Duloxetina Dr. Reddy’s 60 mg x 28 caps. gastrorez.

Indicatii

Tratamentul tulburarii depresive majore.
Tratamentul durerii din neuropatia diabetica periferica. Tratamentul tulburarii de anxietate generalizata.
Duloxetina Dr. Reddy’s este indicat la adulti. Pentru informatii suplimentare vezi pct. 5.1
Dozaj
Doze

Tulburarea depresiva majora

Doza initiala si doza de intretinere recomandata este 60 mg o data pe zi, cu sau fara alimente. In studiile clinice au fost evaluate din punctul de vedere al sigurantei doze mai mari de 60 mg o data pe zi, pana la doza maxima de 120 mg pe zi. Cu toate acestea, nu exista dovezi clinice care sa sugereze ca pacientii care nu raspund la doza initiala recomandata pot beneficia de cresteri ale dozei.

Raspunsul terapeutic se constata de obicei dupa 2-4 saptamani de tratament.

Dupa consolidarea raspunsului antidepresiv, se recomanda continuarea tratamentului timp de cateva luni, pentru a se evita recaderile. La pacientii care au raspuns la tratamentul cu duloxetina si care au un istoric de episoade depresive majore repetate, poate fi luat in considerare un tratament de lunga durata cu doze de 60 pana la 120 mg pe zi.

Tulburarea de anxietate generalizata

Doza de initiere recomandata la majoritatea pacientilor cu tulburare de anxietate generalizata este de 30 mg administrata o data pe zi cu sau fara alimente. La pacientii cu un raspuns insuficient doza trebuie crescuta la 60 mg, aceasta fiind doza uzuala de mentinere la majoritatea pacientilor.

La pacientii la care tulburarea de anxietate coexista cu o tulburare depresiva majora trebuie utilizata o doza initiala de 60 mg o data pe zi (a se vedea de asemenea recomandarile de dozare de mai sus).

In studii clinice, doze de pana la 120 mg pe zi au demonstrat eficacitate si au fost evaluate din punct de vedere al sigurantei. In cazul pacientilor cu raspuns insuficient la 60 mg, poate fi luata in considerare o crestere a dozei pana la 90 mg sau 120 mg. Cresterea dozei trebuie facuta in functie de raspunsul clinic si tolerabilitate.

Dupa consolidarea raspunsului, se recomanda continuarea tratamentului timp de cateva luni pentru a se evita recaderile.

Durerea din neuropatia diabetica periferica

Doza initiala si doza de intretinere recomandata este 60 mg o data pe zi, cu sau fara alimente. In studiile clinice au fost evaluate din punctul de vedere al sigurantei doze mai mari de 60 mg o data pe zi, pana la doza maxima de 120 mg pe zi, administrata in prize divizate egale. Concentratia plasmatica a duloxetinei manifesta variabilitate inter-individuala mare (vezi pct. 5.2). In consecinta, unii pacienti care raspund insuficient la 60 mg pot sa beneficieze de o doza mai mare.

Raspunsul la tratament trebuie evaluat dupa 2 luni. In cazul pacientilor cu un raspuns la tratament initial inadecvat, raspunsul suplimentar dupa acest interval de timp este putin probabil.

Beneficiul terapeutic trebuie reevaluat regulat (cel putin la fiecare trei luni) (vezi pct. 5.1).

Intreruperea tratamentului

Trebuie evitata intreruperea brusca. La intreruperea definitiva a tratamentului cu Duloxetina Dr. Reddy’s, doza trebuie scazuta treptat intr-o perioada de cel putin una pana la doua saptamani, pentru a reduce riscul aparitiei reactiilor de intrerupere (vezi pct. 4.4 si 4.8). Daca dupa o scadere a dozei sau la intreruperea definitiva a tratamentului apar simptome intolerabile, se poate lua in considerare reinstituirea dozei prescrise anterior. Ulterior, medicul poate continua sa descreasca doza, dar intr-un ritm mai lent.

Grupe speciale de pacienti Varstnici

Nu se recomanda nicio ajustare a dozajului la pacientii varstnici numai pe baza varstei. Totusi, ca in cazul oricarui medicament, este necesara prudenta atunci cand se trateaza varstnici, in special in cazul dozei de 120 mg pe zi Duloxetina Dr. Reddy’s pentru tulburarea depresiva majora sau tulburare de anxietate generalizata , pentru care datele sunt limitate (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Insuficienta hepatica

Duloxetina Dr. Reddy’s nu trebuie utilizat la pacientii cu boli hepatice care determina insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3 si 5.2).

Insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara sau moderata (clearance al creatininei 30 pana la 80 ml/min). Duloxetina Dr. Reddy’s nu trebuie utilizat la pacienti cu insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min, vezi pct. 4.3).

Copii si adolescenti

Duloxetina nu trebuie utilizata pentru tratamentul depresiei majore la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani din cauza problemelor de siguranta si eficacitate (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1).

Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea duloxetinei pentru tratamentul de tulburare de anxietate generalizata la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 7-17 ani. Datele disponibile sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 si 5.2.

Siguranta si eficacitatea duloxetinei pentru tratamentul durerii din neuropatia diabetica periferica sau de tulburare de anxietate generalizata nu au fost studiate. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare Pentru administrare orala.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Este contraindicata utilizarea concomitenta a duloxetinei cu inhibitorii neselectivi, ireversibili, ai monoaminooxidazei (IMAO) (vezi pct. 4.5).

Boli hepatice care determina insuficienta hepatica (vezi pct. 5.2).

Duloxetina nu trebuie utilizata in asociere cu fluvoxamina, ciprofloxacina sau enoxacina (inhibitori potenti ai izoenzimei CYP1A2), dat fiind ca aceasta asociere duce la concentratii plasmatice ridicate ale duloxetinei (vezi pct. 4.5).

Insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Initierea tratamentului cu duloxetina este contraindicata la pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata deoarece exista un risc potential de criza hipertensiva (vezi pct. 4.4 si 4.8).

Atentionari de utilizare
Manie si convulsii

Duloxetina trebuie utilizata cu prudenta la pacientii cu antecedente de manie sau diagnostic de tulburare bipolara si/sau convulsii.

Midriaza

In asociere cu duloxetina, s-a raportat midriaza; in consecinta, este necesara prudenta la prescrierea duloxetinei la pacientii cu tensiune intraoculara crescuta sau la cei cu risc de glaucom acut cu unghi inchis.

Tensiunea arteriala si frecventa cardiaca

La unii pacienti, duloxetina a fost asociata cu cresterea tensiunii arteriale si hipertensiune arteriala semnificativa clinic. Aceasta poate fi determinata de efectului noradrenergic ale duloxetinei. Au fost raportate cazuri de criza hipertensiva la duloxetina, in special la pacientii cu hipertensiune arteriala pre- existenta. Ca urmare, la pacientii cu hipertensiune arteriala si/sau alte boli cardiace cunoscute, se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale, in special in prima luna de tratament. Duloxetina trebuie utilizata cu prudenta la pacientii ale caror afectiuni pot fi agravate de cresterea frecventei cardiace sau de cresterea tensiunii arteriale. De asemenea, este necesara prudenta atunci cand duloxetina este utilizata impreuna cu medicamente ce ii pot afecta metabolismul (vezi pct. 4.5). In cazul pacientilor ce prezinta o crestere sustinuta a tensiunii arteriale in timpul tratamentului cu duloxetina trebuie avuta in vedere fie o scadere a dozei, fie intreruperea treptata a tratamentului (vezi pct. 4.8).

Insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala severa supusi hemodializei (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min) apar concentratii plasmatice crescute ale duloxetinei. Pentru pacientii cu insuficienta renala severa, vezi pct. 4.3. Pentru informatii in legatura cu pacientii cu disfunctie renala usoara sau moderata, vezi pct. 4.2.

Sindrom serotoninergic

Similar altor medicamente serotoninergice, sindromul serotoninergic, o afectiune care pune viata in pericol, poate aparea in cursul tratamentului cu duloxetina, in special in cazul utilizarii concomitente a altor medicamente serotoninergice (inclusiv ISRS, INRS antidepresive triciclice sau triptani), cu medicamente care afecteaza metabolizarea serotoninei, cum sunt IMAO, sau cu antipsihotice sau alti antagonisti ai dopaminei, care pot afecta sistemele de neurotransmisie serotoninergica (vezi pct. 4.3 si 4.5).

Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificari ale starii mintale (de exemplu, agitatie, halucinatii, coma), instabilitate vegetativa (de exemplu, tahicardie, tensiune arteriala oscilanta, hipertermie), aberatii neuromusculare (de exemplu hiperreflexie, lipsa de coordonare) si/sau simptome gastro-intestinale (de exemplu greata, varsaturi, diaree).

Daca tratamentul concomitent cu duloxetina si alte medicamente serotoninergice care pot afecta sistemele de neurotransmisie serotoninergica si/sau dopaminergic este justificat punct de vedere clinic, se recomanda urmarirea atenta a pacientului, in special in timpul initierii tratamentului si cresterii dozei.

Sunatoarea

In cursul utilizarii concomitente a duloxetinei cu preparate vegetale care contin sunatoare (Hypericum perforatum), reactiile adverse pot fi mai frecvente.

Suicid

Tulburarea depresiva majora si tulburarea de anxietate generalizata

Depresia se asociaza cu risc crescut de idei suicidare, acte de autoagresiune si suicid (evenimente asociate suicidului). Acest risc persista pana la instalarea remisiunii semnificative. Dat fiind ca ameliorarea poate sa nu aiba loc in primele saptamani sau mai mult de tratament, pacientii trebuie monitorizati indeaproape pana la aparitia acestei ameliorari. Experienta clinica generala arata ca riscul de suicid poate sa creasca in stadiile initiale ale recuperarii.

Alte afectiuni psihice pentru care se prescrie duloxetina pot fi de asemenea asociate cu un risc crescut al evenimentelor asociate suicidului. Suplimentar, aceste afectiuni pot coexista cu tulburarea depresiva majora. Atunci cand sunt tratati pacienti cu alte afectiuni psihice trebuie avute in vedere aceleasi precautii ca in cazul pacientilor cu tulburare depresiva majora.

Se stie ca pacientii cu un istoric de evenimente asociate suicidului sau cei care prezinta un grad semnificativ de ideatie suicidara inainte de inceperea tratamentului prezinta un risc mai mare de ideatie sau comportament suicidar si, ca urmare, trebuie monitorizati indeaproape pe parcursul tratamentului. O metaanaliza a datelor din studii clinice controlate placebo cu medicamente antidepresive utilizate in afectiuni psihice a aratat un risc crescut de comportament suicidar in cazul pacientilor sub 25 ani tratati cu antidepresive fata de placebo.

In cursul tratamentului cu duloxetina sau curand dupa intreruperea tratamentului, s-au raportat cazuri de ideatie suicidara si comportament suicidar (vezi pct.4.8).

Tratamentul medicamentos trebuie insotit de supravegherea indeaproape a pacientilor, mai ales a celor cu risc ridicat, in special in fazele initiale ale tratamentului si dupa modificarea dozei. Pacientii (si persoanele care ii ingrijesc) trebuie atentionati in legatura cu necesitatea de a urmari orice alterare a starii clinice, ideatia/comportamentul suicidar si orice modificari neobisnuite ale comportamentului si sa solicite imediat ajutor medical daca sunt prezente astfel de simptome.

Durerea din neuropatia diabetica periferica

Similar altor medicamente cu actiune farmacologica similara (antidepresive), in cursul tratamentului cu duloxetina sau curand dupa intreruperea tratamentului, s-au semnalat cazuri izolate de ideatie si comportament suicidar. Cu privire la factorii de risc suicidar in depresie, vezi mai sus. Medicii trebuie sa incurajeze pacientii sa raporteze in orice moment orice ganduri sau sentimente suparatoare.

Hemoragii

S-au raportat tulburari hemoragice, cum sunt echimoze, purpura si hemoragie gastro-intestinala in timpul tratamentului cu inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) si cu inhibitori ai recaptarii serotoninei/noradrenalinei (IRSN), inclusiv duloxetina. Se recomanda prudenta la pacientii care utilizeaza anticoagulante si/sau medicamente cunoscute pentru faptul ca afecteaza functia tromobocitelor (de exemplu AINS sau acid acetilsalicilic) si la pacientii cu tendinte hemoragipare cunoscute.

Hiponatremia

La administrarea duloxetinei a fost raportata hiponatremie, incluzand cazuri in care concentratia de sodiu plasmatic a scazut sub 110 mmol/l. Hiponatremia este cauzata de sindromul de secretie inadecvata a hormonului antidiuretic (SIHAD). Majoritatea cazurilor de hiponatremie au fost raportate la varstnici, in special cand au fost asociate antecedente recente sau afectiuni care au predispus la dezechilibru volemic. Este necesara prudenta la pacientii cu risc crescut de hiponatremie, cum sunt pacientii varstnici, cirotici sau deshidratati sau la pacientii tratati cu diuretice.

Intreruperea tratamentului

Atunci cand tratamentul este intrerupt, simptomele de intrerupere sunt frecvente, in special daca intreruperea este brusca (vezi pct. 4.8). In studiile clinice, evenimentele adverse constatate la intreruperea brusca a tratamentului au aparut la aproximativ 45% dintre pacientii tratati cu duloxetina si 23% dintre cei tratati cu placebo.

Riscul aparitiei simptomelor de intrerupere constatat cu ISRS si IRSN depinde de cativa factori, incluzand durata tratamentului, doza administrata si viteza de reducere a dozei. Reactiile cel mai frecvent raportate sunt enumerate la pct. 4.8. In general, aceste simptome sunt usoare pana la moderate; totusi, la unii pacienti acestea pot fi de intensitate severa. Simptomele apar de obicei in primele cateva zile de la intreruperea tratamentului, dar s-au raportat foarte rar astfel de simptome si la pacienti care au omis accidental o doza. In general, aceste simptome sunt auto-limitate si se remit de obicei in curs de 2 saptamani, chiar daca la unele persoane pot fi prelungite (2-3 luni sau mai mult). In consecinta, se recomanda ca doza de duloxetina sa fie redusa treptat in cazul intreruperii definitive a tratamentului, intr-o perioada de cel putin 2 saptamani, in conformitate cu necesitatile pacientului (vezi pct. 4.2).

Varstnici

Datele asupra utilizarii Duloxetina Dr. Reddy’s 120 mg la pacientii varstnici cu tulburari depresive majore sau tulburare de anxietate generalizata sunt limitate. In consecinta, este necesara prudenta atunci cand se trateaza pacienti varstnici cu dozajul maxim (vezi pct. 4.2 si 5.2).

Acatizia/nelinistea psihomotorie

Utilizarea duloxetinei s-a asociat cu aparitia acatiziei, caracterizate printr-o stare de neliniste perceputa subiectiv ca neplacuta sau care produce suferinta si prin nevoia de miscare insotita adesea de incapacitatea de a sta linistit asezat sau in picioare. Este cel mai probabil sa apara in primele cateva saptamani de tratament. La pacientii care dezvolta aceste simptome, cresterea dozei poate dauna.

Medicamente care contin duloxetina

Duloxetina este utilizata sub diferite denumiri comerciale pentru cateva indicatii (tratamentul durerii din neuropatia diabetica, tulburarea depresiva majora, tulburarea de anxietate generalizata si incontinenta urinara de efort). Utilizarea concomitenta a mai multor astfel de medicamente trebuie evitata.

Hepatita/cresterea concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice

In timpul tratamentului cu duloxetina s-au raportat cazuri de afectare hepatica, incluzand cresterea severa a concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice (mai mare de10 ori limita superioara a normalului), hepatita si icter (vezi pct. 4.8). Cele mai multe cazuri au aparut in primele luni de tratament. Leziunile hepatice au fost predominant hepatocelulare. Duloxetina trebuie utilizata cu prudenta la pacientii tratati cu alte medicamente care determina afectare hepatica.

Disfunctie sexuala

Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS)/inhibitori ai recaptarii serotoninei norepinefrinei (IRSN) pot determina simptome de disfunctie sexuala (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de disfunctie sexuala de lunga durata, in care simptomele au continuat in ciuda intreruperii tratamentului cu ISRS/IRSN.

Sucroza

Capsulele gastrorezistente Duloxetina Dr. Reddy’s contin sucroza. Pacientii cu probleme ereditare rare de intoleranta la fructoza, malabsorbtie de glucoza-galactoza sau insuficienta de zaharaza-izomaltaza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Utilizarea la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani

Duloxetina nu trebuie utilizat in tratamentul copiilor si adolescentilor cu varsta sub 18 ani. La copiii si adolescentii tratati cu antidepresive, in comparatie cu cei tratati cu placebo, in studiile clinice, s-au observat mai frecvent comportamente suicidare (tentative de suicid si ganduri suicidare) si ostilitate (predominant agresivitate, comportament opozitional si manie). Daca, pe baza necesitatii clinice, se ia totusi decizia de a initia tratamentul, pacientul trebuie monitorizat atent pentru a se observa aparitia simptomelor suicidare (vezi pct. 5.1). Aditional, lipsesc datele de siguranta pe termen lung la copii si adolescenti cu privire la cresterea, maturizarea si dezvoltarea cognitiva si comportamentala (vezi pct. 4.8).

Interactiuni
Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO): Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, duloxetina nu trebuie utilizata in asociere cu inhibitorii neselectivi ireversibili ai monoaminooxidazei (IMAO) sau timp de cel putin 14 zile dupa intreruperea tratamentului cu un IMAO. Pe baza timpului de injumatatire plasmatica al duloxetinei, inainte de a incepe tratamentul cu un IMAO, trebuie sa treaca cel putin 5 zile de la intreruperea duloxetinei (vezi pct. 4.3).

Utilizarea duloxetinei concomitent cu IMAO selectivi, reversibili, ca moclobemida, nu este recomandata (vezi pct. 4.4). Antibioticul linezolid este un IMAO neselectiv reversibil si nu trebuie administrat la pacientii tratati cu duloxetina (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai izoenzimei CYP1A2

Administrarea concomitenta de duloxetina si un inhibitor puternic al izoenzimei CYP1A2 poate avea ca rezultat concentratii crescute de duloxetina deoarece izoenzima CYP1A2 este implicata in metabolismul duloxetinei. Fluvoxamina (100mg o data/zi), un inhibitor puternic al izoenzimei CYP1A2, a scazut clearence-ul plasmatic aparent al duloxetinei cu aproximativ 77% si a crescut ASCo-t de 6 ori. De aceea duloxetina nu ar trebui administrata in asociere cu un inhibitor puternic al izoenzimei CYP1A2 ca fluvoxamina (vezi pct. 4.3).

Medicatia SNC

Riscul utilizarii duloxetinei in asociere cu alte medicamente active asupra SNC nu a fost evaluat sistematic, cu exceptia cazurilor descrise la acest punct. In consecinta, se recomanda prudenta atunci cand Duloxetina Dr. Reddy’s se administreaza in asociere cu alte medicamente sau substante cu actiune centrala, incluzand alcoolul etilic si medicamentele sedative (de exemplu, benzodiazepine, morfinomimetice, antipsihotice, fenobarbital, antihistaminice sedative).

Medicamente serotoninergice

In cazuri rare, la pacientii care au utilizat ISRS/IRSN concomitent cu medicamente serotoninergici, s-a raportat sindrom serotoninergic. Se recomanda prudenta daca duloxetina se utilizeaza concomitent cu medicamente serotoninergice cum sunt ISRS/IRSN, antidepresive triciclice cum sunt clomipramina sau amitriptilina, IMAO cum sunt moclobemida sau linezolid, sunatoarea (Hypericum perforatum), triptani, tramadolul, petidina si triptofanul (vezi pct. 4.4).

Efectul duloxetinei asupra altor medicamente

Medicamente metabolizate de izoenzima CYP1A2: Farmacocinetica teofilinei, un substrat al izoenzimei CYP1A2, nu a fost afectata semnificativ de asocierea cu duloxetina (60 mg de doua ori pe zi).

Medicamente metabolizate de izoenzima CYP2D6: Duloxetina este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP2D6. Atunci cand duloxetina a fost administrata in doza de 60 mg de doua ori pe zi impreuna cu o doza unica de desipramina, un substrat al izoenzimei CYP2D6, ASC pentru desipramina a crescut de 3 ori. Asocierea duloxetinei (40 mg de doua ori pe zi) creste cu 71% ASC la starea de echilibru a tolterodinei (2 mg de doua ori pe zi), dar nu afecteaza farmacocinetica metabolitului activ 5-hidroxil si nu se recomanda ajustarea dozei. Se recomanda prudenta la administrarea Duloxetina Dr. Reddy’s in asociere cu medicamente metabolizate predominant de izoenzima CYP2D6 (risperidona, antidepresive triciclice [ATC] ca de exemplu nortriptilina, amitriptilina si imipramina) in special daca acestea au index terapeutic mic (cum sunt flecainida, propafenona si metoprololul).

Anticonceptionalele orale si alte medicamente steroidiene: Rezultatele studiilor in vitro demonstreaza ca duloxetina nu induce activitatea catalitica a izoenzimei CYP3A. Nu s-au efectuat studii specifice in vivo ale interactiunilor medicamentoase.

Anticoagulantele si antiagregante plachetare: Este necesara prudenta atunci cand duloxetina este asociata cu anticoagulante orale sau antiagregante plachetare din cauza unui risc potential crescut de sangerare. S- au raportat cresteri ale valorilor INR atunci cand duloxetina a fost administrata concomitent cu warfarina. Totusi, in cadrul unui studiu de farmacologie clinica, administrarea duloxetinei concomitent cu warfarina in conditiile atingerii starii de echilibru, la voluntari sanatosi, nu a determinat modificari semnificative ale valorilor INR fata de valorile initiale sau modificari ale farmacocineticii R- sau S-warfarinei.

Efectele altor medicamente asupra duloxetinei

Antiacide si antagonisti H2: Asocierea duloxetinei cu antiacide care contin aluminiu si magneziu sau a duloxetinei cu famotidina nu a avut efect semnificativ asupra ratei sau extinderii absorbtiei duloxetinei dupa administrarea unei doze orale de 40 mg.

Inductorii izoenzimei CYP1A2: Analize farmacocinetice populationale au aratat ca fumatorii au concentratii plasmatice cu aproape 50% mai mici in comparatie cu nefumatorii.

Sarcina
Fertilitatea

Duloxetina nu a avut efect asupra fertilitatii masculine, si efectele la femei au fost evidente numai la doze care au provocat toxicitate materna.

Sarcina

Nu exista date adecvate cu privire la utilizarea duloxetinei la femeile gravide. Studiile la animale au evidentiat toxicitate asupra functiei de reproducere la valori ale expunerii sistemice (ASC) la duloxetina mai reduse decat expunerea clinica maxima (vezi pct. 5.3).

Riscul potential la om este necunoscut. Date epidemiologice au sugerat ca utilizarea ISRS in cursul sarcinii, in special in ultima parte a acesteia, poate creste riscul de aparitie a hipertensiunii arteriale pulmonare persistente la nou nascut (HAPPN). Cu toate ca nu exista studii care sa fi investigat asocierea dintre HAPPN si tratamentul cu IRNS, acest risc potential nu poate fi exclus in cazul duloxetinei avand in vedere mecanismul de actiune inrudit (inhibarea recaptarii serotoninei).

Similar altor medicamente serotoninergice, la nou nascut pot apare simptome de intrerupere dupa utilizarea duloxetinei de catre mama in apropierea nasterii. Simptomele de intrerupere observate la duloxetina pot include hipotonie, tremor, agitatie, dificultati de alimentare, detresa respiratorie si convulsii. In majoritatea cazurilor acestea s-au manifestat fie la nastere fie in primele zile dupa nastere. Duloxetina Dr. Reddy’s trebuie utilizat in cursul sarcinii numai daca beneficiul potential justifica riscul potential pentru fat. Femeilor trebuie sa li se recomande sa anunte medicul daca raman gravide sau daca intentioneaza sa ramana gravide in cursul tratamentului.

Alaptarea

Conform unui studiu efectuat la 6 paciente in perioada de lactatie, care nu isi alaptau copiii, duloxetina se elimina foarte putin in laptele uman. Doza zilnica estimata in mg/kg la sugar,este aproximativ 0,14% din doza materna (vezi pct. 5.2). Dat fiind ca siguranta duloxetinei la sugari nu este cunoscuta, utilizarea Duloxetina Dr. Reddy’s in cursul alaptarii nu este recomandata.

Condus auto
Nu au fost efectuate studii care sa urmareasca efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Utilizarea duloxetinei se poate asocia cu sedare si ameteli. Pacientii trebuie instruiti ca in cazul in care prezinta sedare sau ameteli sa evite activitati potential periculoase ca de exemplu conducerea vehiculelor folosirea utilajelor.

Reactii adverse
Sumarul profilului de siguranta

Reactiile adverse cel mai frecvent raportate la pacientii tratati cu duloxetina au fost greata, cefalee, xerostomie, somnolenta si ameteli. Totusi, majoritatea reactiilor adverse frecvente au fost usoare pana la moderate, au aparut de obicei precoce in cursul tratamentului si cele mai multe au tins sa se remita chiar daca tratamentul a continuat.

Descrierea reactiilor adverse selectate

Intreruperea tratamentului cu duloxetina (in special daca este brusca) duce frecvent la simptome de intrerupere. Reactiile cel mai frecvent raportate sunt: ameteli, tulburari senzoriale (inclusiv parestezii sau senzatii asemanatoare socurile electrice, in special la nivelul capului), tulburari ale somnului (inclusiv insomnie si vise intense), oboseala, somnolenta, agitatie sau anxietate, greata si/sau varsaturi, tremor, cefalee, mialgie, iritabilitate, diaree, hiperhidroza si vertij.

In general, in cazul ISRS si IRSN, aceste reactii adverse sunt usoare pana la moderate si auto-limitate, dar la unii pacientii pot fi severe si/sau prelungite. In consecinta se recomanda ca, atunci cand tratamentul cu duloxetina nu mai este necesar, sa se treaca la intreruperea treptata, prin descresterea graduala a dozelor (vezi pct. 4.2 si 4.4).

In faza initiala de 12 saptamani a trei studii clinice cu duloxetina la pacienti cu neuropatie diabetica dureroasa, la grupul tratat cu duloxetina s-au observat cresteri mici, dar semnificative statistic, ale glicemiei in conditii de repaus alimentar. HbA1c a fost stabila atat la pacientii tratati cu duloxetina cat si la cei tratati cu placebo. In faza de prelungire a acestor studii, care a durat pana la 52 saptamani, a existat o crestere a HbA1c atat in grupul cu duloxetina cat si in cel cu asistenta de rutina, dar cresterea medie a fost cu 0,3% mai mare in grupul tratat cu duloxetina. A existat, de asemenea, o mica crestere a glicemiei in conditii de repaus alimentar si a colesterolului total la pacientii tratati cu duloxetina, in timp ce la grupul cu asistenta de rutina analizele de laborator respective au evidentiat o usoara reducere a valorilor.

Intervalul QT corectat pentru frecventa cardiaca la pacientii tratati cu duloxetina nu a diferit de cel constatat la pacientii tratati cu placebo. Nu s-au observat diferente semnificative clinic ale masuratorilor QT, PR, QRS sau QTcB intre pacientii tratati cu duloxetina si cei cu placebo.

Copii si adolescenti

Un total de 509 pacienti copii cu varsta cuprinsa intre 7-17 ani, cu tulburare depresiva majora si 241 copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 7 si 17 ani cu tulburare anxioasa generalizata au fost tratati cu duloxetina in cadrul studiilor clinice. In general, profilul reactiilor adverse a duloxetinei la copii si adolescenti a fost similar cu cel observat la adulti.

Un total de 467 copii si adolescenti initial randomizati la duloxetina in studiile clinice, a cunoscut o scadere medie in greutate de 0,1 kg in 10 saptamani comparativ cu o scadere in greutate de 0,9 kg la 353 pacienti tratati cu placebo. Ulterior, pe o perioada de prelungire de patru pana la sase luni, acesti pacienti in medie au tins spre recuperare la percentila de greutatea initiala pe baza datelor referitoare la populatia de varsta si de sex potrivite.

In studiile de pana la 9 luni, cu administrare de duloxetina la copii si adolescenti, a fost observata o scadere globala medie de 1%, in percentila inaltimii (scadere de 2% la copii (7-11 ani) si cresterea de 0,3% la adolescenti (12-17 ani)), (vezi pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.

Supradozaj
S-au raportat cazuri de supradozaj cu duloxetina, singura sau in asociere cu alte medicamente, in doze de 5400 mg. Unele cazuri letale au fost raportate, in primul rand in supradozajul cu asocieri medicamentoase, dar si cu duloxetina singura, in doza de aproximativ 1000 mg. Semnele si simptomele supradozajului (duloxetina singura sau asociata cu alte medicamente) au inclus somnolenta, coma, sindrom serotoninergic, crize comitiale, varsaturi si tahicardie.

Nu se cunoaste un antidot specific al duloxetinei, dar daca apare sindrom serotoninergic, se poate lua in considerare tratament specific (cum este tratamentul cu ciproheptadina si/sau control al temperaturii). Trebuie asigurata cale respiratorie libera. Se recomanda monitorizarea cardiaca si a semnelor vitale, impreuna cu masuri simptomatice si suportive corespunzatoare. Spalatura gastrica poate fi indicata daca se practica la putin timp dupa ingestie sau la pacientii simptomatici. Carbunele activat poate fi util pentru a limita absorbtia. Duloxetina are volum de distributie mare, fiind putin probabil ca diureza fortata, hemoperfuzia si exsanguinotransfuzia sa fie benefice.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Psihoanaleptice; Alte antidepresive, cod ATC: N06AX21.

Mecanism de actiune

Duloxetina este un inhibitor comun al recaptarii serotoninei (5-HT) si noradrenalinei (NA). Inhiba slab recaptarea dopaminei, fara afinitate semnificativa fata de receptorii histaminergici, dopaminergici, colinergici si adrenergici. La animale, duloxetina creste, in functie de doza, valorile concentratiei extracelulare ale serotoninei si noradrenalinei in diferite arii cerebrale.

Efecte farmacodinamice

In cateva modele preclinice ale durerii neuropate si inflamatorii, duloxetina normalizeaza pragurile algice si atenueaza comportamentul algic intr-un model experimental de durere persistenta. Se considera ca actiunea de inhibare a durerii a duloxetinei este rezultatul potentarii cailor descendente de inhibare a durerii din sistemul nervos central.

Eficacitate clinica si date de siguranta Tulburarea depresiva majora

Duloxetina a fost studiata intr-un program clinic care a implicat 3158 pacienti (1285 pacienti-ani de expunere), care au indeplinit criteriile DSM-IV de depresie majora. Eficacitatea duloxetinei in doza recomandata de 60 mg o data pe zi a fost demonstrata in trei din trei studii pe termen scurt, randomizate, dublu-orb, controlate placebo, cu doza fixa la pacienti adulti tratati in ambulator cu tulburare depresiva majora. Global, eficacitatea duloxetinei a fost demonstrata la doze zilnice intre 60 si 120 mg intr-un total de cinci din sapte studii pe termen scurt, randomizate, dublu-orb, controlate placebo, cu doza fixa, la adultii tratati in ambulator, cu tulburare depresiva majora.

Duloxe