Eritemul infectios: cauze, simptome, tratament
Eritemul infectios, cunoscut si ca boala obrajilor palmuiti, este definit de aparitia unui proces usor exantematos (roseata maculara difuza in piele), foarte frecvent la varsta pediatrica. Afectiunea apare sub forma de focare epidemice in timpul scolii, afectand atat baietii, cat si fetele. De asemenea, apare in adolescenta si mai rar la maturitate. Eritemul infectios are o mare asemanare cu rujeola, rubeola, alte infectii virale si reactii medicamentoase. Artrita reumatoida juvenila si lupus eritematos sunt principalele boli care trebuie excluse la copiii mai mari. Diagnosticul este de obicei clinic, suspectat la pacientii care prezinta o eruptie malara eritematoasa cu palor perioral ("obraz palmuit"). Ulterior, apare o eruptie cutanata in trunchi si extremitati. Boala este autolimitativa si nu are un tratament specific, cu toate acestea, complicatiile pot aparea din cauza tropismului viral al precursorilor eritrocitelor. Pacientii cu hemoglobinopatii pot prezenta o criza aplastica, in timp ce cei imunocompromisi pot avea o infectie cronica care produce aplazie pura a eritrocitelor.
Cauze ale eritemului infectios
Boala obrajilor palmuiti poate fi transmisa transplacental si uneori provoaca moartea fetala sau anemie fetala severa cu edem generalizat (hidrops fetalis). Cu toate acestea, aproximativ jumatate dintre femeile gravide sunt imune, din cauza infectiei anterioare. Riscul de nastere a unui copil mort este de 2-6% dupa infectia materna, cu un risc maxim in prima jumatate a sarcinii. Eritemul infectios este o boala virala cauzata de parvovirusul B19, iar o femeie insarcinata care are acest parvovirus poate transmite virusul fatului. Principala tinta a acestui virus vizeaza celulele eritropoietice (precursori ai celulelor rosii din sange), care apartin maduvei osoase. Virusul distruge aceste celule atunci cand se afla in faza de diviziune si, astfel, le modifica sinteza. Prin urmare, cantitatea de celule sanguine din plasma persoanei infectate scade.
Afectiunea se transmite pe cale aerogena, atunci cand saliva si secretiile respiratorii se raspandesc. Cel mai mare risc de transmitere este atunci cand pacientul simte ca ”are doar o raceala si/sau febra”, dar si inainte de a aparea eruptiile cutanate, umflaturile si durerile articulare.Parvovirusul B19 provoaca suprimarea tranzitorie a eritropoiezei, care este usoara si asimptomatica, cu exceptia copiilor cu hemoglobinopatii de baza sau alte tulburari eritrocitare.
Pacienti cu risc de eritem
La persoanele cu boli hemolitice cronice, infectia poate produce o intrerupere tranzitorie a formarii celulelor rosii din sange si o scadere brusca a hemoglobinei serice, care adesea forteaza transfuziile. La persoanele cu afectarea sistemului imunitar (leucemii tratati cu chimioterapie, SIDA), exista un risc ridicat de a avea o infectie cronica, cu o scadere semnificativa a sangelui si a celulelor imune din cauza productiei insuficiente in maduva osoasa. Infectia fetala cu acest virus a dus, in unele cazuri, la moartea intrauterina in contextul unei infectii materne.
Simptome ale eritemului
Perioada de incubatie este de 4 pana la 14 zile. Manifestarile initiale tipice sunt simptome pseudoripale nespecifice (de exemplu, febrile, usor disconfort general). Cateva zile mai tarziu, apare un eritem confluent, pe obraji (aspectul de "obraz palmuit") si o exantema simetrica, care este mai vizibila pe brate, picioare si trunchi. In general, eruptia cutanata si toata boala dureaza 5 pana la 10 zile. Cu toate acestea, eruptia cutanata poate reaparea timp de cateva saptamani, exacerbata de lumina soarelui, exercitii fizice, caldura, febra, sau stres emotional. La adulti, uneori provoaca dureri articulare usoare si umflaturi (artrita neeroziva) care pot persista sau reaparea timp de saptamani sau luni. Simptomeꓽ
Eritem (roseata a pielii)
Dureri articulare si inflamatie: Acestea sunt foarte frecvente la adulti si adolescenti, cu o frecventa mai mare la femei. Afecteaza in principal articulatiile mari (incheieturi, maini, genunchi si glezne)
Crize imunocitopenice anemice si tranzitorii: Scaderea brusca a nivelului sanguin si a celulelor imunologice din plasma sanguina, ducand la anemie si o tendinta de a suferi infectii grave din cauza pierderii apararii organismului, aparand la subiectii imunocompromisi sau cu boli hemolitice cronice
Edem generalizat: La fat.
Dureri abdominale.
Guturai
Febra
Prurit (mancarimi)
Durere in gat
Durere de cap
Cum este diagnosticat eritemul infectios?
Diagnosticul eritemului infectios se face prin observarea clinica a eruptiei cutanate, excluzand alte procese. In laborator, nu exista date de diagnostic fiabile pentru acest virus, desi, ca referinta, se masoara nivelurile de anticorpi din sange. O alta metoda eficienta de diagnosticare este utilizarea metodelor de detectare a particulelor virale sau a ADN-ului parvovirusului B19.
Eritemul infectios are o mare asemanare cu rujeola, rubeola, alte infectii virale si reactii medicamentoase. Artrita reumatoida juvenila si lupus eritematos sunt principalele boli care trebuie excluse la copiii mai mari.
Aparitia si modelul de raspandire a eruptiei cutanate sunt singurele caracteristici de diagnostic. Cu toate acestea, unele enterovirusuri pot provoca exanteme similare. Rubeola poate fi exclusa prin teste serologice, iar un istoric de expunere este, de asemenea, util. Testele serologice nu sunt necesare la copiii sanatosi, insa la copiii cu o hemoglobinopatie cunoscuta sau o stare imunocompromisa, se pot efectua si alte teste.
Tratament pentru eritem infectios
Deoarece afectiunea este provocata de un virus, aceasta nu se poate trata cu antibiotice, in ciuda faptului ca despre acestea se cunoaste faptul ca ucid bacteriile. In unele situatii, boala se vindeca de la sine, in decurs de cateva saptamani, nefiind necesar niciun tratament medicamentos. Pentru scaderea febrei se poate recomanda un antitermic, precum paracetamolul, iar daca exista prurit (mancarimi), se pot utiliza creme sau unguente cu rol in ameliorarea acestei simptomatologii. Poate dura pana la 3 saptamani pana la eliminarea virusului, iar in tot acest timp, pacientul trebuie sa isi refaca forta prin odihna. In cazul copiilor, acestia pot fi ajutati prin hidratare corespunzatoare cu lichide.
Intrucat afectiunea este una contagioasa, se va evita contactul cu persoanele care au eritem infectios, insa ideal ar fi sa se evite toti cei care isi sufla nasul, tusesc sau stranuta. Un pacient care a facut boala se imunizeaza pe viata, adica nu va mai avea riscul de a avea din nou patologia, chiar daca va avea contact cu parvovirusul B19.
Nu exista un tratament antiviral specific. In cele mai multe cazuri, nu este nevoie de tratament. Daca febra este mare sau copilul se plange de dureri articulare sau edem dureros, pot fi administrate analgezice nesteroidiene si / sau antiinflamatoare. Copiii cu aplazie eritrocitara (alterarea productiei de celule rosii din sange) indusa de parvovirusul B12 vor necesita transfuzii si masuri de sprijin pana cand starea sangelui s-a stabilizat.
Ce tratament implica diagnosticul de lupus eritematos cronic
Tratamentul constă în aplicarea unui dermatocorticoid topic sau inhibator de calcineurina (tacrolimus, pimecrolimus). Pentru leziuni superficiale se pot administra injecţii cu corticoizi. O perioada se mai prescriu totodata si retinoizi (acitretin în cazul leziunilor hiperkeratozice), corticoterapie generală (mai ales atunci când există o rezistenţă la antimalarice) sau talidomida. În perioada însorită, datorită fotosensibilităţii crescute, pacienţii trebuie să se ferească de razele directe ale soarelui, să utilizeze creme cu factor de protecţie ridicat şi pălării cu boruri largi. Se mai poate administra un supliment de betacaroten ( 75-250 mg/zi ) pentru efectul său antiactinic.
Lupusul eritematos sistemic este o boală multisistemică severă, cu manifestări clinice multiple: febră în 90% dintre cazuri, leziuni cutanate în special la 85 % dintre cazuri, tulburări ale sistemului nervos central cu crize convulsive sau afectarea organică a creierului, psihoze,dureri articulare, oboseală cronică, scădere în greutate, artrită şi artralgii în 80% dintre cazuri, dureri abdominale datorate arteritei si peritonitei sterile, hepatomegalie, miopatie, splenomegalie, limfadenopatie, afectare renală, nefropatie lupică, cardiacă (pericardită în 20 % dintre cazuri), hematologică (anemie, trombocitopenie, leucopenie şi limfopenie) şi pulmonară (pleurită).
Leziunile cutanate sunt reprezentate de erupţia tipică în formă de fluture, care se localizează pe faţă, dar pot fi prezente şi leziuni papuloase eritematoase, urticarie, plăci eritemato-scuamoase sau plăci discoid, ca şi în lupusul eritematos cronic, eritem palmar, telangiectazii periunghiale, leziuni cu aspect de degeratură care apar în sezonul rece la nivelul degetelor şi urechilor (forma numită chilblain lupus), fenomenul Raynaud (degete reci, cianotice), purpură palpabilă la nivelul membrelor inferioare (vasculită), ulceraţii, tromboflebite profunde. Pacienţii mai pot prezenta alopecie difuză necicatricială sau ulceraţii orale şi nazofaringiene nedureroase.
