Gluadda 50 mg x 30 compr.

DATE CLINICE
 
Indicatii terapeutice
 
Vildagliptin este indicat in tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulti: In monoterapie la pacientii cu control inadecvat numai prin regim alimentar si exercitii si pentru care metformina nu este recomandata datorita contraindicatiilor sau intolerantei.
 
Ca tratament oral dublu, in asociere cu metformina, la pacientii cu control glicemic insuficient in pofida administrarii dozei maxime tolerate de metformina in monoterapie, o sulfoniluree, la pacientii cu control glicemic insuficient in pofida administrarii dozei maxime tolerate de sulfoniluree si pentru care tratamentul cu metformina este nerecomandabil din cauza contraindicatiilor sau intolerantei, o tiazolidindiona, la pacientii cu control glicemic insuficient si la care este indicata utilizarea unei tiazolidindione.
 
Ca tratament oral triplu, in asociere cu o sulfoniluree si metformina cand exercitiile fizice impreuna cu tratamentul dual cu aceste medicamente nu asigura un control glicemic adecvat.
 
Vildagliptin este, de asemenea, indicat pentru administrarea in asociere cu insulina (cu sau fara metformina) cand regimul alimentar si exercitiile fizice nu asigura un control glicemic adecvat.
 
Doze si mod de administrare
 
Doze
 
Adulti
 
Cand se utilizeaza in monoterapie, in asociere cu metformina, in combinatie cu tiazolidindiona, in combinatie cu metformina si o sulfoniluree sau in combinatie cu insulina (cu sau fara metformina), doza zilnica recomandata de vildagliptin este de 100 mg, administrata ca o doza de 50 mg dimineata si o doza de 50 mg seara.
 
Cand se utilizeaza in dubla asociere cu o sulfoniluree, doza recomandata de vildagliptin este de 50 mg administrata o data pe zi dimineata. La aceasta populatie de pacienti, doza zilnica de vildagliptin de 100 mg nu s-a dovedit mai eficace decat doza de vildagliptin de 50 mg administrata o data pe zi.
 
Atunci cand se utilizeaza in asociere cu o sulfoniluree, poate fi avuta in vedere o doza mai mica de sulfoniluree pentru a reduce riscul aparitiei hipoglicemiei.
 
Nu se recomanda doze mai mari de 100 mg.
 
In cazul in care se omite o doza de Gluadda, aceasta trebuie administrata imediat ce pacientul isi aminteste. Nu trebuie administrata o doza dubla in aceeasi zi.
 
Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea vildagliptin ca tratament oral triplu in asociere cu metformina si o tiazolidindiona.
 
Informatii suplimentare privind populatiile speciale
 
Varstnici (≥ 65 ani)
 
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii varstnici (vezi si pct. 5.1 si 5.2).
 
Insuficienta renala
 
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei ≥ 50 ml/min). La pacientii cu insuficienta renala moderata sau severa sau cu boala renala in stadiu terminal (BRST), doza recomandata de Gluadda este de 50 mg administrata o data pe zi (vezi si pct. 4.4, 5.1. si 5.2).
 
Insuficienta hepatica
 
Gluadda nu trebuie utilizat la pacientii cu insuficienta hepatica, inclusiv la pacientii cu valori pretratament ale alanin aminotransferazei (ALT) sau aspartat aminotransferazei (AST) > 3x limita superioara a valorii normale (LSVN) (vezi si pct. 4.4 si 5.2).
 
Copii si adolescenti
 
Gluadda nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti (cu varsta sub 18 ani). Siguranta si eficacitatea la copii si adolescenti (cu varsta sub 18 ani) nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date (vezi si pct. 5.1).
 
Mod de administrare
 
Administrare orala
 
Gluadda se poate administra cu sau fara alimente (vezi si pct. 5.2).
 
Contraindicatii
 
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
 
Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
 
Generalitati
 
Gluadda nu este un substitut al insulinei la pacientii dependenti de insulina. Gluadda nu trebuie utilizat la pacienti cu diabet zaharat de tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.
 
Insuficienta renala
 
Exista experienta limitata in randul pacientilor cu BRST care efectueaza hemodializa. Prin urmare, Gluadda trebuie utilizat cu precautie la acesti pacienti (vezi si pct. 4.2, 5.1 si 5.2).
 
Insuficienta hepatica
 
Gluadda nu trebuie utilizat la pacientii cu insuficienta hepatica, inclusiv la pacientii cu valori pretratament ale ALT sau AST > 3x LSVN (vezi si pct. 4.2 si 5.2).
 
Monitorizarea enzimelor hepatice
 
Au fost raportate cazuri rare de disfunctie hepatica (inclusiv hepatita). In aceste cazuri, pacientii au fost, in general, asimptomatici, fara sechele clinice si valorile testelor functiei hepatice au revenit la normal dupa intreruperea tratamentului. Testele functiei hepatice trebuie efectuate inainte de initierea tratamentului cu Gluadda pentru a cunoaste valorile initiale ale pacientilor. In timpul tratamentului cu Gluadda functia hepatica trebuie monitorizata la intervale de trei luni in primul an si periodic dupa aceea. Pacientii care dezvolta valori crescute ale transaminazelor trebuie monitorizati printr-o a doua evaluare a functiei hepatice pentru a confirma rezultatul si trebuie urmariti ulterior prin teste frecvente ale functiei hepatice pana la revenirea la normal a valorii(lor) crescute. In cazul in care persista o crestere a valorilor AST sau ALT de 3x LSVN sau mai mare, se recomanda intreruperea tratamentului cu Gluadda.
 
Pacientii care dezvolta icter sau alte semne sugestive de disfunctie hepatica trebuie sa intrerupa administrarea Gluadda.
 
Dupa renuntarea la tratamentul cu Gluadda si normalizarea valorilor testelor functiei hepatice, tratamentul cu Gluadda nu trebuie reinitiat.
 
Insuficienta cardiaca
 
Un studiu clinic cu vildagliptin la pacienti din cadrul New York Heart Association (NYHA), cu clasa functionala I-III, a evidentiat faptul ca tratamentul cu vildagliptin nu a fost asociat cu modificarea functiei ventriculului stang sau cu agravarea insuficientei cardiace congestive preexistente (ICC) comparativ cu placebo. Experienta clinica la pacientii cu clasa functionala NYHA III tratati cu vildagliptin este inca limitata, iar rezultatele sunt neconcludente (vezi pct. 5.1).
 
Nu exista experienta privind utilizarea vildagliptin in cadrul studiilor clinice la pacienti cu clasa functionala NYHA IV si, prin urmare, nu se recomanda utilizarea la acesti pacienti.
 
Boli cutanate
 
In cadrul studiilor non-clinice toxicologice, la nivelul extremitatilor maimutelor, s-a raportat aparitia de leziuni cutanate, incluzand pustule si ulceratii (vezi pct. 5.3). Desi nu a fost observata o incidenta crescuta a leziunilor cutanate in studiile clinice, exista experienta limitata la pacientii cu complicatii cutanate diabetice. Cu toate acestea, au existat raportari dupa punerea pe piata privind aparitia leziunilor cutanate buloase si exfoliative. Astfel, in conduita de ingrijire a pacientului cu diabet zaharat, se recomanda mentinerea monitorizarii bolilor cutanate, cum sunt pustulele sau ulceratia.
 
Pancreatita acuta
 
Administrarea vildagliptin a fost asociata cu riscul aparitiei pancreatitei acute. Pacientii trebuie informati cu privire la simptomul caracteristic al pancreatitei acute.
 
Daca se suspecteaza pancreatita, tratamentul cu vildagliptin trebuie intrerupt; daca se confirma diagnosticul de pancreatita acuta, tratamentul cu vildagliptin nu trebuie reluat. Trebuie acordata atentie pacientilor cu antecedente de pancreatita acuta.
 
Hipoglicemie
 
Se cunoaste ca administrarea de sulfoniluree cauzeaza hipoglicemie. La pacientii carora li se administreaza vildagliptin in asociere cu o sulfoniluree poate exista riscul aparitiei hipoglicemiei. Prin urmare, poate fi avuta in vedere o doza mai mica de sulfoniluree pentru a reduce riscul aparitiei hipoglicemiei.
 
Excipienti
 
Comprimatele contin lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
 
Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
 
Vildagliptin are un potential mic de interactiuni cu medicamentele administrate concomitent. Deoarece vildagliptin nu este un substrat enzimatic al citocromului P (CYP) 450 si nu inhiba sau induce enzimele CYP 450, nu este probabila interactiunea acestuia cu substante active care sunt substraturi, inhibitori sau inductori ai acestor enzime.
 
Asocierea cu pioglitazona, metformina si gliburida
 
Rezultatele studiilor efectuate asupra acestor antidiabetice cu administrare orala nu au indicat interactiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic.
 
Digoxina (substrat Pgp), warfarina (substrat CYP2C9)
 
Studiile clinice efectuate la subiecti sanatosi nu au indicat interactiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost stabilit in randul populatiei tinta.
 
Asocierea cu amlodipina, ramipril, valsartan sau simvastatina
 
La subiecti sanatosi, au fost efectuate studii privind interactiunile cu alte medicamente, cu amlodipina, ramipril, valsartan si simvastatina. In aceste studii, nu s-au observat interactiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic in urma administrarii concomitente cu vildagliptin.
 
Administrarea concomitenta cu inhibitori ai ECA
 
Poate aparea un risc crescut de aparitie a angioedemului la pacientii care utilizeaza concomitant inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.8).
 
Similar altor medicamente antidiabetice cu administrare orala, efectul hipoglicemic al vildagliptin poate fi redus de anumite substante active, incluzand tiazide, corticosteroizi, produsi tiroidieni si simpatomimetice.
 
Fertilitatea, sarcina si alaptarea
 
Sarcina
 
Nu exista date adecvate privind utilizarea vildagliptin la femeile gravide. Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3). Riscul potential pentru om este necunoscut. Datorita lipsei de date la om, Gluadda nu trebuie utilizat in timpul sarcinii.
 
Alaptarea
 
Nu se cunoaste daca vildagliptin se excreta in laptele uman. Studiile la animale au evidentiat excretia vildagliptin in lapte. Gluadda nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.
 
Fertilitatea
 
Nu au fost efectuate studii pentru vildagliptin privind efectul asupra fertilitatii la om (vezi pct. 5.3).
 
Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
 
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacientii care prezinta ameteala, ca reactie adversa, trebuie sa evite conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.
 
Reactii adverse
 
Rezumatul profilului de siguranta
 
Datele privind siguranta au fost obtinute de la un total de 3784 pacienti expusi la vildagliptin in doza zilnica de 50 mg (o data pe zi) sau de 100 mg (50 mg de doua ori pe zi sau 100 mg o data pe zi), in studii controlate cu o durata de minim 12 saptamani. Dintre acesti pacienti, la 2264 pacienti s-a administrat vildagliptin ca monoterapie si la 1520 pacienti s-a administrat vildagliptin in asociere cu un alt medicament. 2682 pacienti au fost tratati cu vildagliptin 100 mg zilnic (fie 50 mg de doua ori pe zi, fie 100 mg o data pe zi) si 1102 pacienti au fost tratati cu vildagliptin 50 mg o data pe zi.
 
Majoritatea reactiilor adverse in cadrul acestor studii au fost usoare si tranzitorii si nu au necesitat intreruperea tratamentului. Nu s-a constatat nicio asociere intre reactiile adverse si varsta, etnie, durata de expunere sau doza zilnica.
 
S-au raportat rare cazuri de disfunctie hepatica (inclusiv hepatita). In aceste cazuri, pacientii au fost, in general, asimptomatici, fara sechele clinice si functia hepatica a revenit la normal dupa intreruperea tratamentului. In datele din studiile de monoterapie controlata si terapie adaugata cu durata de pana la 24 saptamani, incidenta cresterii valorii ALT sau AST ≥ 3x LSVN (clasificata ca prezenta la cel putin 2 masuratori succesive sau la vizita finala din timpul tratamentului) a fost 0,2%, 0,3% si 0,2% pentru vildagliptin 50 mg o data pe zi, vildagliptin 50 mg de doua ori pe zi, respectiv toti comparatorii. Aceste cresteri ale valorilor transaminazelor au fost, in general, asimptomatice, non-progresive ca natura si neasociate cu colestaza sau icter.
 
S-au raportat cazuri rare de edem angioneurotic pentru vildagliptin, intr-un procent similar cu medicamentele de control. S-a raportat un procent mai mare de cazuri atunci cand vildagliptin s-a administrat in asociere cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitor ECA).
 
Majoritatea evenimentelor au fost usoare in severitate si au disparut prin continuarea tratamentului cu vildagliptin.
 
Lista reactiilor adverse prezentate sub forma de tabel
 
Reactiile adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin in cadrul studiilor dublu-orb in monoterapie si tratament adjuvant sunt enumerate mai jos, pentru fiecare indicatie, pe clase de aparate, sisteme si organe si dupa frecventa absoluta. Frecventele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si <1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100), rare (≥1/10000 si <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
 
Asocierea cu metformina
 
Tabelul 1 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 100 mg zilnic in asociere cu metformina in cadrul studiilor dublu-orb (N=208)
Tulburari metabolice si de nutritie
 
Frecvente
 
Hipoglicemie
Tulburari ale sistemului nervos
 
Frecvente
 
Tremor
 
Frecvente
 
Cefalee
 
Frecvente
 
Ameteala
 
Mai putin frecvente
 
Oboseala
Tulburari gastro-intestinale
 
Frecvente
 
Greata
 
 
Descrierea reactiilor adverse selectate
 
In studiile clinice controlate efectuate cu terapia asociata vildagliptin 100 mg zilnic + metformina, nu s-a raportat intreruperea tratamentului din cauza reactiilor adverse nici in grupul de tratament cu vildagliptin 100 mg zilnic + metformina, nici in grupul de tratament cu placebo + metformina.
 
In studiile clinice, incidenta hipoglicemiei a fost frecventa la pacientii tratati cu vildagliptin 100 mg zilnic administrat in asociere cu metformina (1%) si mai putin frecventa la pacientii carora li s-a administrat placebo + metformina (0,4%). Nu s-au raportat evenimente hipoglicemice severe in grupurile tratate cu vildagliptin.
 
In studiile clinice, nu s-a modificat greutatea fata de valoarea initiala atunci cand s-a adaugat vildagliptin 100 mg zilnic la metformina (+0,2 kg si -1,0 kg pentru vildagliptin, respectiv placebo).
 
Studiile clinice cu durata de peste 2 ani nu au evidentiat semnale suplimentare privind siguranta sau riscuri neprevazute cand administrarea de vildagliptin s-a adaugat administrarii de metformina.
 
Asocierea cu o sulfoniluree
 
Tabelul 2 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 50 mg in asociere cu o sulfoniluree in cadrul studiilor dublu-orb (N=170)
 
Infectii si infestari
 
Foarte rare
 
Nazofaringita
Tulburari metabolice si de nutritie
 
Frecvente
 
Hipoglicemie
Tulburari ale sistemului nervos
 
Frecvente
 
Tremor
 
Frecvente
 
Cefalee
 
Frecvente
 
Ameteala
 
Frecvente
 
Astenie
Tulburari gastro-intestinale
 
Mai putin frecvente
 
Constipatie
 
Descrierea reactiilor adverse selectate
 
In studiile clinice controlate efectuate cu terapie asociata cu vildagliptin 50 mg + o sulfoniluree, incidenta totala a iesirilor din studii datorate reactiilor adverse a fost 0,6% in grupul de tratament cu vildagliptin 50 mg + sulfoniluree, comparativ cu 0% in grupul de tratament cu placebo + sulfoniluree.
 
In studiile clinice, atunci cand s-a adaugat vildagliptin 50 mg o data pe zi la glimepirida, incidenta hipoglicemiei a fost 1,2%, comparativ cu 0,6% pentru placebo + glimepirid. Nu s-au raportat evenimente hipoglicemice severe in grupurile tratate cu vildagliptin.
 
In studiile clinice, nu s-a modificat greutatea fata de valoarea initiala atunci cand s-a adaugat vildagliptin 50 mg zilnic la glimepirida (-0,1 kg si -0,4 kg pentru vildagliptin, respectiv placebo).
 
Asocierea cu o tiazolidindiona
 
Tabelul 3 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 100 mg zilnic in asociere cu o tiazolidindiona in cadrul studiilor dublu-orb (N=158)
 
Tulburari metabolice si de nutritie
 
Frecvente
 
Crestere in greutate
 
Mai putin frecvente
 
Hipoglicemie
 
Tulburari ale sistemului nervos
 
Mai putin frecvente
 
Cefalee
 
Mai putin frecvente
 
Astenie
 
Tulburari vasculare
 
Frecvente
 
Edem periferic
 
Descrierea reactiilor adverse selectate
 
In studiile clinice controlate efectuate cu terapia asociata vildagliptin 100 mg zilnic + o tiazolidindiona, nu s-au raportat iesiri din studii datorate reactiilor adverse nici in grupul de tratament cu vildagliptin 100 mg zilnic + tiazolidindiona, nici in grupul de tratament placebo + tiazolidindiona.
 
In studiile clinice, incidenta hipoglicemiei a fost mai putin frecventa la pacientii tratati cu vildagliptin + pioglitazona (0,6%), dar frecventa la pacientii tratati cu placebo + pioglitazona (1,9%). Nu s-au raportat evenimente hipoglicemice severe in grupurile tratate cu vildagliptin.
 
In studiul adjuvant efectuat cu pioglitazona, cresterile absolute ale greutatii pentru placebo si vildagliptin 100 mg zilnic au fost de 1,4, respectiv de 2,7 kg.
 
Incidenta edemului periferic atunci cand s-a adaugat vildagliptin 100 mg zilnic la doza maxima de fond de pioglitazona (45 mg o data pe zi) a fost 7,0%, comparativ cu 2,5% pentru tratamentul de fond cu pioglitazona in monoterapie.
 
Monoterapie
 
Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 100 mg zilnic in monoterapie in cadrul studiilor dublu-orb (N=1855)
Infectii si infestari
 
Foarte rare
 
Infectie a cailor respiratorii superioare
 
Foarte rare
 
Nazofaringita
 
Tulburari metabolice si de nutritie
 
Frecvente
 
Hipoglicemie
 
Tulburari ale sistemului nervos
 
Frecvente
 
Ameteala
 
Mai putin frecvente
 
Cefalee
 
Tulburari vasculare
 
Mai putin frecvente
 
Edem periferic
 
Tulburari gastro-intestinale
 
Mai putin frecvente
 
Constipatie
 
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
 
Mai putin frecvente
 
Atralgie
 
Descrierea reactiilor adverse selectate
 
Suplimentar, in studiile controlate efectuate cu vildagliptin in monoterapie, incidenta totala a iesirilor datorita reactiilor adverse nu a fost mai mare la pacientii tratati cu vildagliptin in doze de 100 mg zilnic (0,3%), comparativ cu cei carora li s-a administrat placebo (0,6%) sau comparatori (0,5%).
 
In cadrul studiilor controlate comparative efectuate cu tratament in monoterapie, hipoglicemia a fost mai putin frecventa, raportata la 0,4% (7 din 1855) dintre pacientii tratati cu vildagliptin 100 mg zilnic, fata de 0,2% (2 din 1082) dintre pacientii aflati in grupurile tratate cu un comparator activ sau placebo, fara a se semnala evenimente grave sau severe.
 
In studiile clinice, nu s-a modificat greutatea fata de valoarea initiala atunci cand s-a administrat vildagliptin 100 mg zilnic in monoterapie (-0,3 kg si -1,3 kg pentru vildagliptin, respectiv placebo).
 
Studiile clinice cu durata de pana la 2 ani nu au evidentiat semnale suplimentare privind siguranta sau riscuri neprevazute la administrarea de vildagliptin in monoterapie.
 
Asocierea cu metformina si o sulfoniluree
 
Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 50 mg de doua ori pe zi in asociere cu metformina si o sulfoniluree (N=157)
 
Tulburari metabolice si de nutritie
 
Frecvente
 
Hipoglicemie
 
Tulburari ale sistemului nervos
 
Frecvente
 
Ameteli, tremor
 
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
 
Frecvente
 
Hiperhidroza
 
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
 
Frecvente
 
Astenie
 
Descrierea anumitor reactii adverse
 
Nu au existat pacienti care sa se fi retras din cadrul studiului din cauza reactiilor adverse raportate in cadrul grupului in care s-a administrat tratament cu vildagliptin + metformina + glimepirida comparativ cu 0,6% in cadrul grupului in care s-a utilizat tratament cu placebo + metformina + glimepirida.
 
Incidenta hipoglicemiei a fost frecventa in ambele grupuri de tratament (5,1% pentru grupul in care s-a administrat vildagliptin + metformina + glimepirida comparativ cu 1,9% pentru grupul in care s-a utilizat placebo + metformina + glimepirida). A fost raportat un eveniment hipoglicemic sever in grupul in cadrul caruia s-a administrat vildagliptin.
 
 
La finalul studiului, efectul asupra greutatii corporale medii a fost neutru (+0,6 kg in cadrul grupului in care s-a administrat vildagliptin si -0,1 kg in grupul in care s-a utilizat placebo).
 
Asocierea cu insulina
 
Tabelul 6 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 100 mg zilnic in asociere cu insulina (cu sau fara metformina) in cadrul unor studii dublu-orb (N=371)
 
Tulburari metabolice si de nutritie
 
Frecvente
 
Concentratie scazuta de glucoza in sange
 
Tulburari ale sistemului nervos
 
Frecvente
 
Cefalee, frisoane
 
Tulburari gastro-intestinale
 
Frecvente
 
Greata, boala de reflux gastro-esofagian
 
Mai putin frecvente
 
Diaree, flatulenta
 
Descrierea anumitor reactii adverse
 
In cadrul studiilor clinice controlate in care s-a utilizat vildagliptin 50 mg de doua ori pe zi in asociere cu insulina, cu sau fara administrarea concomitenta de metformina, incidenta totala a retragerilor din cauza reactiilor adverse a fost de 0,3% in cadrul grupului in care s-a administrat tratament cu vildagliptin si nu au existat retrageri in cadrul grupului in care s-a utilizat placebo.
 
Incidenta hipoglicemiei a fost similara in ambele grupuri de tratament (14,0% pentru grupul in care s-a administrat vildagliptin comparativ cu 16,4% pentru grupul in care s-a utilizat placebo). Doi pacienti au raportat evenimente hipoglicemice severe in grupul in cadrul caruia s-a administrat vildagliptin si sase pacienti in grupul in care s-a utilizat placebo.
 
La finalul studiului, efectul asupra greutatii corporale medii a fost neutru (+0,6 kg modificare fata de valoarea initiala in cadrul grupului in care s-a administrat vildagliptin si fara modificare a greutatii corporale in cadrul grupului in care s-a utilizat placebo).
 
Experienta dupa punerea pe piata
 
Reactii adverse dupa punerea pe piata a medicamentului
 
Tulburari gastro-intestinale
 
Cu frecventa necunoscuta
 
Pancreatita
 
Tulburari hepatobiliare
 
Cu frecventa necunoscuta
 
Hepatita (reversibila la oprirea administrarii medicamentului)
 
Rezultate anormale ale valorilor functiei hepatice (reversibile la oprirea administrarii medicamentului)
 
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
 
Cu frecventa necunoscuta
 
Mialgie
 
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
 
Cu frecventa necunoscuta
 
Urticarie
 
Leziuni cutanate exfoliative si buloase, inclusiv pemfigoid bulos
 
Raportarea reactiilor adverse suspectate
 
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.
 
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
 
Bucuresti 011478- RO
 
Tel: + 4 0757 117 259
 
Fax: +4 0213 163 497
 
e-mail: [email protected].
 
Supradozaj
 
Informatiile privind supradozajul cu vildagliptin sunt limitate. Simptome
 
Informatiile privind simptomele probabile ale supradozajului au fost preluate dintr-un studiu de tolerabilitate la doze crescute realizat la subiecti sanatosi carora li s-a administrat vildagliptin timp de 10 zile. La doze de 400 mg, au existat trei cazuri de dureri musculare si cazuri individuale de parestezie usoara si tranzitorie, febra, edem si o crestere temporara a valorilor lipazei. La doze de 600 mg, un subiect a prezentat edem la picioare si maini si cresteri ale valorilor creatin-fosfokinazei (CPK), aspartat-aminotransferazei (AST), proteinei C-reactive (PCR) si ale valorilor mioglobinei. Alti trei subiecti au prezentat edem la nivelul picioarelor, cu parestezie in doua cazuri. Toate simptomele si valorile anormale ale analizelor de laborator au disparut fara tratament dupa intreruperea medicamentului din cadrul studiului.
 
Tratament
 
In cazul unui supradozaj se recomanda tratament de sustinere. Vildagliptin nu poate fi eliminat prin hemodializa. Cu toate acestea, principalul metabolit rezultat prin hidroliza (LAY 151) poate fi eliminat prin hemodializa.
 
PROPRIETATI FARMACOLOGICE
 
Proprietati farmacodinamice
 
Grupa farmacoterapeutica: Medicamente utilizate pentru tratamentul diabetului, inhibitori ai dipeptidil-peptidazei 4 (DPP-4), codul ATC: A10BH02.
 
Vildagliptin, membru al clasei de potentatori ai celulelor insulare, este un inhibitor puternic si selectiv al DPP-4.
 
Mecanism de actiune
 
Administrarea de vildagliptin conduce la o inhibare rapida si completa a activitatii DPP-4, determinand valori endogene crescute a jeun si postprandiale ale hormonilor de tip incretin GLP-1 („glucagon-like peptide 1”, peptida de tipul glucagonului 1) si GIP („glucose-dependent insulinotropic polypeptide”, polipeptida insulinotropa dependenta de glucoza).
 
Efecte farmacodinamice
 
Prin cresterea valorilor endogene ale acestor hormoni de tip incretin, vildagliptin creste sensibilitatea celulelor beta la glucoza, conducand la o secretie imbunatatita de insulina dependenta de glucoza. Tratamentul cu vildagliptin 50-100 mg zilnic la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 a imbunatatit semnificativ marker-ii functiei celulelor beta, incluzand HOMA-s („Homeostasis Model Assessment-s”, Modelul s de evaluare a homeostaziei), raportul dintre proinsulina si insulina si determinarile responsivitatii celulelor beta in urma efectuarii testului de toleranta orala cu determinari frecvente. La persoanele non-diabetice (cu valori glicemice normale), vildagliptin nu stimuleaza secretia de insulina si nu reduce valorile glucozei.
 
Prin cresterea valorilor endogene de GLP-1, vildagliptin creste sensibilitatea celulelor alfa la glucoza, determinand o mai mare secretie de glucagon adecvata glucozei.
 
Cresterea imbunatatita a raportului insulina/glucagon in timpul hiperglicemiei datorita valorilor crescute ale hormonilor de tip incretin determina o scadere a producerii de glucoza hepatica a jeun si postprandiale, conducand la o valoare redusa a glicemiei.
 
In timpul tratamentului cu vildagliptin nu se observa efectul cunoscut de intarziere a golirii continutului gastric determinat de valorile crescute de GLP-1.
 
Eficacitate si siguranta clinica
 
Peste 15000 de pacienti cu diabet zaharat de tip 2 au participat la studii clinice dublu-orb, controlate cu placebo sau tratament activ, cu o durata de tratament de peste 2 ani. In cadrul acestor studii, vildagliptin a fost administrat unui numar de peste 9000 de pacienti in doze zilnice de 50 mg o data pe zi, 50 mg de doua ori pe zi sau 100 mg o data pe zi. Peste 5000 de pacienti de sex masculin si peste 4000 de paciente de sex feminin au primit vildagliptin 50 mg o data pe zi sau 100 mg zilnic. Peste 1900 de pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 50 mg o data pe zi sau 100 mg zilnic au avut varsta ≥ 65 de ani. In cadrul acestor studii, vildagliptin a fost administrat ca monoterapie la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 care nu mai utilizasera medicamente sau in asociere la pacienti cu diabet necontrolat in mod adecvat de alte medicamente antidiabetice.
 
In general, vildagliptin a ameliorat controlul glicemic cand a fost administrat ca monoterapie sau cand a fost utilizat in asociere cu metformina, o sulfoniluree si o tiazolidindiona, fapt demonstrat de reducerile relevante din punct de vedere clinic ale HbA1c la sfarsitul studiului fata de valoarea initiala (vezi tabelul 8).
 
In studiile clinice, gradul de reducere al HbA1c datorat vildagliptin a fost mai mare la pacientii cu valoarea initiala a HbA1c mai mare.
 
Intr-un studiu controlat dublu-orb cu durata de 52 saptamani, vildagliptin (50 mg de doua ori pe zi) a redus valoarea initiala a HbA1c cu -1% fata de -1,6% in cazul metforminei (stabilita treptat la 2 g pe zi) neobtinandu-se non-inferioritatea statistica. Pacientii tratati cu vildagliptin au raportat incidente semnificativ mai mici ale reactiilor adverse gastro-intestinale, comparativ cu cei tratati cu metformina.
 
Intr-un studiu controlat dublu-orb cu durata de 24 saptamani, vildagliptin (50 mg de doua ori pe zi) a fost comparat cu rosiglitazona (8 mg o data pe zi). Reducerile medii au fost de -1,20% pentru vildagliptin si de -1,48% pentru rosiglitazona la pacientii cu o valoarea medie initiala a HbA1c de 8,7%. Pacientii tratati cu rosiglitazona au prezentat o crestere medie in greutate (+1,6 kg), in timp ce pacientii tratati cu vildagliptin nu au prezentat cresteri in greutate (-0,3 kg). Incidenta edemului periferic a fost mai