Agranulocitoza: o afectiune rara a sistemului imunitar si optiuni de tratament
Agranulocitoza este o afectiune in care numarul absolut de neutrofile este mai mic de 100 per microlitru de sange. Este o afectiune grava si poate pune viata in pericol. Diagnosticul si tratamentul prompt sunt necesare pentru a evita mortalitatea din cauza septicemiei. Se disting trei tipuri principale de agranulocitozaꓽ dobandita, congenitala (este prezenta de la nastere) si ereditara (mostenita).
Agranulocitoza dobandita poate fi cauzata de o varietate de medicamente. Cu toate acestea, printre medicamentele la care un pacient poate fi sensibil se numara mai multe utilizate in tratamentul cancerului (agenti chimioterapeutici cancerosi) si altii folositi ca medicamente antipsihotice (de exemplu, clozapina). Simptomele acestei tulburari apar ca urmare a interferentei in producerea de granulocite in maduva osoasa. Persoanele cu agranulocitoza sunt sensibile la o varietate de infectii bacteriene, de obicei cauzate de bacterii benigne altfel gasite in organism. Nu rareori, ulceratiile dureroase se dezvolta si in mucoase care aliniaza gura si / sau tractul gastrointestinal.
Medicamente care sporesc aparitia bolii
Urmatoarele clase de medicamente sunt incriminate pentru manifestarea agranulocitozeiꓽ
Antiaritmice (de exemplu, chindina si propranolol)
Antihipertensive (diazoxid, captopril)
Antihistaminice H1 (alimemazina, prometazina)
Antihistaminice H2 (ranitidina, cimetidina)
Antimalarice (clorochina, chinina)
Analgezice antipiretice – derivati de pirazolona si aniline
Anestezice generale
Antidepresive tri si tetraciclice
Antitiroidiene (metiltiouracil)
Antibiotice chimioterapice (cefalosporine, peniciline, fluorochinolone, cloramfenicol
Anticonvulsionante (carbamazepina, fenitoina)
Neurolepticele benzazepine si fenotiazine
Sulfamidele (glibenclamid, tolbutamid)
Mecanismul toxic poate aparea in decurs de cateva ore, pana la saptamani.
Infectiile pot provoca agranulocitoza. Cele de natura parazitara si virala pot cauza, de asemenea, aceasta patologie. Afectiunile autoimune precum lupusul, artrita reumatoida si bolile maduvei osoase precum mielodisplasticul si leucemia sunt, de asemenea, asociate cu agranulocitoza. In multe cazuri, agranulocitoza este asimptomatica (nu produce simptome), insa anumite manifestari pot fi prezenteꓽ
Febra
Frisoane
Sangerari gingivale si dureri gingivale
Ulcere bucale
Durere in gat
Slabiciune in maini si picioare
Alte simptome pot includeꓽ respiratie rapida, puls accelerat, hipotensiune.
Primele simptome ale agranulocitozei dobandite sunt de obicei cele asociate cu o infectie bacteriana, cum ar fi slabiciunea generala, frisoane, febra si / sau epuizare extrema. Simptomele care sunt asociate cu scaderea rapida a nivelului globulelor albe din sange (granulocitopenie) pot include dezvoltarea ulcerelor infectate in mucoase care aliniaza gura, gatul si / sau tractul intestinal. Unele persoane cu aceste ulcere pot intampina dificultati de inghitire din cauza iritatiilor si durerii.
Simptomele initiale sunt adesea stare de rau, febra si frisoane sau infectii, care sunt de obicei prezente sub forma de ulcere, leziuni necrotizante ale gingivei, podeaua gurii, mucoasa bucala, faringe sau alte site-uri din cavitatea bucala. Faringita, cu dificultati de inghitire si abcese multiple ale pielii, ar putea fi o alta prezentare a bolii. Deoarece debutul agranulocitozei poate fi brusc, sepsisul poate aparea. Febra de peste 40 de grade Celcius, tahicardie, tahipnee si hipotensiune sunt alte semne ale bolii.
Cauze ale bolii si diagnostic
Istoricul unui medicament nou utilizat sau o modificare a medicatiei, expunerea recenta la agenti chimici sau fizici sau infectia virala sau bacteriana recenta este de obicei asociata cu agranulocitoza. Poate fi prezenta o istorie a bolii autoimune sau un istoric familial puternic de infectie recurenta care incepe de obicei inca din copilarie. Agranulocitoza dobandita este cauzata aproape invariabil de expunerea la medicamente si / sau substante chimice. Orice produs chimic sau medicament care deprima activitatea maduvei osoase poate provoca agranulocitoza.
In unele cazuri, actiunea unor medicamente sau substante chimice sugereaza ca sistemul imunitar este implicat. In cazul medicamentelor anti-tiroidiene sau al chinidinei, printre altele, se creeaza anticorpi care par sa descompuna granulocitele. Alte medicamente care interfereaza sau inhiba formarea coloniei de granulocite pot induce agranulocitoza. Medicamentele cu aceasta caracteristica includ acidul valproic, carbamazepina si antibioticele beta-lactam.
Mai multe medicamente anti-cancer utilizate frecvent sunt predispuse sa provoace agranulocitoza. Acelasi lucru se poate spune si pentru mai multe medicamente anti-psihotice. O varietate de medicamente pot provoca agranulocitoza dobandita si neutropenie prin distrugerea celulelor speciale din maduva osoasa care ulterior se maturizeaza si devin granulocite.
Diagnosticul de agranulocitoza necesita un grad ridicat de suspiciune bazat pe semne si simptome, utilizarea medicamentelor, expunerea recenta la agenti chimici si infectii. Pentru a diagnostica afectiunea este necesar un numar absolut de neutrofile mai mic de 100 de neutrofile pe microlitru de sange. Rata de sedimentare a eritrocitelor, proteina C reactiva, studii de coagulare, lactat dehidrogenaza, factorul reumatoid, testele functiei hepatice, testele functiei renale si analiza urinei pot fi utilizate la pacientii cu antecedente relevante. Daca pacientul este febril, trebuie luate culturi de sange, urina, sputa. Nu se foloseste in general nicio tehnica imagistica pentru diagnosticarea agranulocitozei.
Tratament pentru agranulocitoza
Filgrastim (Neupogen) se utilizeaza pentru refacerea hmatologica. Filgrastim este un medicament care stimuleaza proliferarea si diferentierea neutrofilelor. Tratamentul agranulocitozei dobandite include identificarea si eliminarea medicamentelor sau a altor agenti care induc aceasta tulburare. Medicamentele antibiotice pot fi, de asemenea, prescrise daca exista o cultura de sange pozitiva pentru prezenta bacteriilor sau daca apare o infectie locala semnificativa.
Daca patologia se datoreaza medicamentelor, boala se trateaza de obicei dupa una pana la trei saptamani dupa oprirea agentului infractional. Intre timp, ingrijirea generala, cum ar fi igiena orala, pentru a preveni infectia mucoasei si a dintilor, controlul durerilor de leziune orala si gingivala cu gel anestezic si gargele sunt utile. Infectiile pielii trebuie tratate prompt. Factorii de crestere hematopoietica sunt folositi pentru a accelera productia, maturizarea, migratia si citotoxicitatea neutrofilelor.
In caz de infectie, se incepe terapia cu antibiotice specifice cu cefalosporine de a treia generatie sau echivalent. In cazuri suspecte de bacterii rezistente, vancomicina sau linezolidul pot fi utilizate in cazul in care este prezent un stafilococ aureus rezistent la meticilina. Linezolid sau daptomicina pot fi utilizate in cazuri de enterococ rezistent la vancomicina. Carbapenemele pot fi utilizate in cazul beta-lactamazei cu spectru extins care produce bacterii gram-negative. Daca febra pacientului nu raspunde in 4-5 zile sau daca reapare odata cu administrarea de antibiotice cu spectru larg dupa un interval de afebrile initial, ia in considerare adaugarea medicamentelor antifungice.
Tratamentul la adulti cu antibiotice trebuie limitat la aproximativ 7-10 zile, deoarece durata mai lunga are cu sine un risc mai mare de complicatii renale si poate stabili scena pentru o noua infectie. Cand nivelurile de granulocite revin la un interval aproape normal, febra si infectiile vor scadea in general. Nu exista o terapie definitiva care sa stimuleze recuperarea maduvei osoase. Corticosteroizii sunt uneori folositi pentru a trata socurile induse de o infectie bacteriana coplesitoare. Cu toate acestea, aceste medicamente nu sunt recomandate pentru tratamentul agranulocitopeniei acute, deoarece pot masca alte infectii bacteriene.
Principala complicatie a agranulocitozei este infectia. Durata si severitatea agranulocitozei se coreleaza direct cu incidenta infectiei. Sepsisul este o alta complicatie majora a agranulocitozei si se datoreaza raspunsului corporal disregulat la infectie. Deoarece numarul de granulocite mature este scazut sever in agranulocitoza, organismul nu mai este capabil sa lupte impotriva agentilor infractionali care duc la sepsis si soc septic (complicatie severa a sepsilului).
Neoplasmele: Un ghid esential despre tumori. Cum le recunoastem
Neoplasmele, cunoscute si sub denumirea de tumori, sunt formatiuni anormale de tesut care apar ca rezultat al unei cresteri neregulate a celulelor din organism. Acestea pot fi benigne sau maligne, in functie de comportamentul si capacitatea de a se raspandi in tesuturile si organele adiacente. Neoplasmele benigne sunt tumori care se dezvolta localizat si nu invadeaza tesuturile inconjuratoare sau nu metastazeaza in alte parti ale corpului. Ele pot creste in dimensiune, dar de obicei nu reprezinta o amenintare grava pentru sanatate.
Pe de alta parte, neoplasmele maligne sunt canceroase, fiind caracterizate prin cresterea necontrolata a celulelor si capacitatea lor de a invada tesuturile adiacente sau de a se raspandi in alte zone ale corpului prin intermediul sistemului limfatic sau al sangelui. Aceasta este cunoscuta sub denumirea de metastaza si reprezinta un aspect semnificativ al cancerului. Neoplasmele pot aparea in diferite parti ale corpului si pot afecta diverse organe si tesuturi, cum ar fi pielea, plamanii, sanii, ficatul, rinichii, colonul sau creierul. Efectele si simptomele asociate neoplasmelor pot varia in functie de localizarea si tipul tumorii.
Bibliografie:
Feldman M, et al., eds. Jaundice. In: Sleisenger and Fordtran's Gastrointestinal and Liver Disease: Pathophysiology, Diagnosis, Management. 11th ed. Elsevier; 2021;
Ferri FF. Gilbert syndrome. In: Ferri's Clinical Advisor 2023. Elsevier; 2023. https://www.clinicalkey.com. Accessed June 1, 2022;
Gilbert syndrome. American Liver Foundation. https://liverfoundation.org/for-patients/about-the-liver/diseases-of-the-liver/gilbert-syndrome/. Accessed May 31, 2022;
Chowdhury JR, et al. Gilbert's syndrome and unconjugated hyperbilirubinemia due to bilirubin overproduction. https://www.uptodate.com/contents/search. Accessed June 1, 2022;