, cat de greu ne este, cu un psihoterapeut, cu un prieten, cu un grup de suport parental.

Ce trebuie sa retinem din episoadele de tantrum ale copilului

Episoadele de tantrum nu trebuiesc ignorate sau ,,mascate". Nu inseamna ca nu putem fi cinstiți in fata copilului. Dimpotriva, Ii putem mărturisi ca si pentru noi este dificil sa il vedem trecând printr-un episod de tantrum, ca simtim tristete ca nu ii putem lua in calcul toate dorințele. Balanta narativa cand discutam cu copilul va fi înclinată catre copil: ce simte el, ce are nevoie sa ne spună, ce nevoie are de la noi in prezent dar si pe viitor.

Invers, asa cum se întâmplă adesea, daca vorbim în exces despre ce simțim noi ca parinti cand ne vedem copilul pe jos, despre rușinea pe care o traim vazand privirea oamenilor din magazin, parc, parcare, etc, despre neputinta noastra, pasam o responsabilitate mult prea mare in bratele unui copil atat de mic.

Am asistat de multe ori plimbandu-ma prin parc sau discutând cu parintii in cabinet, la inversarea rolurilor. Adica, chiar daca nu se tăvălește in parc, in mall sau in mijlocul sufrageriei, parintele se vaita in fata copilului ca si cum acel tantrum ar fi fost sfârșitul lumii.

Ce trebuie sa retinem

Un tantrum nu este sfârșitul lumii ci chiar posibilitatea consolidării unei relații armonioase cu copilul tau.
Nu vom parentifica un pui de om, incarcandu-l cu toate nemulțumiril sau neputintele noastre ci vom constientiza ca aceste momente grele sunt scrise în fisa postului unui părinte si este de dorit sa rămână acolo.
Seara, înainte de culcare , in locul rușinii si a sentimentului de vinovăție, vom simți ca parinti ca am trecut impreuna cu brio printr-o provocare alaturi de copiii noștri si le-am predat, prin exemplul personal: lecția răbdării, blândeții, empatiei si autenticității.

Când trebuie să cerem ajutorul unui specialist?

sunt extrem de frecvente și intense;
copilul se rănește intenționat;
copilul nu reușește să comunice aproape deloc, chiar dacă are achiziții vizibile;
nu există nici un declanșator vizibil;
apar și după 5–6 ani cu aceeași intensitate.

În aceste cazuri, se recomandă un consult la un specialist în dezvoltarea copilului. Conform studiilor, durata medie a unui tantrum este 3 minute pentru majoritatea copiilor mici, cu un vârf emoțional foarte intens în primele 60–90 de secunde.

În concluzie, tantrumurile reprezintă una dintre cele mai provocatoare etape pentru părinți și îngrijitori, însă ele fac parte din dezvoltarea normală a copilului. Deși pot părea haotice și copleșitoare, în spatele lor se află un proces natural de dezvoltare a creierului, a limbajului, de dezvoltare a autonomiei, de identificare, exprimare și gestionare a emoțiilor.

Conform psihiatrului și psihologului Daniel Siegel, fiecare copil are următoarele cinci nevoi fundamentale: nevoia de a fi văzut, nevoia de a fi calmat, nevoia de a fi protejat, nevoia de a fi înțeles și nevoia de a se simți în siguranță. Așadar, episodul de tantrum oferă pe lângă posibilitatea de a-ți crește reziliența ca părinte și posibilitatea de a-i umple copilului cele cinci eprubete.

Sursa foto: Freepik, DepositPhotos

de Mihaela Sandu Scarlat , Medic Psihoterapeut

Articole similare

Mihaela Sandu Scarlat, psihoterapeut: Cum recunoști Sindromul FOMO, ce impact are asupra sănătății

Sindromul FOMO se traduce ca fiind o tulburare obsesiv-compulsivă, însemnând, printre altele, verificarea telefonului frecvent, verificarea căsuței de mail, verificarea feed-ului de știri, fie pentru a urmări conținut nou, fie pentru a vedea ce noi reacții au fost înregistrate la ultima postare, fie pentru a investi în criptomonede, acțiuni sau a face operațiuni financiare la orice oră din zi și din noapte. Amnezia digitală ne face să credem că am petrecut puțin timp pe rețele sociale, însă dacă ne uităm pe statisticile disponibile, vom vedea că percepția avută legată de timpul petrecut este cu mult departe de realitate. Cum ne afectează acest sindrom aflăm detalii de la psihoterapeutul Mihaela Sandu Scarlat.

11 mai 2026

Edited 11 mai 2026

citește articolul

Mihaela Scarlat: Ce este Binge Eatingul, de ce trebuie sa-l evitam si ce impact are asupra sanatatii

Mancatul compulsiv este o tulburare alimentara caracterizata prin episoade frecvente de consum excesiv de alimente, chiar si atunci cand persoana nu simte foame sau nu are nevoie fiziologica de a se hrani. Este cea mai comuna tulburare de alimentatie afectand 3,5% dintre femei si 2% dintre barbati. Tulburarea de comportament alimentar poate aparea in adolescenta, dar in cele mai multe cazuri se declanseaza la maturitate, media varstei de debut fiind 18-20 de ani.

29 octombrie 2024

Edited 29 octombrie 2024

citește articolul

Mihaela Scarlat, psihoterapeut: De ce apare mancatul compulsiv

Mancatul compulsiv (tulburare cunoscuta sub numele de binge eating) este un semn al perturbarii echilibrului emotional si apare atunci cand persoana are nevoie de o recompensa sau de o consolare.

12 ianuarie 2021

Edited 6 februarie 2023

citește articolul