Scleroza sistemica, cunoscuta si sub numele de sclerodermie, este o boala autoimuna cronica care afecteaza in principal pielea. In plus fata de afectarea pielii, poate afecta organele interne (plamani, intestine, rinichi sau inima). Scleroza sistemica provoaca o acumulare de tesut cicatricial in plamani si boli pulmonare interstitiale, producand dispnee in timpul exercitiilor fizice. Implicarea vaselor de sange care alimenteaza plamanii (peretii vaselor se ingroasa) reduce cantitatea de sange care circula prin ele. 

Sindromul McCune-Albright este o boala care afecteaza oasele, pielea si sistemul hormonal (endocrin). Problema osoasa se caracterizeaza prin inlocuirea tesutului normal cu zone de displazie fibroasa care duc la schiopatare, durere sau fractura. Petele maronii de pe piele sunt adesea primul semn aparent al bolii.

Sindromul Chédiak-Higashi este o tulburare autozomala recesiva cauzata de mutatii care afecteaza o proteina de reglementare a traficului lizozomal. Aceasta proteina joaca un rol crucial in incapacitatea neutrofilelor de a elimina microbii fagociti. Pacientii cu sindrom Chédiak-Higashi au infectii recurente, sangerari usoare, vanatai si manifestari neurologice. Sindromul este, de asemenea, asociat cu albinismul oculocutanat. Diagnosticul se face din analiza sangelui pacientului sau a frotiului maduvei osoase si din testarea genetica.

Amiloidoza este o afectiunea in care exista o acumulare de depozite anormale de amiloid in organism. Termenul de amiloidoza cuprinde formarea de depozite in tesuturi si organe de proteine anormale, care sunt numite generic material amiloid.

Eritemul infectios, cunoscut si ca boala obrajilor palmuiti, este definit de aparitia unui proces usor exantematos (roseata maculara difuza in piele), foarte frecvent la varsta pediatrica. Afectiunea apare sub forma de focare epidemice in timpul scolii, afectand atat baietii, cat si fetele.