Bloonis 20 mg x 28 comp. orodisp.

Indicatii
Adulti

Olanzapina este indicata pentru tratamentul schizofreniei.

La pacientii care au raspuns initial la olanzapina, tratamentul de intretinere cu olanzapina este eficace in mentinerea ameliorarii clinice.

Olanzapina este indicata in tratamentul episoadelor maniacale moderate pana la severe. Olanzapina este indicata pentru prevenirea recaderilor la pacientii cu tulburare bipolara, al caror episod maniacal a raspuns la tratamentul cu olanzapina (vezi pct. 5.1).
 
Dozaj
Doze

Adulti Schizofrenie

Doza initiala recomandata de olanzapina este de 10 mg/zi.

Episod maniacal

Doza initiala este de 15 mg ca doza zilnica unica in monoterapie sau de 10 mg pe zi in tratamentul asociat (vezi pct. 5.1).

Prevenirea recaderilor in tulburarea bipolara

Doza initiala recomandata este de 10 mg/zi. Pentru pacientii la care s-a administrat olanzapina pentru tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recaderilor se continua cu aceeasi doza. Daca apare un nou episod maniacal, mixt sau depresiv, tratamentul cu olanzapina trebuie continuat (cu ajustarea dozelor daca este necesar), cu medicatie suplimentara pentru tratamentul modificarilor de dispozitie, in functie de starea clinica.

in timpul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale si prevenirii recaderilor din tulburarea bipolara, doza zilnica poate fi ulterior ajustata, in functie de starea clinica individuala, in intervalul 5-20 mg/zi. O crestere pana la o doza mai mare decat doza initiala recomandata este indicata numai dupa reevaluarea clinica adecvata si nu trebuie realizata, in general, la intervale mai mici de 24 ore. La intreruperea tratamentului cu olanzapina, trebuie luata in considerare reducerea treptata a dozei.

Grupe speciale de pacienti Varstnici

Nu este indicata utilizarea de rutina a unei doze initiale mai mici (5 mg/zi), dar aceasta trebuie luata in considerare la pacientii cu varsta de 65 ani si peste, atunci cand factorii clinici o justifica (vezi pct. 4.4).

Insuficienta renala si/sau hepatica

La acesti pacienti trebuie luata in considerare o doza initiala mai mica (5 mg). in caz de insuficienta hepatica moderata (ciroza, clasa Child-Pugh A sau B), doza initiala trebuie sa fie de 5 mg si aceasta doza poate fi crescuta numai cu prudenta.

Fumatori

Nu este necesar ca doza initiala si intervalul dintre doze sa fie modificate de rutina la nefumatori comparativ cu fumatorii. Metabolizarea olanzapinei poate fi indusa de fumat. Se recomanda monitorizarea clinica si, daca este necesar, poate fi luata in considerare o crestere a dozei de olanzapina (vezi pct. 4.5).

in cazul in care este prezent mai mult de un singur factor care ar putea determina metabolizarea mai lenta a medicamentului (sex feminin, varsta inaintata, status de nefumator), trebuie luata in considerare posibilitatea unei doze initiale mai mici. Atunci cand este indicata, cresterea dozei la acesti pacienti trebuie facuta cu prudenta (Vezi pct. 4.5 si 5.2)

Copii si adolescenti

Nu se recomanda utilizarea olanzapinei la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea. in studiile clinice de scurta durata la pacientii adolescenti, s-a raportat o magnitudine mai mare a cresterii in greutate, a modificarilor profilului lipidic si prolactinei, comparativ cu studiile la pacienti adulti (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1 si 5.2).

Mod de administrare

Olanzapina se poate administra indiferent de orarul meselor, deoarece absorbtia nu este influentata de alimente.
 
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, arahide, soia sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Pacienti cu risc cunoscut de glaucom cu unghi inchis.
 
Atentionari
in timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea starii clinice a pacientului poate sa necesite cateva zile pana la cateva saptamani. Pe parcursul acestei perioade, pacientii trebuie atent monitorizati.

Psihoza si/sau tulburari de comportament asociate dementei

Olanzapina nu este recomandata pentru utilizare la pacienti cu psihoza asociata dementei si/sau tulburari de comportament asociate dementei din cauza cresterii mortalitatii si a riscului de accident vascular cerebral. in studii clinice controlate cu placebo (cu o durata de 6-12 saptamani), la pacienti varstnici (varsta medie 78 ani), cu psihoza si/sau tulburari de comportament asociate dementei, s-a observat o crestere de 2 ori a incidentei deceselor la pacientii tratati cu olanzapina comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (3,5%, respectiv 1,5%). Incidenta mai mare a deceselor nu a fost asociata cu doza de olanzapina administrata (doza medie zilnica 4,4 mg) sau cu durata tratamentului. Factorii de risc care pot predispune acest grup de pacienti la cresterea mortalitatii includ varsta mai mare de 65 ani, disfagia, sedarea, malnutritia si deshidratarea, afectiunile pulmonare (de exemplu pneumonia, cu sau fara aspiratie) sau utilizarea concomitenta a benzodiazepinelor. Cu toate acestea, incidenta deceselor a fost mai mare in randul pacientilor tratati cu olanzapina comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, independent de acesti factori.

in aceleasi studii clinice, s-au raportat evenimente adverse cerebrovasculare (EACV, de exemplu accident vascular cerebral, accident ischemic tranzitor), inclusiv decese. S-a inregistrat o crestere de 3 ori a EACV la pacientii tratati cu olanzapina comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toti pacientii tratati cu olanzapina si toti pacientii la care s-a administrat placebo, care au avut evenimente adverse cerebrovasculare, au avut factori de risc pre-existenti. Varsta mai mare de 75 ani si dementa de tip vascular/mixt au fost identificati ca factori de risc pentru aparitia EACV in asociere cu tratamentul cu olanzapina. in aceste studii clinice, nu s-a stabilit eficacitatea olanzapinei.

Boala Parkinson

Nu se recomanda utilizarea olanzapinei pentru tratamentul psihozei asociate cu administrarea de agoniști dopaminergici la pacientii cu boala Parkinson. in studiile clinice, agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor s-au raportat foarte frecvent si mai frecvent comparativ cu placebo (vezi pct. 4.8) si olanzapina nu a fost mai eficace decat placebo in tratamentul simptomelor psihotice. in aceste studii clinice, initial a fost necesar ca pacientii sa fie stabili la cea mai mica doza eficace de medicamente anti-parkinsoniene (agonist dopaminergic) si sa ramana cu aceleasi medicamente si doze de anti-parkinsoniene pe toata durata studiului. Tratamentul cu olanzapina a inceput cu o doza de 2,5 mg pe zi, care a fost crescuta treptat pana la maxim 15 mg/zi, in functie de aprecierea investigatorului.

Sindrom neuroleptic malign (SNM)

SNM este o afectiune care poate pune viata in pericol asociat medicatiei antipsihotice. Cazuri rare raportate ca SNM au fost, de asemenea, asociate cu tratamentul cu olanzapina. Manifestarile clinice ale SNM sunt hiperpirexie, rigiditate musculara, alterarea statusului mental si semne de tulburari vegetative (puls neregulat sau oscilatii tensionale, tahicardie, diaforeza si aritmii cardiace). Alte semne pot include cresterea concentratiilor creatinfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliza) si insuficienta renala acuta. Daca pacientul dezvolta semne si simptome care indica SNM sau prezinta febra mare inexplicabila fara alte manifestari clinice ale SNM, trebuie intrerupta administrarea tuturor medicamentelor antipsihotice, incluzand olanzapina.

Hiperglicemie si diabet zaharat

Mai putin frecvent s-au raportat hiperglicemie si/sau aparitia sau agravarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoza sau coma, incluzand unele cazuri letale (vezi pct. 4.8). in unele cazuri, s-a raportat initial o crestere initiala a greutatii corporale, care poate fi un factor predispozant. Se recomanda monitorizarea clinica adecvata, in conformitate cu ghidurile de utilizare a medicamentelor antipsihotice, de exemplu determinarea glicemiei la initierea tratamentului, la 12 saptamani dupa inceperea tratamentului cu olanzapina si apoi anual.

Pacientii tratati cu oricare medicamente antipsihotice, incluzand olanzapina, trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor de hiperglicemie (precum polidipsie, poliurie, polifagie si stare de slabiciune) si pacientii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizati periodic pentru depistarea deteriorarii controlului glicemiei. Greutatea corporala trebuie monitorizata periodic, de exemplu la initierea tratamentului, la 4, 8 si 12 saptamani dupa inceperea tratamentului si apoi trimestrial.

Modificari ale profilului lipidic

in studiile clinice controlate cu placebo, s-au observat alterari nedorite ale profilului lipidic la pacientii tratati cu olanzapina (vezi pct. 4.8). Alterarile profilului lipidic trebuie abordate corespunzator din punct de vedere clinic, in special la pacientii cu dislipidemii si la pacientii cu factori de risc pentru aparitia tulburarilor profilului lipidic. La pacientii tratati cu oricare medicamente antipsihotice, incluzand olanzapina, trebuie monitorizate periodic concentratiile plasmatice ale lipidelor, in conformitate cu ghidurile de utilizare a medicamentelor antipsihotice, de exemplu la initierea tratamentului, la 12 saptamani dupa inceperea tratamentului si apoi la fiecare 5 ani.

Activitate anticolinergica

Cu toate ca olanzapina a demonstrat activitate anticolinergica in vitro, experienta din studiile clinice a evidentiat o frecventa mica a evenimentelor legate de aceasta activitate. Cu toate acestea, deoarece experienta clinica cu olanzapina la pacientii cu afectiuni asociate este limitata, se recomanda prudenta in prescrierea medicamentului la pacientii cu hipertrofie de prostata, ileus paralitic si afectiuni inrudite.

Functie hepatica

S-au constatat frecvent cresteri tranzitorii, asimptomatice ale concentratiilor transaminazelor hepatice, alanin amino-transferaza (ALT) si aspartat amino-transferaza (AST), in special la inceputul tratamentului. Este necesara prudenta si monitorizarea la pacientii cu concentratii mari ale ALT si/sau AST, la pacientii cu semne si simptome de insuficienta hepatica, la pacientii cu afectiuni pre-existente asociate cu o rezerva functionala hepatica limitata si la pacientii tratati cu medicamente cu potential hepatotoxic. in cazurile in care s-a diagnosticat o hepatita (incluzand forme cu afectare hepatocelulara, forme cu colestaza sau forme mixte), tratamentul cu olanzapina trebuie intrerupt.

Neutropenie

Este necesara prudenta la pacientii cu valori scazute ale numarului de leucocite si/sau de neutrofile, indiferent de cauza, la pacientii tratati cu medicamente cunoscute ca determina neutropenie, la pacientii cu antecedente de toxicitate/supresie medulara determinata de medicamente, la pacientii cu deprimare medulara provocata de afectiuni concomitente, radioterapie sau chimioterapie si la pacientii cu afectiuni cu hipereozinofilie sau cu afectiuni mieloproliferative. Neutropenia a fost frecvent raportata atunci cand olanzapina a fost utilizata concomitent cu valproat (vezi pct. 4.8).

intreruperea tratamentului

Rar (≥ 0,01% si mai mic de 0,1%) s-au raportat simptome acute, cum sunt transpiratii, insomnie, tremor, anxietate, greata sau varsaturi, atunci cand tratamentul cu olanzapina este intrerupt brusc.

Intervalul QT

in studiile clinice, prelungirea intervalului QTc semnificativa clinic (corectia tip Fridericia a intervalului QT [QTcF] ≥ 500 milisecunde [msec] oricand dupa momentul initial, la pacientii cu valori initiale ale QTcF mai mic de 500 msec) a fost mai putin frecventa (0,1% pana la 1%) la pacientii tratati cu olanzapina comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, fara diferente semnificative in ceea ce priveste evenimentele cardiace asociate. Cu toate acestea, este necesara prudenta atunci cand olanzapina este prescrisa in asociere cu medicamente cunoscute ca prelungesc intervalul QTc, in special la pacientii varstnici, la pacientii cu sindrom QT prelungit congenital, insuficienta cardiaca congestiva, hipertrofie cardiaca, hipokaliemie sau hipomagneziemie.

Tromboembolism

S-a raportat mai putin frecvent (≥0,1% si mai mic de 1%), o asociere temporala intre tratamentul cu olanzapina si tromboembolismul venos. Nu s-a stabilit o relatie cauzala intre aparitia tromboembolismului venos si tratamentul cu olanzapina. Cu toate acestea, deoarece pacientii cu schizofrenie prezinta adesea factori de risc dobanditi pentru tromboembolismul venos, trebuie identificati toti factorii de risc posibili pentru TEV, de exemplu imobilizarea pacientilor, si trebuie luate masuri preventive.

Activitate generala asupra SNC

Avand in vedere efectele principale ale olanzapinei asupra sistemului nervos central (SNC), este necesara prudenta atunci cand aceasta se administreaza in asociere cu alte medicamente cu actiune centrala si cu alcoolul etilic. Deoarece prezinta antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate sa antagonizeze efectele agonistilor dopaminergici directi si indirecti.

Convulsii

Olanzapina trebuie utilizata cu prudenta la pacientii cu antecedente de convulsiile sau la cei expusi unor factori care pot sa scada pragul convulsivant. La pacientii tratati cu olanzapina, s-a raportat mai putin frecvent aparitia convulsiilor. in majoritatea acestor cazuri, s-au raportat antecedente de convulsiile sau factori de risc pentru convulsii.

Diskinezie tardiva

in studiile comparative cu durata de un an sau mai putin, olanzapina s-a asociat cu o frecventa mai mica, semnificativa statistic, a diskineziei iatrogene. Cu toate acestea, riscul de diskinezie tardiva creste odata cu expunerea pe termen lung si, in consecinta, daca la un pacient tratat cu olanzapina apar semne sau simptome de diskinezie tardiva, trebuie luata in considerare scaderea dozei sau intreruperea tratamentului. Aceste simptome se pot accentua temporar sau chiar apar dupa intreruperea tratamentului.

Hipotensiune arteriala ortostatica

in studiile clinice cu olanzapina la pacienti varstnici, s-a observat rar hipotensiune arteriala ortostatica. Se recomanda masurarea periodica a tensiunii arteriale la pacientii cu varsta peste 65 ani.

Moarte subita de cauza cardiaca

in raportarile dupa punerea pe piata a olanzapinei, moartea subita de cauza cardiaca a fost raportata la pacienti tratati cu olanzapina. intr-un studiu clinic de cohorta, retrospectiv, observational, riscul de moarte subita presupusa de cauza cardiaca la pacienti tratati cu olanzapina a fost de aproximativ doua ori mai mare comparativ cu pacientii care nu utilizau antipsihotice in studiu, riscul asociat olanzapinei a fost comparabil cu riscul asociat antipsihoticelor atipice incluse intr-o analiza globala.

Copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani

Olanzapina nu este indicata pentru utilizare in tratamentul copiilor si adolescentilor. Studii efectuate la pacienti cu varsta cuprinsa intre 13 si 17 ani au evidentiat diverse reactii adverse, incluzand crestere ponderala, modificari ale parametrilor metabolici si cresteri ale concentratiilor plasmatice ale prolactinei (vezi pct. 4.8 si 5.1).

Lecitina (soia)

Bloonis comprimate filmate contine lecitina (soia) (vezi pct. 4.3). Lecitina (soia) poate contine reziduuri de proteine din soia astfel pacientii cu hipersensibilitate la arahide sau soia nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Lactoza

Bloonis, comprimate filmate contin lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Sodiu

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adica practic „nu contine sodiu”.
 
Interactiuni
Studiile privind interactiunile s-au efectuat doar la adulti. Interactiuni potentiale care influenteaza olanzapina

Deoarece olanzapina este metabolizata de CYP1A2, substantele care pot induce sau inhiba specific aceasta izoenzima pot afecta farmacocinetica olanzapinei.

Inductia CYP1A2

Metabolizarea olanzapinei poate sa fie indusa de fumat si de carbamazepina, ceea ce poate determina scaderea concentratiilor plasmatice ale olanzapinei. S-a observat numai cresterea usoara pana la moderata a clearance-ului olanzapinei. Consecintele clinice sunt, probabil, limitate, dar se recomanda monitorizarea clinica si, daca este necesar, se poate lua in considerare cresterea dozei de olanzapina (vezi pct. 4.2).

Inhibarea CYP1A2

S-a evidentiat ca fluvoxamina, un inhibitor specific al CYP1A2, inhiba semnificativ metabolizarea olanzapinei. Cresterea medie a Cmax a olanzapinei dupa administrarea de fluvoxamina a fost de 54% la femeile nefumatoare si de 77% la barbatii fumatori. Cresterea medie a ASC a olanzapinei a fost de 52%, respectiv 108%. La pacientii care utilizeaza fluvoxamina sau orice alti inhibitori ai CYP1A2, cum ar fi ciprofloxacina, trebuie luata in considerare o doza initiala mai mica de olanzapina. Trebuie avuta in vedere scaderea dozei de olanzapina daca se instituie un tratament cu un inhibitor al CYP1A2.

Reducerea biodisponibilitatii

Carbunele activat reduce biodisponibilitatea dupa administrarea pe cale orala a olanzapinei cu 50 pana la 60% si trebuie administrat cu cel putin 2 ore inainte sau dupa olanzapina.

S-a constatat ca fluoxetina (un inhibitor al CYP2D6), dozele unice de antiacide (aluminiu, magneziu) sau cimetidina nu influenteaza semnificativ farmacocinetica olanzapinei.

Potentialul olanzapinei de a influenta efectele altor medicamente

Olanzapina poate sa antagonizeze efectele agonistilor dopaminergici directi si indirecti.

Olanzapina nu inhiba in vitro principalele izoenzime ale CYP450 (de exemplu 1A2, 2D6, 2C9, 2C19, 3A4). Astfel, nu este de asteptat nicio interactiune speciala, fapt verificat prin studiile in vivo, in care nu s-a constatat inhibarea metabolizarii urmatoarelor substante active: antidepresive triciclice (reprezentand in special calea CYP2D6), warfarina (CYP2C9), teofilina (CYP1A2) sau diazepam (CYP3A4 si 2C19).

Olanzapina nu a prezentat interactiuni atunci cand a fost administrata in asociere cu litiu sau biperiden. Monitorizarea terapeutica a concentratiilor plasmatice ale valproatului nu a indicat necesitatea ajustarii dozei de valproat dupa introducerea administrarii concomitente a olanzapinei.

Activitatea generala a SNC

Este necesara prudenta la pacientii care consuma bauturi alcoolice sau sunt in tratament cu medicamente care pot determina deprimarea sistemului nervos central.

Nu este recomandata utilizarea concomitenta a olanzapinei cu medicamente anti-parkinsoniene la pacientii cu boala Parkinson si dementa (vezi pct. 4.4).

Intervalul QTc

Este necesara prudenta daca olanzapina se administreaza concomitent cu medicamente cunoscute ca determina prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4).
 
Sarcina
Sarcina

Nu exista studii clinice adecvate si bine controlate la gravide. Pacientelor trebuie sa li se recomande sa-si anunte medicul daca raman gravide sau daca intentioneaza sa ramana gravide in timpul tratamentului cu olanzapina. Cu toate acestea, deoarece experienta la om este limitata, olanzapina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii decat daca beneficiul potential justifica riscul potential la fat.

La nou-nascutii expusi la medicatie antipsihotica (inclusiv olanzapina) in trimestrul al treilea de sarcina, pot aparea reactii adverse, inclusiv reactii extrapiramidale si/sau simptome de intrerupere, care pot varia ca severitate si durata dupa nastere. S-au raportat simptome precum agitatie, hipertonie musculara, hipotonie musculara, tremor, somnolenta, tulburari respiratorii si dificultati de alimentatie. in consecinta, nou nascutii trebuie monitorizati cu atentie.

Alaptarea

intr-un studiu la femei sanatoase care alaptau, olanzapina s-a excretat in lapte. Expunerea medie a sugarului (mg/kg) la starea de echilibru a fost estimata la 1,8% din doza de olanzapina de la mama (mg/kg). Pacientelor trebuie sa li se recomande sa nu alapteze in timpul tratamentului cu olanzapina.

Fertilitatea

Nu sunt cunoscute efecte asupra fertilitatii (vezi pct. 5.3 pentru date preclinice).
 
Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Deoarece olanzapina poate produce somnolenta si ameteli, pacientii trebuie avertizati in legatura cu manevrarea utilajelor, inclusiv a autovehiculelor.
 
Reactii adverse
Sumarul profilului de siguranta

Adulti

Reactiile adverse raportate cel mai frecvent (observate la ≥ 1% dintre pacienti) in studii clinice, asociate cu utilizarea olanzapinei, au fost somnolenta, crestere ponderala, eozinofilie, cresterea concentratiilor plasmatice ale prolactinei, colesterolului, glucozei si trigliceridelor (vezi pct. 4.4), glucozurie, crestere a apetitului alimentar, ameteli, acatizie, parkinsonism, leucopenie, neutropenie (vezi pct. 4.4), diskinezie, hipotensiune arteriala ortostatica, efecte anticolinergice, cresteri tranzitorii asimptomatice ale concentratiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (vezi pct. 4.4), eruptii cutanate tranzitorii, astenie, fatigabilitate, pirexie, artralgii, cresterea valorilor fosfatazei alcaline, cresterea valorilor gamma glutamiltransferazei, cresterea valorilor acidului uric, cresterea valorilor creatin-fosfokinazei si edeme.

Lista tabelara a reactiilor adverse

Urmatorul tabel prezinta reactiile adverse si investigatiile de laborator din timpul studiilor clinice, precum si din raportarile spontane. in cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Frecventa evenimentelor enumerate este definita dupa cum urmeaza: Foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai mic de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai mic de 1/100), rare (≥1/10000 si mai mic de 1/1000), foarte rare (mai mic de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Foarte frecvente
Frecvente
Mai putin frecvente
Rare
Cufrecventa necunoscuta
Tulburari hematologice si limfatice
 
Eozinofilie Leucopemie10 Neutropenie10
 
Trombocitopenie11
 
Tulburari ale sistemului imunitar
 
 
Hipersensibilitate11
 
 
Tulburari metabolice si de nutritie
Crestere ponderala1
Concentratii plasmatice crescute ale colesterolului2,3 Valori crescute ale glicemiei 4 Concentratii plasmatice crescute ale trigliceridelor2,5 GlucozurieCresterea apetitului alimentar
Aparitia sau agravarea diabetului zaharat, asociat ocazional cu cetoacidoza sau coma, inclusiv unele cazuri letale (vezi pct. 4.4) 11
Hipotermie12
 
Tulburari ale sistemului nervos
Somnolenta
Ameteli Acatizie6 Parkinsonism6 Diskinezie6
Convulsiile, atunci cand in cele mai multe cazuri s-au raportat antecedente de convulsii sau factori de risc pentru aparitia convulsiilor11 Distonie (incluzand miscari oculogire) 11 Diskinezie tardiva11 Amnezie9Disartrie Balbism11 Sindromul picioarelornelinistite
Sindrom neuroleptic malign (vezi pct.4.4)12Simptome determinate de intreruperea tratamentului7, 12
 
Tulburari cardiace
 
 
 
Bradicardie Prelungirea intervalului QTc(vezi pct. 4.4)
Tahicardie/fibrilatie ventriculara, moarte subita (vezi pct.4.4)11
 
Tulburari vasculare
Hipotensiune arteriala
 
Tromboembolism (incluzand
 
 
ortostatica10
 
embolism pulmonar si tromboza venoasa profunda)(vezi pct. 4.4)
 
 
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
 
 
Epistaxis9
 
 
Tulburari gastro-intestinale
 
Efecte anticolinergice usoare, tranzitorii, incluzand constipatiesi xerostomie
Distensie abdominala9
Pancreatita11
 
Tulburari hepatobiliare
 
Cresteri tranzitorii, asimptomatice ale concentratiilor transaminazelor hepatice (ALT, AST), in special la inceputul tratamentului (vezipct. 4.4)
 
Hepatita (incluzand forme cu afectare hepatocelulara, forme cu colestaza sau forme mixte) 11
 
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
 
Eruptii cutanate tranzitorii
Reactie de fotosensibilitate Alopecie
 
Reacție indusa de medicament cu eozinofilie si simptome sistemice (sindromDRESS)
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
 
Artralgii9
 
Rabdomioliza11
 
Tulburari renale si ale cailor urinare
 
 
Incontinenta urinaraRetentie urinara Mictiune ezitanta11
 
 
Conditii in legatura cu sarcina, perioada puerperala si perinatala
 
 
 
 
Sindrom de intrerupere la nou nascut (vezi pct4.6)
Tulburari ale aparatului genital si sanului
 
Disfunctie erectila la barbatiScaderea libidoului la barbati si femei
Amenoree Marirea sanilorGalactoree la femei Ginecomastie/ marirea sanilor labarbati
Priapism12
 
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
 
Astenie Fatigabilitate EdemePirexie10
 
 
 
Investigatii diagnostice
Concentratii plasmatice crescute ale prolactinei 8
Concentratii plasmatice crescute ale fosfatazei alcaline10 Concentratii plasmatice crescute ale creatin- fosfokinazei11 Concentratii plasmatice crescute ale gamma glutamiltransferazei10 Concentratii plasmatice crescute ale acidului uric10
Concentratii plasmatice crescute ale bilirubinei totale
 
 
1 Cresterea ponderalặ, semnificativa din punct de vedere clinic, a fost observata fata de valorile initiale ale tuturor categoriilor de indici de masa corporala (IMC). Dupa tratament de scurta durata (durata mediana de 47 zile), cresterea ponderala ≥7% fata de greutatea initiala a fost foarte frecventa (22,2%),

≥ 15% a fost frecventa (4,2%) si ≥ 25% a fost mai putin frecventa (0,8%). O crestere ponderala cu ≥ 7%, ≥15% si ≥ 25% fata de greutatea initiala a fost observata foarte frecvent (64,4%, 31,7% si, respectiv, 12,3%) la pacientii tratati pe termen lung (cel putin 48 saptamani).

2 Cresterile medii ale concentratiilor plasmatice ale lipidelor in conditii de repaus alimentar (colesterol total, colesterol LDL si trigliceride) au fost mai mari la pacientii care nu au prezentat modificari ale profilului lipidic la momentul initial.

3 Observate pentru concentratii initiale normale in conditii de repaus alimentar (sub 5,17 mmol/l) care au ajuns la concentratii crescute (≥6,2 mmol/l). Modificarile concentratiilor initiale ale colesterolului total in conditii de repaus alimentar de la concentratii limita (≥5,17 mmol/l - sub 6,2 mmol/l) la concentratii crescute (≥6,2 mmol/l) au fost foarte frecvente.

4 Observate pentru valori initiale normale ale glicemiei in conditii de repaus alimentar (sub 5,56 mmol/l) care au ajuns la valori crescute (≥7 mmol/l). Modificarile glicemiei initiale in conditii de repaus alimentar de la valori limita (≥5,56 - peste 7 mmol/l) la valori crescute (≥7 mmol/l) au fost foarte frecvente. 5 Observata pentru concentratii initiale normale in conditii de repaus alimentar (sub 1,69 mmol/l) care au ajuns la concentratii crescute (≥2,26 mmol/l). Modificarile concentratiilor initiale ale trigliceridelor in conditii de repaus alimentar de la concentratii limita (≥1,69 mmol/l - sub 2,26 mmol/l) la concentratii crescute (≥2,26 mmol/l) au fost foarte frecvente.

6 In studiile clinice, incidenta parkinsonismului si a distoniei la pacientii tratati cu olanzapina a fost mai mare numeric, dar nu a fost semnificativ statistic diferita fata de placebo. Pacientii tratati cu olanzapina au prezentat o incidenta mai mica a parkinsonismului, acatiziei si distoniei comparativ cu pacientii tratati cu doze progresive de haloperidol. In absenta unor informatii detaliate privind antecedente individuale de tulburari motorii extrapiramidale acute si tardive, in prezent nu se poate concluziona ca olanzapina produce in mai mica masura diskinezie tardiva si/sau alte sindroame extrapiramidale tardive.

7 Simptome acute, cum sunt transpiratii, insomnie, tremor, anxietate, greata si varsaturi au fost raportate atunci cand tratamentul cu olanzapina a fost intrerupt brusc.

8 In studiile clinice cu durata de pana la 12 saptamani, concentratiile plasmatice ale prolactinei au depasit limita superioara a valorilor normale la aproximativ 30% dintre pacientii tratati cu olanzapina, cu concentratii normale ale prolactinei la momentul initial. La majoritatea acestor pacienti, cresterile au fost, in general, usoare si au ramas sub de doua ori limita superioara a concentratiilor normale.

9Efect advers identificat in studiile clinice din Baza de Date Integrata pentru Olanzapina. 10Conform evaluarii valorilor masurate din studiile clinice din Baza de Date Integrata pentru Olanzapina.

11Efect advers identificat din raportarile spontane dupa punerea pe piata, cu frecventa determinata folosind datele din Baza de Date Integrata pentru Olanzapina.

12Efect advers identificat din raportarile spontane dupa punerea pe piata cu frecventa estimata la limita superioara a intervalului de incredere de 95% utilizand datele Bazei de Date Integrata pentru Olanzapina

Expunere pe termen lung (cel putin 48 saptamani)

Proportia pacientilor care au inregistrat modificari nedorite, semnificative clinic ale cresterii ponderale, glicemiei, colesterolului total/LDL/HDL sau trigliceridelor, a crescut de-a lungul timpului. La

pacientii adulti care au incheiat o perioada de tratament de 9-12 luni, rata de crestere a valorilor medii ale glicemiei a incetinit dupa aproximativ 4-6 luni.

Informatii suplimentare la grupe speciale de pacienti

In studiile clinice la pacientii varstnici cu dementa, tratamentul cu olanzapina a fost asociat cu o incidenta crescuta a deceselor si a evenimentelor adverse cerebrovasculare comparativ cu placebo (vezi pct. 4.4). Reactiile adverse foarte frecvente asociate cu utilizarea olanzapinei la acest grup de pacienti au fost tulburarile de mers si caderile. Frecvent s-au observat pneumonie, cresterea temperaturii corpului, letargie, eritem, halucinatii vizuale si incontinenta urinara.

In studiile clinice la pacientii cu psihoza indusa medicamentos (agonist dopaminergic), asociata cu boala Parkinson, s-au raportat foarte frecvent si mai frecvent decat dupa administrarea de placebo agravarea simptomatologiei parkinsoniene si halucinatii.

Intr-un studiu clinic la pacientii cu episod maniacal in cadrul tulburarii bipolare, tratamentul asociat cu valproat si olanzapina a determinat o incidenta a neutropeniei de 4,1%; un factor potential favorizant ar putea fi concentratiile plasmatice crescute ale valproatului. Olanzapina administrata in asociere cu litiu sau valproat a determinat cresterea frecventei (≥10%) tremorului, xerostomiei, apetitului alimentar crescut si cresterii ponderale. De asemenea, au fost raportate frecvent tulburari de vorbire. In timpul tratamentului cu olanzapina in asociere cu litiu sau divalproex, in faza initiala a tratamentului (pana la 6 saptamani), la 17,4% dintre pacienti s-a p