Rahitismul la copii: cum se manifesta, de ce apare, preventie

Rahitismul este incadrat in categoria afectiunilor metabolice (rahitismul implica dereglari ale metabolismului fosfocalcic) si semnifica o tulburare de mineralizare a oaselor. Concret, in rahitism, oasele se slabesc, de obicei din cauza deficientei extreme si prelungite de vitamina D. Unele probleme rare mostenite pot provoca, de asemenea, rahitism.

Vitamina D ajuta corpul copilului sa absoarba calciul si fosforul din alimente, iar lipsa unei cantitati suficiente de vitamina D face dificila mentinerea unor niveluri adecvate de calciu si fosfor in oase, ceea ce poate provoca rahitism. Adaugarea vitaminei D sau a calciului in dieta corecteaza de obicei problemele osoase asociate cu rahitismul. Atunci cand rahitismul se datoreaza unei alte probleme medicale, copilul poate avea nevoie de medicamente suplimentare sau de alt tratament. Unele dintre deformarile osoase cauzate de rahitism pot necesita interventii chirurgicale corective. Tulburarile mostenite rare, asociate cu niveluri scazute de fosfor, cealalta componenta minerala a osului, pot necesita alte tratamente.

Cum se manifesta rahitismul la copii?

Semnele si simptomele rahitismului pot include:

Intarzierea abilitatilor motorii
Durere la nivelul coloanei vertebrale, pelvisului si picioarelor
Slabiciune musculara
Proeminenta occipitala
Fontanela anterioara larg deschisa dupa varsta de 8 luni sau mentinerea acestui fapt pana dupa varsta de 18 luni
Deformarea claviculei
Fracturi costale
Picioarele prezinta curburi in zona gambelor
Semne de hipocalcemie
Fracturi osoase
Cutie toracica in forma de clopot
Deformarea oaselor bazinului
Formarea cu intarziere a dintilor
Crampe musculare
Discutati cu medicul daca copilul are dureri osoase, slabiciune musculara sau deformari osoase evidente.

Care sunt cauzele rahitismului?

Oasele unui copil cresc atunci cand se formeaza tesut osos nou in placile de crestere sau placile epifizele oaselor. Cartilajul de crestere este zona de tesut in crestere, care se formeaza aproape de capetele oaselor lungi. Calciul si fosforul se leaga de acest cartilaj, astfel incat se poate forma un os dur si rezistent.

Lipsa vitaminei D
Vitamina D ajuta organismul sa absoarba calciul si fosforul din alimente. Fara suficienta vitamina D, organismul nu poate pastra suficient calciu si fosfor in placile de crestere. Oasele devin moi si slabe, fiind capabile sa se indoaie sau sa dobandeasca forme anormale. Copiii care nu primesc suficienta vitamina D pot dezvolta, asadar, rahitism.

Pielea este capabila sa produca vitamina D in momentul in care este expusa la soare, insa exista situatii si conditii care nu pot genera o doza suficienta de vitamina D (copiii din tarile nordice, de exemplu). Printre alimentele care contin vitamina D se numara si galbenusul de ou, pestele gras (somon, macrou).

Probleme de absorbtie
Unii copii se nasc cu afectiuni medicale care afecteaza modul in care corpurile lor absorb vitamina D sau o dezvolta mai tarziu. Cateva exemple includ:

Boala celiaca
Boala inflamatorie intestinala
Fibroza chistica
Probleme renale
Factori de risc
Factorii care pot creste riscul de aparitie a rahitismului:

Piele inchisa la culoare – aceasta are mai mult pigment de melanina, ceea ce scade capacitatea pielii de a produce vitamina D din lumina soarelui.
Deficitul de vitamina D al mamei in timpul sarcinii - Un copil nascut de o mama cu deficit ridicat de vitamina D se poate naste cu semne de rahitism sau le poate dezvolta in cateva luni de la nastere.
Locuirea in regiuni cu o clima rece - Copiii care traiesc in locuri cu mai putina lumina solara prezinta un risc mai mare de rahitism.
Nastere prematura - Bebelusii nascuti inainte de termen tind sa aiba niveluri mai scazute de vitamina D, deoarece au mai putin timp pentru a primi vitamina mamei lor.
Anumite tipuri de medicamente anticonvulsivante si antiretrovirale, utilizate pentru tratarea infectiilor cu HIV, par sa interfereze cu capacitatea organismului de a utiliza vitamina D.
Alaptare exclusiva - Laptele matern nu contine suficienta vitamina D pentru a preveni rahitismul.

Complicatii ale rahitismului

Lasat netratat, rahitismul poate provoca urmatoarele:

Coloana vertebrala anormal de curbata
Deformari in oase
Defecte dentare
Convulsii

Prevenirea rahitismului la copii, cum se pune diagnostic

Corpul nostru produce vitamina D atunci cand suntem expusi la lumina soarelui, ca atare acest fapt lucru ofera cea mai buna sursa de vitamina D (10 pana la 15 de minute de expunere la soare aproape de pranz poate fi suficienta). Cu toate acestea, daca pielea este mai inchisa la culoare, ori daca este iarna, este foarte probabil ca prin expunerea la soare, sa nu se obtina suficienta vitamina D.  De asemenea, din cauza preocuparilor legate de cancerul de piele, bebelusii si copiii mici, in special, ar trebui sa evite soarele direct, sa poarte protectie solara si imbracaminte de protectie.

Pentru a preveni rahitismul, copilul trebuie sa manance alimente care contin vitamina D in mod natural (peste gras, cum ar fi somon si ton, ulei de peste si galbenusuri de ou). Tratarea rahitismului ajuta la intarirea oaselor, iar pentru aceasta medicii prescriu, de regula, suplimente pentru a inlocui vitamina D, calciul si fosforul. De asemenea, copiiilor le este recomandat sa consume si alimente bogate in calciu. Acestea includ lactate, fasole, unele nuci, unele seminte si legume cu frunze verzi. Daca rahitismul este cauzat de o alta boala, copilul trebuie sa vada un specialist pentru tratament. In timpul examenului, medicul va apasa usor pe oasele copilului pentru a identifica anomalii. Medicul va acorda o atentie deosebita la:

Craniu - Bebelusii cu rahitism au adesea cranii mai moi, iar punctele moi (fontanelele) pot dura mai mult pana se inchid.
Picioare - In timp ce bebelusii sanatosi pot avea picioare usor arcuite, un arc foarte pronuntat apare adesea in cazurile de rahitism.
Piept - Unii copii cu rahitism dezvolta anomalii ale coastelor, care pot zdrobi sternurile si pot provoca hernii.
Incheieturi si glezne - Copiii cu rahitism au adesea incheieturi si glezne care sunt mai lungi sau mai subtiri decat in mod normal.
Razele X ale oaselor afectate pot dezvalui deformari osoase.
Testele de urina si de sange pot confirma diagnosticul de rahitism si pot ajuta, de asemenea, la monitorizarea progresului tratamentului.
Perioada de construire a oaselor puternice este in copilarie si adolescenta. Copiii care incep viata adulta cu oase puternice sunt mai putin susceptibili de a avea pierderi osoase mai tarziu.

Cum se manifesta deficitul de vitamine?

Organismul are nevoie de 13 vitamine absolut esentiale pentru o buna functionare a acestuia. Fiecare vitamina are rolul ei, iar deficitul (avitaminoza) poate avea efecte daunatoare asupra organismului.

● Vitamina A sau retinol: Produce orbire de noapte, uscaciune a ochilor (membrana conjunctiva) In schimb, excesul de aceasta vitamina produce tulburari, cum ar fi modificari osoase, sau chiar inflamatii si sangerari in diferite tesuturi.

● Vitamina D sau Calciferol: Poate provoca decalcifierea oaselor (osteoporoza), carii dentare grave sau chiar rahitism.

● Vitamina E sau tocoferol: Poate provoca anemie, distrugerea celulelor rosii din sange, degenerare musculara si tulburari de reproducere.

● Vitamina K sau antihemoragica: Pot aparea sangerari nazale, in tractul digestiv sau genito-urinar.

● Vitamina C (acid ascorbic): Se manifesta prin gingivita (inflamatia gingiilor), piele cu aspect solzos, vindecare lenta a ranilor, sangerari nazale, smalt deficitar al dintilor, durere si inflamatie ale articulatiilor, anemie, crestere a greutatii, par uscat.

● Vitamina B1 (tiamina): Deficitul de vitamina B1 produce oboseala, modificari nervoase in general. Daca deficitul este sever poate aparea sindromul Korsakoff, caracterizat prin pierderea memoriei si confuzie sau boala Wernicke, tulburari oculare, confuzie.

● Vitamina B2 (riboflavina): Lipsa vitaminei B2 in dieta provoaca tulburari oculare cum ar fi fotofobia (durerea oculara cauzata de lumina), precum si modificari orale, inclusiv aparitia fisurilor in cavitatea bucala si roseata buzelor.

● Vitamina B3 (cianina sau acidul nicotinic): Deficitul de vitamina B3 produce o inflamatie a pielii, modificari ale sistemului digestiv, diaree, deteriorarea sistemului nervos (dementa).

● Vitamina B6 (sau piridoxina): Deficitul major provoaca iritabilitate, slabiciune, ameteli, depresie, neuropatie periferica si spasme, tulburari de crestere, acrodinie si anemie.

● Vitamina B12 sau cianocobalamina: Cea mai frecventa cauza a deficitului de ciancobalamina (vitamina B12) este anemia pernicioasa, alte cauze ar fi: Gastrectomie totala, cancer gastro-intestinal, fistula gastro-intestinala, diverticula, tuberculoza, ileita, boala celiaca, dietele vegetariene si gastrita atrofica.