Kamiren 4 mg x 30 compr

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

KAMIREN 4 mg, comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat KAMIREN 4 mg conţine doxazosină 4 mg, sub formă de mesilat de doxazosină.

Fiecare comprimat KAMIREN 4 mg conţine 80,00 mg lactoză anhidră

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

KAMIREN 4 mg se prezintă sub formă de comprimate rotunde, plate, cu margini conturate, de culoare albă, având pe una din feţe un şanţ median.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

In tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare sau moderate - în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive (diureticele tiazidice, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu sau inhibitorii ai enzimei de conversie a angiotensinei).

In hiperplazia benignă de prostată, pentru ameliorarea simptomelor clinice şi creşterea debitului urinar.

Poate fi administrat atât pacienţilor hipertensivi, cât şi celor normotensivi. La pacienţii hipertensivi reduce, în acelaşi timp, şi presiunea sanguină. La pacienţii normotensivi, efectul asupra presiunii sanguine este clinic nesemnificativ.

4.2 Doze şi mod de administrare

Dozele trebuie adaptate în funcţie de eficacitatea medicamentului sau de posibilele reacţii adverse.

Pacienţii pot lua KAMIREN înainte, după sau în timpul mesei, cu suficient lichid.

Hipertensiune arterială

Doza iniţială este de 1 mg doxazosină pe zi. Prima doză se va administra seara, la culcare. În funcţie de răspunsul terapeutic, doza zilnică se creşte la intervale de 1 – 2 săptămâni până la 2 mg, 4 mg sau 8 mg, administrate în priză unică. De obicei, doza eficace este de 2 – 8 mg doxazosină pe zi. Doza maximă zilnică este de 16 mg doxazosină.

Hiperplazie benignă de prostată la pacienţi normotensivi

Doza iniţială este de 1 mg doxazosină pe zi. Prima doză se va administra seara, la culcare. În funcţie de răspunsul terapeutic, doza zilnică se creşte la intervale de 1 – 2 săptămâni până la 2 mg, 4 mg sau 8 mg, administrate în priză unică. De obicei, doza eficace este de 2 – 4 mg doxazosină pe zi. Doza maximă zilnică este de 8 mg doxazosină.

Hiperplazie benignă de prostată la pacienţi hipertensivi

Se recomandă acelaşi dozaj ca la pacienţii cu hipertensiune arterială fără hiperplazie benignă de prostată (vezi mai sus).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Ca orice medicament ce se metabolizează în ficat, la pacienţii cu insuficienţă hepatică, se recomandă reducerea dozelor.

Copii: doxazosina nu este recomandată a fi folosită în pediatrie

Administrarea medicamentului la pacienţii cu insuficienţă renală şi la pacienţii în vârstă

Farmacocinetica doxazosinei nu este modificată la aceşti pacienţi şi nu este necesară ajustarea dozei.

Totuşi, doza trebuie să fie cât mai mică posibil şi trebuie crescută doar sub observaţie medicală atentă.

Doxazosina se leagă în mare măsură de proteinele plasmatice. Din acest motiv nu se poate elimina prin dializă.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la doxazosină, la alte quinazoline (prazosin, terazosin) sau la oricare dintre excipienţii produsului.

Alăptarea este contraindicată

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În special la iniţierea tratamentului cu KAMIREN, poate apărea hipotensiune ortostatică (rar sincopă)

Sincopa poate să apară după prima doză, la creşterea bruscă a dozei sau după asocierea cu diuretice sau alte antihipertensive şi la pacienţii vârstnici.

Pentru a preveni aceste fenomene, tratamentul se începe cu doze mici (vezi punctul. 4.2 Doze şi mod de administrare). În caz de sincopă, pacientul trebuie menţinut în poziţie culcată, eventual cu picioarele aşezate mai sus decât corpul.

Nu se recomandă administrarea KAMIREN la pacienţii hipotensivi.

Se recomandă ca pacienţii cu hiperplazie benignă de prostată să fie examinaţi de urolog, înainte de iniţierea terapiei cu KAMIREN. De asemenea, tensiunea arterială a pacienţilor cu hiperplazie benignă de prostată trebuie controlată la începutul tratamentului şi atunci când se cresc dozele de KAMIREN.

În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică, deoarece metabolizarea hepatică a medicamentului este redusă, se recomandă prudenţă în administrare.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea doxazosinei la copii, de aceea la această grupă de vârstă administrarea medicamentului nu este recomandată.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Doxazosina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.(98 %). In studiul in vitro, doxazosina nu influenţează legarea de proteinele plasmatice a digoxinei, warfarinei, fenitoinei sau indometacinei.

Nu au fost observate reacţii adverse în cazul tratamentului concomitent cu diuretice, furosemidă, betablocante, antiinflamatorii nesteroidiene, antibiotice, antidiabetice orale, uricozurice şi anticoagulante.

Totuşi, în special la iniţierea tratamentului, sunt necesare precauţii la pacienţii cu hipotensiune arterială sau la cei cunoscuţi cu tulburări ortostatice în antecedente.

Administrarea concomitentă a doxazosinei cu inhibitori selectivi ai fosfodiesterazei 5(PDE-5)- sildenafil, vardenafil, tadalafil poate determina apariţia hipotensiunii simptomatice la unii pacienţi.

De asemenea, este necesară prudenţă în cazul asocierii doxazosinei cu alte medicamente care scad tensiunea arterială, cum sunt nitraţii, anestezicele generale şi antidepresivele triciclice, precum şi cu alcoolul etilic.

Doxazosinul nu are efecte asupra concentraţiei PSA (antigenul prostatic specific).

KAMIREN potenţează acţiunea altor medicamente antihipertensive.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Doxazosina nu are efecte teratogene în studiile pe animale. La doze de 300 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, rata de supravieţuire fetală la animale a scăzut. Doxazosina este excretată în laptele matern.

Nu a fost stabilită siguranţa tratamentului în sarcină.

Riscul fetal nu poate fi exclus. KAMIREN poate fi administrat numai în indicaţii urgente, când beneficiul potenţial matern depăşeşte riscul fetal.

În timpul tratamentului, este contraindicată alăptarea, deoarece nu a fost stabilită siguranţa tratamentului pentru copiii sugari.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

La începutul tratamentului cu doxazosină şi la schimbarea dozei pot să apară ameţeli, vertij şi, rareori, sincopă, care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

4.8 Reacţii adverse

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Cea mai frecventă reacţie adversă asociată cu administrarea de doxazosin în studii clinice controlate privind tratamentul hipertensiunii arteriale a fost hipotensiunea ortostatică (rareori manifestându-se ca sincopă, ea apare de obicei după prima doză de medicament, însă poate apărea, de asemenea, la creşterea dozei sau dacă tratamentul este întrerupt o durată mai mare de câteva zile). Alte reacţii adverse frecvente nespecifice, includ: ameţeală, cefalee, oboseală, senzaţie de rău, vertij, edeme, astenie, somnolenţă, greaţă şi rinită. În cazuri extrem de rare s-a înregistrat de asemenea incontinenţă urinară (acest efect este legat probabil de activitatea farmacologică a doxazosinei).

S-au mai raportat ca reacţii adverse: durere abdominală, constipaţie, diaree, dispepsie, flatulenţă şi vărsături, reacţii alergice (purpură, prurit, eritem, urticarie), alopecie, tuse, dispnee, epistaxis, agravarea bronhospasmului, agitaţie, anxietate, depresie, insomnie, nervozitate, hipoestezie, parestezie, tremurături, bufeuri, colestază, hepatită, , icter cu creşterea transaminazelor, priapism, ginecomastie, impotenţă, tulburări de micţiune, mialgii, artralgii, dureri de spate, crampe musculare, dureri abdominale, constipaţie, dispepsie, flatulenţă, gură uscată, anorexie, creştere în greutate, leucopenie, trombocitopenie, tinnitus, vedere înceţoşată.

Alte reacţii adverse observate au fost: agitaţie, tremor, tahicardie, palpitaţii, durere toracică, angină pectorală, infarct miocardic, accident vascular cerebral şi aritmie cardiacă.

4.9 Supradozaj

Dozele mai mari decât cele uzuale pot produce hipotensiune arterială, ameţeli şi vertij, posibil sincopă.

Tratamentul este simptomatic şi de susţinere. In acest caz: pacientul va fi plasat în poziţie supină, cu capul mai jos şi membrele uşor ridicate. Pentru împiedicarea absorbţiei medicamentului se efectuează lavaj gastric, se administrează cărbune activat şi laxative. Pentru combaterea hipotensiunii arteriale, trebuie administrate intravenos lichide precum şi agonişti α-adrenergici (de exemplu noradrenalina)

Dializa nu este recomandată, deoarece o proporţie mare din medicament este legată de proteinele plasmatice

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Adrenolitice cu acţiune periferică; blocante ale receptorilor alfaadrenergici; medicamente pentru tratamentul hiperplaziei benigne de prostată. Cod ATC: C02CA04, G04CAN1

Doxazosina îşi exercită acţiunea prin blocarea selectivă şi competitivă a receptorilor α1-adrenergici postsinaptici. Are proprietăţi antihipertensive datorate vasodilataţiei arteriolare, cu scăderea rezistenţei periferice totale (postsarcinii), precum şi vasodilataţiei venoase, cu scăderea întoarcerii venoase (presarcinii). Efectele la nivelul cordului sunt nesemnificative şi tranzitorii. Administrarea unei singure doze pe zi determină scăderea semnificativă a tensiunii arteriale, care se menţine 24 de ore după administrare. Efectul maxim de scădere a tensiunii arteriale apare după 2-6 ore de la administrare. Eficacitatea maximă ca antihipertensiv apare după câteva săptămâni de tratament regulat.

Spre deosebire de blocantele α-adrenergice neselective, la doxazosină nu apare toleranţă, nici după administrări îndelungate, iar tahicardia se observă foarte rar.

Doxazosina are un efect benefic asupra lipidelor sanguine, spre deosebire de diuretice şi beta blocante.

El scade concentraţiile plasmatice ale trigliceridelor, colesterolului total, LDL-colesterolului, medicamentul având astfel beneficii terapeutice la pacienţii hipertensivi cu hiperlipidemie.

S-a demonstrat că tratamentul cu doxazosină contribuie de asemenea la regresia hipertrofiei ventriculului stâng, inhibă agregarea trombocitelor şi creşte acţiunea activatorului tisular de plasminogen. De asemenea, doxazosina scade rezistenţa la insulină.

Doxazosina nu determină reacţii adverse metabolice, putând fi folosită de pacienţii cu diabet noninsulino-dependent, precum şi de cei cu gută. De asemenea, se poate administra la pacienţii cu astm bronşic şi BPOC, insuficienţă renală şi angiopatie arterială periferică.

Tratamentul cu KAMIREN la pacienţii cu hiperplazie benignă de prostată conduce la o îmbunătăţire semnificativă a urodinamiei şi la ameliorarea simptomelor obstructive şi iritative. Acest efect se datorează blocării selective a receptorilor α1-adrenergici localizaţi în stroma musculară a prostatei şi colul vezicii urinare, astfel încât contracţia musculaturii netede este inhibată la acest nivel, iar rezistenţa la evacuarea urinii scade. Beneficiile tratamentului apar la două săptămâni de administrare şi cresc pe toată perioada tratamentului.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia

După administrarea orală , doxazosina se absoarbe foarte bine din tractul gastrointestinal, iar concentraţiile plasmatice maxime se obţin după 1,5 până la 3 ore. Biodisponibilitatea pentru medicament este de 65% ceea ce indică o parţiala metabolizare la nivelul ficatului. Ingerarea concomitentă de alimente reduce uşor absorbţia medicamentului, dar fără semnificaţie clinică.

Distribuţia

Doxazosina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 98%. Volumul de distribuţie este de 1- 3,4 l /kg.

Metabolizare/eliminare

Doxazosina este metabolizată extensiv la nivelul ficatului (prin O-demetilarea nucleilor de quinazolină sau prin hidroxilarea nucleului benzodioxan).

Eliminarea se realizează predominant prin fecale (aproximativ 60% din doza administrată) şi 9% prin urină. Doar 5% din doza administrată se excretă sub formă neschimbată.

Metabolitul 6- hidroxi-doxazosină are proprietăţi de blocant selectiv al receptorilor α şi reprezintă la oameni 5% din doza administrată oral. Totusi, 6- hidroxi-doxazosin are o mică contribuţie la acţiunea antihipertensivă a doxazosinei.

Eliminarea medicamentului din plasmă are două faze, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variind între 16 şi 22 de ore. Studiile cu pacienţi vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă renală nu au evidenţiat diferenţe farmacocinetice relevante faţă de pacienţii cu funcţie renală normală.

Sunt disponibile date limitate privind acţiunea doxazosinei asupra pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi asupra medicamentelor cunoscute a influenţa metabolismul hepatic ( de ex. cimetidina).

Într-un studiu clinic la 12 pacienţi cu afectare minoră a funcţiei hepatice, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a crescut cu 43% şi clearance-ul a scăzut cu 30% după administrarea unei doze unice.

Deoarece doxazosina se metabolizează hepatic, administrarea trebuie făcută cu precauţie la pacienţii cu funcţia hepatică afectată ( vezi punctul. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

5.3 Date preclinice de siguranţă

După administrare pe cale orală, DL50 a fost de 2,935 g doxazosin/kg la şoarece şi mai mult de 5 g doxazosin/kg la şobolan.

La şobolan, nici chiar doze foarte mari de doxazosin (100 mg/kg şi zi) nu au provocat tulburări ale funcţiei sexuale şi fertilităţii. Cu toate că au fost administrate doze foarte mari de doxazosin la femelele gravide de şobolan şi iepure, acestea nu au determinat tulburări de dezvoltare ale urmaşilor.

După administrarea unor doze mari (50 mg doxazosin/kg şi zi) la femelele de şobolan în ultima perioadă a sarcinii şi în timpul alăptării, s-au observat întârzierea creşterii şi dezvoltării urmaşilor; totuşi, nu s-au evidenţiat efecte pe termen lung asupra comportamentului şi capacităţii de reproducere.

Doxazosinul se excretă în laptele şobolanilor în concentraţii ce depăşesc de 20 de ori concentraţiile plasmatice.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, amidonglicolat de sodiu, stearat de magneziu, laurilsulfat de sodiu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

La temperaturi sub 30°C, în ambalajul original

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

KAMIREN 4 mg

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDE / Al a 10 comprimate

Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDE / Al a 10 comprimate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA d.d. NOVO MESTO

Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KAMIREN 4 mg

7719/2006/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Decembrie-2006

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie-2006