Apidra SoloStar solutie injectabila 100U/ml x 5penuri/3ml

Indicații

Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani sau peste, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

Doze

Potenţa acestui preparat este exprimată în unităţi. Aceste unităţi sunt valabile exclusiv pentru Apidra şi nu sunt identice cu UI sau unităţile utilizate pentru a exprima potenţa altor analogi de insulină (vezi pct. 5.1).

Apidra trebuie utilizată în regimuri terapeutice care includ o insulină cu durată de acţiune intermediară sau prelungită sau analogi de insulină bazală şi poate fi utilizată în asociere cu medicamente antidiabetice orale.

Doza de Apidra trebuie ajustată în mod individual.Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

În general, proprietăţile farmacocinetice ale insulinei glulizin nu se modifică la pacienţii cu insuficienţă renală. Cu toate acestea, necesarul de insulină poate fi redus în prezenţa insuficienţei renale (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu s-au efectuat studii privind proprietăţile farmacocinetice ale insulinei glulizin la pacienţii cu disfuncţie hepatică. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Vârstnici

La pacienţii vârstnici cu diabet zaharat sunt disponibile date farmacocinetice limitate. Deteriorarea funcţiei renale poate determina reducerea necesarului de insulină.

Copii şi adolescenţi

Nu există informaţii clinice suficiente cu privire la administrarea Apidra la copii cu vârsta sub 6 ani. Mod de administrare

Apidra 100 Unităţi/ml soluţie injectabilă în flacon

Administrare intravenoasă

Apidra poate fi administrată intravenos. Administrarea pe această cale trebuie efectuată de către personalul medical.

Apidra nu trebuie amestecată cu soluţie de glucoză sau soluţie Ringer sau cu oricare altă insulină.

Perfuzia subcutanată continuă de insulină

Apidra poate fi utilizată în perfuzia subcutanată continuă de insulină (PSCI), în sisteme cu pompă adecvate pentru administrarea insulinei în perfuzie, prevăzute cu catetere şi rezervoare corespunzătoare. Pacienţii care utilizează PSCI trebuie instruiţi în detaliu cu privire la utilizarea sistemului cu pompă.

Setul de perfuzie şi rezervorul pentru administrarea de Apidra trebuie schimbate cel puţin la fiecare 48 de ore, utilizând o tehnică aseptică. Aceste instrucţiuni pot fi diferite de instrucţiunile generale din

manualul pompei. Este important ca pacienţii să respecte instrucţiunile specifice pentru Apidra, atunci când îşi administrează Apidra. Nerespectarea instrucţiunilor specifice pentru Apidra poate duce la apariţia de evenimente adverse grave.

Atunci când este administrat cu o pompă de perfuzie sucutanată de insulină, Apidra nu trebuie amestecat cu soluţii pentru diluare sau cu o altă insulină.

Pacienţii care îşi administrează Apidra în PSCI trebuie să dispună de un mijloc alternativ pentru administrarea insulinei, în cazul funcţionării defectuoase a sistemului cu pompă (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Apidra 100 Unităţi/ml soluţie injectabilă în flacon

Apidra 100 Unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuş

Apidra SoloStar 100 Unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

Administrare subcutanată

Apidra trebuie administrată sub formă de injecţie subcutanată cu puţin timp (0–15 min) înainte de masă sau imediat după masă sau în perfuzie subcutanată continuă cu ajutorul pompei de perfuzie. Apidra trebuie administrată subcutanat în peretele abdominal, coapsă sau muşchiul deltoid sau în perfuzie continuă în peretele abdominal. În cadrul aceleiaşi regiuni (abdomen, coapsă sau muşchi deltoid), locurile injectării şi ale perfuzării trebuie alternate de la o injecţie la alta. Viteza absorbţiei şi, consecutiv, debutul şi durata acţiunii, pot fi influenţate de locul injectării, exerciţiul fizic şi alţi factori. Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie puţin mai rapidă decât de la nivelul altor locuri de injectare (vezi pct. 5.2).

Este necesară prudenţă pentru a se asigura că nu s-a pătruns într-un vas de sânge. După injectare, locul injectării nu trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească tehnici corecte de injectare.

Amestecare cu alte insuline

Atunci când se administrează sub formă de injecţie subcutanată, Apidra nu trebuie amestecată cu niciun alt medicament în afară de insulină umană NPH.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect (vezi pct. 6.6).

Contraindicații

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Hipoglicemie.

Atenționări

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, protamină neutră Hagedorn [NPH], lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei. Poate fi necesară şi ajustarea tratamentului antidiabetic oral asociat.Hiperglicemie

Administrarea unor doze incorecte sau întreruperea tratamentului, mai ales în cazul pacienţilor cu diabet insulino–dependent, pot determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, situaţii cu potenţial letal.

Hipoglicemie

Momentul apariţiei hipoglicemiei depinde de profilul de acţiune al insulinelor utilizate şi, de aceea, se poate modifica atunci când se schimbă regimul terapeutic.

Condiţiile care pot face ca simptomele precoce de avertizare a hipoglicemiei să fie diferite sau diminuate includ durata lungă a diabetului zaharat, intensificarea terapiei cu insulină, neuropatia diabetică, medicamentele cum sunt blocantele beta–adrenergice sau după trecerea de la o insulină de origine animală la insulina umană.

De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară dacă pacienţii depun activitate fizică crescută sau îşi modifică regimul alimentar obişnuit. Exerciţiul fizic întreprins imediat după masă poate creşte riscul de hipoglicemie.

După o injecţie cu analogi cu acţiune rapidă, hipoglicemia poate să apară mai devreme decât după insulina umană solubilă.

Reacţiile de hipoglicemie sau hiperglicemie necorectate pot determina pierderi ale conştienţei, comă sau deces.

Necesarul de insulină poate fi modificat în timpul unei afecţiuni asociate sau al unor tulburări emoţionale.

Apidra 100 Unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuş

Stilourile injectoare (pen-urile) care se utilizează împreună cu cartuşele de Apidra

Cartuşele de Apidra trebuie utilizate numai cu următoarele stilouri injectoare (pen-uri):

JuniorSTAR, care permite stabilirea de doze de Apidra în trepte de câte 0,5 unităţi

OptiPen, ClikSTAR, Tactipen, Autopen 24, AllStar şi AllStar PRO, care, toate, permit stabilirea de doze de Apidra în trepte de câte 1 unitate.

Aceste cartușe nu trebuie utilizate cu niciun alt stilou injector (pen) reutilizabil, deoarece acurateţea dozei a fost stabilită numai pentru stilourile injectoare (pen-urile) enumerate.

Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte insuline, în special insuline cu durată de acţiune lungă, au fost administrate accidental în locul insulinei glulizin. Întotdeauna trebuie verificată eticheta

insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina glulizin şi alte insuline.

Apidra 100 Unităţi/ml soluţie injectabilă în flacon

Perfuzia subcutanată continuă de insulină

Defectarea pompei de insulină sau a setului de perfuzie sau greşelile de manipulare pot determina rapid hiperglicemie, cetoză şi cetoacidoză diabetică. Este necesară identificarea promptă şi corectarea cauzei hiperglicemiei, cetozei sau cetoacidozei diabetice.

Atunci când Apidra a fost administrat în perfuzie subcutanată continuă de insulină în sisteme cu pompă, au fost raportate cazuri de cetoacidoză diabetică. Cele mai multe din cazuri au fost legate de greşeli de manipulare sau de funcţionarea defectuoasă a sistemului cu pompă.

Poate fi necesară administrarea provizorie de Apidra în injecţii subcutanate. În cazul funcţionării defectuoase a sistemului cu pompă, pacienţii trataţi cu pompe de perfuzie subcutanată continuă a insulinei trebuie instruiţi să îşi administreze insulina prin injecţii şi să dispună de un mijloc alternativ pentru administrarea insulinei (vezi pct. 4.2 şi 4.8).Excipienţi

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pentru o doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Apidra conţine metacrezol, care poate determina reacţii alergice.Asocierea Apidra cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Apidra. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

Apidra SoloStar 100 Unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplutManipularea stiloului injector (pen-ului)

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect. SoloStar trebuie utilizat conform recomandărilor din aceste Instrucţiuni de utilizare (vezi pct. 6.6).

Interacțiuni

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile farmacocinetice. Pe baza cunoştinţelor empirice despre medicamente similare, este puţin probabil să apară interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic. O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină glulizin şi o monitorizare deosebit de atentă.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, estrogenii, progestogenii (de exemplu din contaceptivele orale), inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapina şi clozapina).

Blocantele beta–adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice cum sunt blocantele beta–adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

Sarcina 

Datele provenite din utilizarea insulinei glulizin la gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini).

Studiile privind efectele asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat nicio diferenţă între insulina glulizin şi insulina umană în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, parturiţia sau dezvoltarea post–natală (vezi pct. 5.3).

Este necesară prudenţă atunci când medicamentul se prescrie la femei gravide. Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre–existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid.Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă insulina glulizin se excretă în laptele uman, dar, în general, insulina nu se elimină în laptele matern şi nu se absoarbe după administrare orală.

Mamele care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.Fertilitatea

Studiile privind efectele asupra funcţiei de reproducere, efectuate la animale cu insulină glulizin, nu au evidenţiat niciun efect advers asupra fertilităţii.

Condus auto

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie.

Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii este posibilă conducerea de vehicule.

Reacții adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări metabolice şi de nutriţie

În general, simptomele de hipoglicemie apar brusc. Aceastea includ transpiraţii reci, piele umedă şi palidă, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie neobişnuită de oboseală sau slăbiciune, confuzie, dificultate de concentrare, somnolenţă, senzaţie de foame excesivă, tulburări vizuale, cefalee, greaţă şi palpitaţii. Hipoglicemia poate deveni severă şi poate duce la pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate determina afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale şi chiar deces. 

Apidra 100 Unităţi/ml soluţie injectabilă în flacon

Atunci când Apidra a fost administrat în PSCI, au fost raportate cazuri de hiperglicemie (vezi pct. 4.4), care a determinat cetoacidoză diabetică (CAD); cele mai multe din cazuri au fost legate de greşeli de manipulare sau de funcţionarea defectuoasă a sistemului cu pompă. Pacientul trebuie să respecte întotdeauna instrucţiunile specifice pentru Apidra şi să dispună întotdeauna de un mijloc alternativ pentru administrarea insulinei, în cazul funcţionării defectuoase a sistemului cu pompă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

În timpul tratamentului cu insulină, pot să apară reacţii locale de hipersensibilitate (eritem, edem şi prurit la locul injectării). Aceste reacţii sunt de obicei tranzitorii şi dispar pe parcursul tratamentului. Lipodistrofia poate să apară la locul injectării ca rezultat al omiterii alternării locului de injectare din cadrul unei regiuni.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Reacţiile sistemice de hipersensibilitate pot include urticarie, constricţie toracică, dispnee, dermatită alergică şi prurit. Cazurile severe de alergie generalizată, incluzând reacţia anafilactică, pot pune viaţa în pericol. Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V.

Supradozaj

Simptomatologie

Hipoglicemia poate să apară ca rezultat al unui exces de activitate a insulinei comparativ cu aportul alimentar şi consumul energetic.

Nu sunt disponibile date specifice cu privire la supradozajul cu insulină glulizin. Cu toate acestea, hipoglicemia se poate dezvolta în etape consecutive.Abordare terapeutică

Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrare orală de glucoză sau produse zaharoase. De aceea, se recomandă ca pacienţii diabetici să aibă întotdeauna la ei zahăr cubic, dulciuri, biscuiţi sau suc de fructe îndulcit cu zahăr.

Episoadele severe de hipoglicemie, în care pacientul îşi pierde conştienţa, pot fi tratate cu glucagon (0,5 mg până la 1 mg) administrat intramuscular sau subcutanat de către o persoană instruită adecvat sau prin administrare intravenoasă de glucoză, de către un cadru medical. De asemenea, dacă pacientul nu răspunde la tratamentul cu glucagon în primele 10 până la 15 minute, glucoza trebuie administrată intravenos.

După recăpătarea conştienţei, se recomandă administrarea orală de glucide pentru a preveni recidiva. După injectarea de glucagon, pacientul trebuie monitorizat în spital, pentru a se depista cauza acestui episod hipoglicemic sever şi pentru prevenirea altor episoade similare.

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili, cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AB06Mecanism de acţiune

Insulina glulizin este un analog recombinant de insulină umană, care este echipotent cu insulina umană regular. Insulina glulizin are debut mai rapid al acţiunii şi o durată mai scurtă de acţiune decât insulina umană regular.

Acţiunea principală a insulinei şi a analogilor de insulină, inclusiv a insulinei glulizin, este reglarea metabolismului glucozei. Insulinele scad glicemia prin stimularea captării periferice a glucozei, mai ales de către muşchii scheletici şi ţesutul adipos şi prin inhibarea glucogenezei hepatice. Insulina inhibă lipoliza în adipocite, inhibă proteoliza şi stimulează sinteza proteică.

Studiile efectuate la voluntari sănătoşi şi pacienţi cu diabet zaharat au demonstrat că insulina glulizin are un debut mai rapid al acţiunii şi o durată mai scurtă de acţiune decât insulina umană regular, atunci când se administrează subcutanat. Când insulina glulizin este injectată subcutanat, activitatea de scădere a glicemiei va începe în 10 – 20 de minute. Au fost observate un debut mai rapid şi o durată mai scurtă de acţiune, precum şi un vârf de răspuns mai mare după administrarea intravenoasă, comparativ cu administrarea subcutanată. Activitatea de scădere a glicemiei a insulinei glulizin şi a insulinei umane regular sunt echipotente atunci când acestea sunt administrate pe cale intravenoasă.

O unitate de insulină glulizin are aceeaşi activitate de scădere a glicemiei ca o unitate de insulină umană regular.Relaţia de proporţionalitate cu doza

Într-un studiu efectuat la 18 subiecţi de sex masculin cu diabet zaharat de tip 1, cu vârsta cuprinsă între 21 şi 50 de ani, insulina glulizin a prezentat un efect de scădere a glicemiei, proporţional cu doza, în intervalul de doze relevant terapeutic, cuprins între 0,075 şi 0,15 Unităţi/kg şi o creştere mai mică

decât proporţională a efectului de scădere a glicemiei, pentru doza de ≥0,3 Unităţi/kg, asemănător insulinei umane.

Efectul insulinei glulizin se instalează de aproximativ două ori mai rapid decât al insulinei umane regular şi se încheie cu aproximativ 2 ore mai rapid decât al insulinei umane regular.

Un studiu de fază I efectuat la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 a evaluat profilele de scădere a glicemiei ale insulinei glulizin şi ale insulinei umane regular, administrate subcutanat în doze de 0,15 Unităţi/kg, la intervale diferite în relaţie cu o masă standard cu durata de 15 minute. Datele au

demonstrat că insulina glulizin administrată cu 2 minute înainte de masă oferă acelaşi control glicemic postprandial comparativ cu insulina umană regular administrată cu 30 de minute înainte de masă.

Administrată cu 2 minute înainte de masă, insulina glulizin a oferit un control postprandial mai bun decât insulina umană regular administrată cu 2 minute înainte de masă. Insulina glulizin administrată la 15 minute după începerea mesei oferă un control glicemic similar cu cel al insulinei umane regular administrată cu 2 minute înainte de masă