Sindromul Takotsubo, adesea denumit si cardiomiopatia indusa de stres sau, mai poetic, sindromul inimii frante, reprezinta o conditie medicala temporara caracterizata prin deformarea accentuata a ventriculului stang al inimii. Aceasta anomalie este declansata de expunerea la un nivel ridicat de stres, fie ca este vorba de stres emotional sau fizic. Cu toate ca prezinta simptome similare cu cele ale unui infarct, acest sindrom are particularitati distincte in ceea ce priveste tratamentul. 

Abordarea temei sindromului mortii subite necesita sensibilitate si tact, data fiind natura sa profund delicata si adesea considerata tabu. Fenomenul, surprinzator si neasteptat, se manifesta diferit intre bebelusi si adulti, reflectand varietatea factorilor de risc si particularitatile biologice specifice fiecarei etape de varsta. In randul celor mai mici, sindromul mortii subite infantile reprezinta o realitate ingrijoratoare, cu cercetari axate pe identificarea si minimizarea factorilor de risc - de la aspecte legate de somn pana la mediul inconjurator.

Sindromul Netherton este o afectiune genetica rara, manifestata printr-o serie de simptome dermatologice complexe si provocatoare. Este o boala ereditara cu transmitere autosomal recesiva, ceea ce inseamna ca pentru a fi afectat, individul trebuie sa mosteneasca o copie defectuoasa a genei implicate de la ambii parinti. Una dintre cele mai distinctive caracteristici ale sindromului este tricorexis invaginata, cunoscuta si sub denumirea de "par de bambus". Acest termen descrie o anomalie a firului de par unde cuticula de la capatul distal al firului se invagineaza in cea proximala, creand o deformare vizibila asemanatoare cu o bucla sau o soseta. Aceasta se datoreaza unei keratinizari defectuoase care apare intermitent de-a lungul firului de par.

Sindromul Fanconi reprezinta o anomalie a functiei tuburilor renale proximali, care conduce la eliminarea excesiva prin urina a elementelor nutritive si minerale esentiale, inclusiv aminoacizi, glucoza, fosfati, acid uric si bicarbonat. Aceasta pierdere excesiva nu doar afecteaza echilibrul hidro-electrolitic si mineral al organismului, dar se manifesta si prin semne clinice precum intarzierea in crestere, poliurie (cresterea volumului de urina), polidipsie (senzatia intensa de sete), deshidratarea si, in cazul copiilor, rahitism – o afectiune ce softenizeaza oasele. La adulti, pierderea progresiva a densitatii osoase poate duce la osteoporoza si osteomalacie, conditii care fragilizeaza oasele si le fac mai susceptibile la fracturi.

Sindromul Klinefelter reprezinta o conditie genetica specifica barbatilor, caracterizata prin prezenta unui numar suplimentar de cromozomi X. In mod obisnuit, barbatii au o configuratie cromozomiala XY, dar cei afectati de acest sindrom prezinta un profil XXY, avand astfel un cromozom X in plus. Aceasta anomalie poate varia, deoarece exista cazuri in care barbatii pot avea doi sau chiar trei cromozomi X suplimentari, si, desi mai rar, un numar mai mare de cromozomi Y.

Sindromul Marcus Gunn, cunoscut si sub denumirea de sincinezia trigemino-oculomotorie, reprezinta una dintre cele mai intalnite forme de sincinezii oculofaciale mostenite. Acest sindrom se manifesta printr-o cadere a pleoapei superioare, variind ca intensitate, si prin miscari involuntare ale aceleiasi pleoape in timpul efectuarii unor actiuni cum ar fi mestecarea sau suptul. Aceasta conditie este de obicei observabila imediat de la nastere, cand parintii pot observa miscarile neobisnuite ale pleoapei copilului lor in timpul hranirii.

Sindromul Adie, denumit si sindromul Holmes-Adie, reprezinta o anomalie neurologica caracterizata prin afectarea controlului autonom al pupilei, ca urmare a degenerarii ganglionului ciliar. Aceasta afectiune a fost identificata si descrisa pentru prima data in 1931 de catre neurologii William John Adie si Sir Gordon Morgan Holmes, dupa care a fost numita. Principalele semne ale sindromului includ dilatarea anormala a uneia sau ambelor pupile, paralizia partiala a muschilor oculari si o reactie lenta sau absenta a pupilei la lumina. In situatiile in care se observa doar simptomele legate de pupile, afectiunea poarta numele specific de "pupila tonica a lui Adie".

Sindromul Duane reprezinta o forma neobisnuita si innascuta de strabism, avand la baza dezvoltarea inadecvata a nervului cranian numarul sase, cunoscut si sub denumirea de nervul abducens. Aceasta afectiune se manifesta cel mai adesea prin dificultatea sau imposibilitatea de a misca ochiul lateral (spre exterior). Descoperit in secolul XIX de oftalmologi de renume, Jakob Stilling si Siegmund Türk, si mai tarziu detaliat de Alexander Duane in 1905, sindromul poarta si alte denumiri, inclusiv sindromul de retragere Duane si sindromul Stilling-Türk-Duane, care reflecta simptomele specifice si contributia semnificativa a acestor medici la intelegerea afectiunii. 

In Sindromul Auto-Brewery, etanolul este produs prin fermentarea endogena de ciuperci sau bacterii din sistemul gastrointestinal, cavitatea bucala sau sistemul urinar. Pacientii cu sindrom prezinta multe dintre semnele si simptomele intoxicatiei cu alcool, in timp ce neaga un aport de alcool si raporteaza adesea o dieta bogata in zahar, cu continut ridicat de carbohidrati. Productia de etanol endogen apare in cantitati minime ca parte a digestiei normale, dar atunci cand fermentarea drojdiei sau bacteriilor devine patogena, pot rezulta niveluri extreme de alcool in sange. Sindromul Auto-Brewery este mai raspandit la pacientii cu co-morbiditati precum diabetul, obezitatea si boala Crohn, dar poate aparea si la persoane sanatoase.