Controlul hiperglicemiei prin fitoterapie: Cand se recomanda, metode si beneficii
În contextul actual, unde tulburările metabolice sunt tot mai frecvente. Dintre acestea, hiperglicemia - o creștere anormală a glucozei în sânge - devine o preocupare majoră.
Ce trebuie să reținem despre hiperglicemie
- O valoare normală a glucozei în sânge se situează între 70 și 110 mg la 100 ml de sânge.
- Orice valoare care depășește acest prag poate fi clasificată drept hiperglicemie, care, netratată, poate conduce la diverse complicații serioase, inclusiv diabetul zaharat.


Cum știm că există risc de hiperglicemie
În contextul actual, unde tulburările metabolice sunt tot mai frecvente, hiperglicemia - o creștere anormală a glucozei în sânge - devine o preocupare majoră. O valoare normală a glucozei în sânge se situează între 70 și 110 mg la 100 ml de sânge.
Orice valoare care depășește acest prag poate fi clasificată drept hiperglicemie, care, netratată, poate conduce la diverse complicații serioase, inclusiv diabetul zaharat.
Pe măsură ce aceste condiții devin mai răspândite, interesul pentru abordări alternative de tratament a crescut semnificativ. În acest context, fitoterapia, adică utilizarea plantelor medicinale pentru gestionarea și tratamentul afecțiunilor, capătă un rol din ce în ce mai important.
Multe studii recente au început să exploreze potențialul anumitor plante în reglarea nivelurilor de glucoză din sânge, oferind astfel o alternativă sau un complement la tratamentele farmacologice tradiționale.
Reorientarea către fitoterapie nu numai că reflectă o încercare de a folosi metode mai naturale și posibil cu efecte secundare reduse, dar subliniază și o schimbare în modul în care pacienții și medicii privesc gestionarea sănătății - cu o deschidere către integrarea practicilor holistice în cadrul strategiilor medicale convenționale.
-
Ashwagandha, 120 capsule, HerbageticaPret 50,49 Lei Pret vechi 59,40 Lei
Afecțiuni asociate cu hiperglicemia
Hiperglicemia, adesea asociată cu diabetul și alte afecțiuni endocrine, poate fi provocată și de factori iatrogeni, cum ar fi tratamentul cu glucocorticoizi. Acest tip de tratament poate induce stări de hipercorticism, ducând la o serie de simptome precum hiperglicemie, glicozurie, și o toleranță scăzută la glucoză, dar paradoxal, o toleranță crescută la insulină.
Utilizarea glucocorticoizilor poate crește, de asemenea, gluconeogeneza din proteine și poate reduce utilizarea glucozei în țesuturile corpului. Aceste modificări subliniază complexitatea răspunsului metabolic la tratamentele hormonale și nevoia de abordări terapeutice bine ajustate.
Din această cauză, fitoterapia, cu principiile sale active hipoglicemiante, oferă o alternativă promițătoare pentru gestionarea și ameliorarea acestor efecte, oferind o soluție mai naturală și potențial cu mai puține efecte secundare decât tratamentele convenționale bazate pe medicamente.
În acest context, o înțelegere profundă a modificărilor metabolice este esențială pentru stabilirea celor mai eficiente și sigure protocoale de tratament.


Cum se întâmplă un episod hiperglicemic?
Cortizolul, un hormon glucocorticoid al cărui precursor este cortisona, joacă un rol important în reglarea metabolismului și influențează nivelul glicemiei. Acest proces este mediat de transformarea cortisonei în cortizol printr-un mecanism oxidoreducător, care se desfășoară în anumite țesuturi specifice, având nevoie de NADPH.
Această transformare este catalizată de enzima 11 beta HSD1, care funcționează nu doar ca un catalizator, dar și ca un ligand specific pentru receptorul mineralocorticoid.
Prin legarea activă a cortizolului la receptorul glucocorticoid, se potențează diverse reacții metabolice care influențează atât glicemia, cât și alte funcții corpului. De asemenea, nivelul crescut de cortizol poate stimula și receptorii mineralocorticoizi, afectând astfel și alte aspecte ale metabolismului, cum ar fi reglarea electrolitilor și a apei.
Un exemplu în acest sens este aldosterona, un hormon mineralocorticoid secretat de zona glomerulară a cortexului suprarenal, care are un impact semnificativ asupra balanței electrolitice, inducând adesea hipokaliemie, adică o scădere a nivelului de potasiu în sânge.
Dacă vrei să citești și alte informații relevante despre acest fruct, descoperă toate beneficiile ascunse de pepenele roșu.
Cum funcționează fitoterapia în episoadele de hiperglicemie
Fitoterapia este o ramură a medicinei care câștigă teren în controlul hiperglicemiei, o problemă tot mai frecventă în societatea contemporană. În contextul efectelor secundare ale medicamentelor sintetice utilizate pentru scăderea nivelului de zahăr din sânge, multe cadre medicale se orientează către soluții naturiste.
Studiile internaționale au examinat diverse plante utilizate tradițional în medicina orientală (chinezească, indiană, tibetană) și sud-americană ca tratamente pentru hiperglicemie. Rezultatele acestor cercetări au identificat principii active și mecanisme prin care aceste plante ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge.
Descoperirile sunt valoroase pentru comunitatea medicală și contribuie semnificativ la avansul fitoterapiei.
Fitoterapia modernă oferă soluții inovative pentru gestionarea hiperglicemiilor, prin utilizarea unor compuși naturali care influențează metabolismul glucocorticoizilor. Una dintre enzimele cheie în acest proces este 11 beta HSD1, care reglează activarea glucocorticoizilor la nivel local și are un impact direct asupra funcției renale și a metabolismului potasiului.
O activitate crescută a acestei enzime poate duce la un nivel ridicat de cortizol în corp, ceea ce este asociat cu dezvoltarea sindromului metabolic. Acest sindrom include o serie de afecțiuni precum obezitatea, rezistența la insulină (diabet), dislipidemia și hipertensiunea.
Pentru contracararea efectelor negative ale unui nivel crescut de cortizol, tratamentul poate include utilizarea inhibitorilor de 11 beta HSD1.
Acești inhibitori funcționează prin reducerea activității enzimei, ajutând astfel la scăderea producției de cortizol. Printre compușii testați, cu rezultate promițătoare, se numără acidul gliciretinic, gosipolul, morinul, quercetolul și rutozidul.
Acești inhibitori au arătat o eficiență notabilă, în special asupra enzimei hepatice, sugerând un potențial terapeutic valoros în managementul sindromului metabolic prin abordări fitoterapeutice. Aceste descoperiri deschid calea spre tratamente mai naturale și posibil cu efecte secundare reduse, comparativ cu medicamentele tradiționale.
Ce sunt episoadele de hiperglicemie patogena si cum le putem evita
În combaterea diabetului zaharat, hipoglicemiantele reprezintă o clasă esențială de medicamente care funcționează prin mecanisme variate, inclusiv stimularea celulelor beta pancreatice pentru producția de insulină, scăderea gluconeogenezei și creșterea utilizării glucozei la nivel periferic.
Această eficiență este strâns legată de capacitatea pancreasului de a produce insulină. De asemenea, aceste substanțe întârzie absorbția glucozei din tractul digestiv și contribuie la reducerea concentrației plasmatice a glicogenului fosforilat peptidic (GPP).
Recent, clasificarea hipoglicemiantelor a evoluat, împărțindu-se în categorii precum insulinomimeticele directe și indirecte, precum și în alte substanțe ce influențează metabolismul glucozei. Insulinomimeticele directe, de exemplu, activează receptorii insulinici și stimulează celulele beta să producă și să elibereze insulină.
Exemple notabile includ glicanii din Panax ginseng și diverse alte produse vegetale precum Althaeae radix sau Lithospermi herba.
Interesant este rolul insulinomimeticelor indirecte și al altor compuși care influențează pozitiv gestionarea diabetului. Printre acestea se numără acidul tanic, care este implicat în fosforilarea receptorului insulinic și translocarea GLUT4, esențial în utilizarea glucozei de către mușchi și adipocite.
De asemenea, peptida P și gurmarina din Gymnema sylvestre arată o acțiune sinergică în reducerea glucozei și a proteinelor plasmatice glicozilate.


Anumite oligoelemente, precum cromul și magneziul, sunt recunoscute pentru îmbunătățirea sensibilității la insulină și a toleranței la glucoză, fiind găsite în diverse plante medicinale și alimente.
Un aspect important al acestor terapii este capacitatea lor de a regenera celulele beta pancreatice și de a stimula eliberarea de insulină, cu substanțe precum acizii gimnemici din Gymnema sylvestre sau epicatechina din ceaiul verde.
Aceste tratamente sunt deosebit de relevante în condiții specifice, cum ar fi bolile hepatice sau hipotiroidismul, unde compuși precum estrogenii din plante precum Trifolium pratense sau Medicago sativa pot influența pozitiv metabolismul, oferind astfel o abordare holistica și integrată în gestionarea condițiilor metabolice complexe.
Intrebari frecvente despre hiperglicemie
1. Are fiecare persoană același prag al glicemiei pentru producția de insulină?
Nu, pragul glicemic pentru producția de insulină variază de la persoană la persoană în funcție de factori genetici, vârstă și starea generală de sănătate. Sensibilitatea individuală la insulină și stilul de viață influențează, de asemenea, acest prag.
2. Cât de rapid răspunde insulina la episoadele de hiperglicemie?
Răspunsul insulinic este rapid, cu o primă fază de secreție care începe în câteva minute de la creșterea glicemiei. Această fază inițială este urmată de o a doua fază mai susținută care poate dura câteva ore pentru a menține glicemia în limite normale.


3. Care sunt factorii care pot modifica pragul glicemic si pot declansa un episod hiperglicemic?
Pragul glicemic pentru eliberarea insulinei poate fi modificat de factori precum activitatea fizică, compoziția dietei, stresul și anumite medicamente. Sensibilitatea țesuturilor la insulină și funcția celulelor beta pancreatice influențează, de asemenea, acest prag.
Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
- Stanner, S. A., Hughes, J., Kelly, C. N., & Buttriss, J. (2004). A review of the epidemiological evidence for the 'antioxidant hypothesis'. Public health nutrition, 7(3), 407–422. https://doi.org/10.1079/phn2003543;
- Carlsen, M. H., Halvorsen, B. L., Holte, K., Bøhn, S. K., Dragland, S., Sampson, L., Willey, C., Senoo, H., Umezono, Y., Sanada, C., Barikmo, I., Berhe, N., Willett, W. C., Phillips, K. M., Jacobs, D. R., Jr, & Blomhoff, R. (2010). The total antioxidant content of more than 3100 foods, beverages, spices, herbs and supplements used worldwide. Nutrition journal, 9, 3. https://doi.org/10.1186/1475-2891-9-3;
- Basu, A., Nguyen, A., Betts, N. M., & Lyons, T. J. (2014). Strawberry as a functional food: an evidence-based review. Critical reviews in food science and nutrition, 54(6), 790–806. https://doi.org/10.1080/10408398.2011.608174;
- PANIZZI, L., SCARPATI, M. Constitution of Cynarine, the Active Principle of the Artichoke. Nature 174, 1062 (1954). https://doi.org/10.1038/1741062a;



























