Otoscleroza: cauze, simptome si optiuni de tratament
Pierderea auzului este o problema de sanatate globala care afecteaza bunastarea educationala, psihologica si fizica a aproximativ 360 de milioane de persoane la nivel mondial. Printre multiplele cauze ale acestei afectiuni, otoscleroza se distinge ca fiind o problema medicala aparte. Aceasta boala implica un proces anormal si progresiv de remodelare a oaselor, care poate duce la deteriorarea auzului. Impactul ei asupra vietii individuale subliniaza importanta recunoasterii timpurii si a interventiilor adecvate pentru a minimiza consecintele asupra calitatii vietii.
Ce este otoscleroza?
Otoscleroza reprezinta o provocare semnificativa in domeniul sanatatii auditive, afectand o portiune mica, dar esentiala, a populatiei. Aceasta boala degenerativa ataca oasele fine din urechea interna, provocand o pierdere auditiva graduala. Particularitatea otosclerozei consta in dezvoltarea anormala a osului in interiorul urechii, ceea ce restrictioneaza mobilitatea structurilor vitale pentru auz, cum ar fi ciocanul, nicovala si scarita. Aceasta restrictie duce inevitabil la scaderea capacitatii de a auzi. Desi otoscleroza poate afecta persoane de orice varsta, ea este predominant identificata la adultii tineri, in special intre 20 si 40 de ani, cu o incidenta mai mare la femei, care sunt de doua ori mai susceptibile de a dezvolta aceasta afectiune comparativ cu barbatii.
Aspectul genetic joaca un rol foarte important, avand in vedere ca aproximativ jumatate dintre persoanele afectate au un istoric familial al bolii. Cu o prevalenta de 0,3% - 0,4% in populatia globala, otoscleroza se numara printre principalele cauze ale pierderii auzului la adultii tineri si cei de varsta mijlocie, accentuandu-se mai ales in randul femeilor. Desi procentul celor afectati poate parea mic, impactul bolii asupra calitatii vietii nu este de neglijat, avand in vedere potentialul sau de a duce la o deteriorare semnificativa a auzului si, in lipsa unui tratament corespunzator, chiar la surzenie. Otoscleroza tinde sa fie bilaterala, afectand ambele urechi, desi adesea se manifesta intr-o maniera asimetrica, o ureche putand fi mai afectata decat cealalta.
Cauze si factori de risc
Acest proces defectuos conduce la formarea de os nou, insa intr-un mod neadecvat, afectand astfel auzul. Desi cauza exacta ramane un mister, otoscleroza ar putea fi influentata de o combinatie de factori genetici, hormonali si virali.Se observa o predispozitie familiala, indicand posibilitatea unei componente ereditare datorita unei gene defectuoase. Interesant, aproximativ doua treimi din persoanele afectate de otoscleroza au rude care sufera de aceeasi afectiune, sugerand un model de transmitere genetica. Schimbarile hormonale, in special in timpul sarcinii, pot accelera progresia otosclerozei, sugerand un rol semnificativ al factorilor hormonali. Exista speculatii ca anumite infectii virale, precum rujeola, ar putea declansa sau agrava conditia.
Factorii de risc asociati cu otoscleroza includ varsta (cu un debut frecvent in tinerete si simptome care se intensifica in jurul varstei de 30 de ani), genetica (cu jumatate dintre cazuri avand o legatura genetica), sexul (femeile sunt la un risc mai mare, mai ales in timpul sarcinii) si anumite conditii medicale preexistente, precum rujeola sau tulburarile autoimune. Interesant este ca in ciuda rolului clar al geneticii, prezenta genei asociate cu otoscleroza nu garanteaza dezvoltarea afectiunii.
Simptomele otosclerozei
Otoscleroza poate afecta una sau ambele urechi, ducand la o serie de simptome distinctive care pot complica viata de zi cu zi a celor afectati. Principalul semn al otosclerozei este pierderea treptata a auzului, care se poate agrava odata cu trecerea timpului. Desi la inceput, pierderea auzului poate fi usoara, exista cazuri in care aceasta se intensifica rapid, conducand in cele din urma la surzenie totala daca nu este tratata corespunzator. Interesant este ca otoscleroza afecteaza in principal capacitatea de a auzi sunetele joase, spre deosebire de pierderea auzului asociata in general cu inaintarea in varsta, care afecteaza mai mult sunetele inalte.
Un alt simptom intrigant este tendinta persoanelor cu otoscleroza de a vorbi intr-un ton mai scazut. Datorita modului in care afectiunea modifica perceptia propriei voci, aceasta pare neobisnuit de puternica pentru cel afectat, facandu-l sa vorbeasca mai incet. Unii indivizi pot experimenta o capacitate imbunatatita de a auzi in medii zgomotoase, un fenomen cunoscut sub numele de paracuzie, care poate face conversatiile in locuri aglomerate precum cafenele sau pub-uri sa para surprinzator de clare. Tinitusul, adica perceptia unor zgomote interne precum bazaitul sau tiuitul, fara o sursa externa, este o caracteristica frecventa a otosclerozei, afectand aproximativ 80% dintre persoanele diagnosticate. Aceste sunete interne pot varia de la fluieraturi la zgomote asemanatoare masinilor si tind sa se intensifice pe masura ce pierderea auzului progreseaza.
Desi mai rar intalnit, vertijul sau senzatiile de ameteala si dezechilibru pot aparea si ele, avand impact asupra mecanismului de echilibru din urechea interna. Aceasta problema adauga un alt strat de dificultate pentru cei cu otoscleroza, complicand si mai mult gestionarea simptomelor in viata de zi cu zi. Identificarea timpurie si tratamentul adecvat sunt esentiale pentru a controla simptomele otosclerozei si pentru a imbunatati calitatea vietii celor afectati.
![[2025] [MARTIE-MAI] [SPRING] [TG] Transport Gratuit [Biessen] [prag 70lei]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/_/e/_eticheta-tg_1.png)
Optiuni de tratament pentru otoscleroza
Exista modalitati eficiente de tratament care variaza in functie de gravitatea situatiei individuale. Pentru cazurile mai usoare, solutia poate fi purtarea unui aparat auditiv. Aceste dispozitive sunt proiectate sa amplifice sunetele, facilitand astfel auzul pentru cei afectati. Desi sunt utile, este important de retinut ca aparatele auditive nu previn deteriorarea progresiva a auzului.In situatii mai severe, cand aparatele auditive nu ofera suficienta ameliorare, se poate recurge la o interventie chirurgicala numita stapedectomie. Aceasta procedura consta in inlocuirea oscioarelor afectate din urechea medie cu implanturi din plastic sau metal, avand ca scop imbunatatirea transmiterii sunetelor si, implicit, a auzului.
Stapedectomia are un grad inalt de succes, imbunatatind auzul in aproximativ 80-90% din cazuri, insa, ca orice interventie chirurgicala, prezinta riscuri. Printre complicatiile posibile se numara deplasarea implantului si necroza nicovalei, unul dintre oscioarele urechii medii. Discutiile preoperatorii cu specialistul sunt importante pentru a intelege riscurile si limitarile procedurii. Recuperarea dupa o stapedectomie este relativ rapida, majoritatea pacientilor putandu-si relua activitatile obisnuite intr-o saptamana. Persoanele cu locuri de munca ce implica efort fizic semnificativ ar putea avea nevoie, insa, de o perioada de convalescenta de aproximativ o luna.
Bibliografie:
Melmed S, et al. Neuroendocrine tumors and related disorders. In: Williams Textbook of Endocrinology. 14th ed. Elsevier; 2020. https://www.clinicalkey.com. Accessed Dec. 15, 2020;
Neuroendocrine and adrenal tumors. National Comprehensive Cancer Network. https://www.nccn.org/professionals/physician_gls/default.aspx. Accessed Dec. 15, 2020;
Feldman M, et al., eds. Neuroendocrine tumors. In: Sleisenger and Fordtran's Gastrointestinal and Liver Disease: Pathophysiology, Diagnosis, Management. 11th ed. Elsevier; 2021;
Goldman L, et al., eds. Neuroendocrine tumors. In: Goldman-Cecil Medicine. 26th ed. Elsevier; 2020. https://www.clinicalkey.com. Accessed Dec. 15, 2020;
