Irbesartan Teva 150 mg x 28 comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIAL? A MEDICAMENTULUI

Irbesartan Teva 300 mg comprimate filmate

2. COMPOZI?IA CALITATIva ?I CANTITATIva

Fiecare comprimat filmat contine irbesartan 300 mg.

Pentru lista tuturor excipien?ilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTIca

Comprimat filmat

Comprimate filmate de culoare alba sau pân? la aproape alba, în forma de capsul?. Pe o fa?? a

comprimatului este gravat numarul „93”. Pe cealalta fa?? este gravat numarul „7466”

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Irbesartan Teva este indicat la adulti pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esen?iale.

De asemenea, este indicat în tratamentul afect?rii renale la pacientii adulti cu hipertensiune arteriala ?i

diabet zaharat de tip 2, în cadrul unei scheme medicamentoase antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5

?i 5.1).

4.2 Doze si mod de administrare

Doze

Doza uzual? ini?ial? si de între?inere recomandat? este de 150 mg irbesartan, administrat? o dat? pe zi,

cu sau fara alimente. În general, irbesartanul în doza de 150 mg o dat? pe zi asigur? un control mai bun

al tensiunii arteriale în intervalul de 24 ore, comparativ cu doza de 75 mg irbesartan. Cu toate acestea,

se poate lua în considerare initierea tratamentului cu 75 mg irbesartan pe zi, în special la pacientii

hemodializati si la pacientii cu vârsta peste 75 ani.

La pacientii a caror afectiune este insuficient controlata cu 150 mg irbesartan administrat o dat? pe zi,

doza de irbesartan poate fi crescuta la 300 mg irbesartan sau pot fi asociate alte antihipertensive (vezi

pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1). În mod special, s-a demonstrat ca asocierea unui diuretic, cum este

hidroclorotiazida, are un efect aditiv cu irbesartan (vezi pct. 4.5).

La pacientii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, tratamentul trebuie ini?iat cu doza de 150 mg

irbesartan administrat? o dat? pe zi, care se creste pân? la 300 mg irbesartan o dat? pe zi, aceasta fiind

doza de între?inere cea mai adecvat? pentru tratamentul bolii renale. Beneficiul la nivel renal pentru

irbesartan la pacientii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 s-a demonstrat pe baza unor studii în care

irbesartanul s-a asociat tratamentului cu alte medicamente antihipertensive, dupa cum a fost necesar,

pentru a atinge tensiunea arteriala ?int? (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

Grupe speciale de pacienti

insuficenta renal?

Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficenta renal?. La pacientii hemodializati trebuie

luat? în considerare o doza ini?ial? mai mica (75 mg irbesartan) (vezi pct. 4.4).29

insuficenta hepatica

Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficenta hepatica u?oar? pân? la moderat?. Nu

exist? experienta clinica la pacienti cu insuficenta hepatica severa.

Vârstnici

Cu toate ca la pacientii cu vârsta peste 75 ani trebuie luat? în considerare initierea tratamentului cu o

doza de 75 mg pe zi, ajustarea dozei nu este, de obicei, necesara la persoanele vârstnice.

Copii si adolescenti

Siguran?a si eficacitatea Irbesartan Teva la copii cu vârsta cuprins? între 0 si 18 ani nu au fost stabilite.

Datele disponibile pân? în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 si 5.2, dar nu se poate face nicio

recomandare privind dozele.

Mod de administrare

Pentru administrare oral?.

4.3 Contraindicatii

• Hipersensibilitate la substan?a activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

• Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6).

• Administrarea concomitenta a Irbesartan Teva cu medicamente care con?in aliskiren este

contraindicat? la pacientii cu diabet zaharat sau insuficenta renala (RFG < 60 ml/min ?i

1,73 m2

) (vezi pct. 4.5 si 5.1).

4.4 Aten?ion?ri si precautii speciale pentru utilizare

În special dupa prima doza, poate ap?rea hipotensiune arteriala simptomatica la pacientii cu

hipovolemie ?i/sau deple?ie de sodiu, consecutiv tratamentului intensiv cu diuretice, dietei hiposodate,

diareei sau vars?turilor. Astfel de afectiuni trebuie corectate înaintea administrarii de irbesartan.

Hipovolemie

În cazul în care pacientii cu stenoza bilateral? a arterelor renale sau stenoza a arterei renale pe rinichi

unic funcaional sunt tratati cu medicamente care actioneaza asupra sistemului renin?-angiotensin?-

aldosteron exista un risc crescut de hipotensiune arteriala severa si insuficenta renal?. Cu toate ca

acest risc nu a fost documentat pentru irbesartan, un efect similar trebuie anticipat dupa administrarea

antagonistilor receptorilor pentru angiotensin? II.

Hipertensiune arteriala renovascular?

Atunci când irbesartanul este utilizat la pacienti cu insuficenta renal?, se recomanda monitorizarea

periodica a concentratiilor plasmatice ale potasiului si creatininei. Nu exista experienta privind

administrarea irbesartanului la pacienti cu transplant renal recent.

insuficenta renala si transplant renal

Într-o analiza a rezultatelor unui studiu efectuat la pacienti cu boala renala avansat?, efectele

irbesartanului, atât asupra evenimentelor renale cât si asupra celor cardiovasculare, nu au fost

uniforme în toate subgrupurile. Efectele au aparut mai putin favorabile, în special, la femei si la

subiecaii de alta rasa decât cea alba (vezi pct. 5.1).

pacienti hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 si boala renal?

Exist? dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei

II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a

funcaiei renale (inclusiv insuficenta renala acut?). Prin urmare, nu este recomandat? blocarea dubla a

SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II

sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Blocarea dubla a sistemului renin?-angiotensin?-aldosteron (SRAA)

daca terapia de blocare dubla este considerat? absolut necesara, aceasta trebuie administrat? numai 30

sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecvent? a funcaiei renale,

valorilor electroli?ilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu

nefropatie diabetica.

Ca si în cazul altor medicamente care influenteaza sistemul renin?-angiotensin?-aldosteron,

hiperkaliemia poate sa apar? în timpul tratamentului cu irbesartan, în special în prezen?a insuficien?ei

renale, proteinuriei cu semnificatie clinica datorata bolii renale diabetice ?i/sau insuficien?ei cardiace.

Se recomanda monitorizarea atenta a kaliemiei la pacientii cu risc (vezi pct. 4.5).

Hiperkaliemie

Nu este recomandat? asocierea litiului cu irbesartan (vezi pct. 4.5).

Litiu

Ca si în cazul altor vasodilatatoare, se recomanda precautie speciala la pacientii cu stenoza aortica sau

mitral? sau cu cardiomiopatie hipertrofica obstructiva.

Stenoz? aortica si mitral?, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva

În general, pacientii cu hiperaldosteronism primar nu raspund la medicamentele antihipertensive care

acaioneaz? prin inhibarea sistemului renin?-angiotensin?. De aceea, nu se recomanda folosirea

irbesartanului.

Hiperaldosteronism primar

La pacientii la care tonusul vascular si functia renala depind predominant de activitatea sistemului

renin?-angiotensin?-aldosteron (de exemplu, pacienti cu insuficenta cardiaca congestiva severa sau cu

boala renala preexistent?, inclusiv stenoza a arterelor renale), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de

conversie a angiotensinei sau cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensin? II, care afecteaz? acest

sistem, s-a asociat cu hipotensiune arteriala acut?, azotemie, oligurie sau rareori, cu insuficenta renal?

acut? (vezi pct. 4.5). Ca în cazul oricarui alt medicament antihipertensiv, scaderea pronun?at? a

tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemica sau cu boala cardiovasculara ischemica poate

duce la infarct miocardic sau la accident vascular cerebral.

Generale

A?a cum s-a observat si în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, irbesartanul ?i

ceilalti antagonisti ai angiotensinei par mai putin eficace în scaderea tensiunii arteriale la persoanele de

culoare, comparativ cu cei din alte rase, probabil datorita prevalen?ei mai mari a unor concentratii

plasmatice mici de renin? în populatia hipertensiva de culoare (vezi pct. 5.1).

Tratamentul cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensin? II (ARA II), nu trebuie ini?iat în timpul

sarcinii. Cu excep?ia cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerat? esen?ial?,

tratamentul pacientelor care planifica sa r?mân? gravide trebuie schimbat cu medicamente

antihipertensive alternative, care au un profil de siguran?? stabilit pentru folosirea în sarcin?. Atunci

când este constatat? prezen?a sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie oprit imediat ?i, daca este cazul,

trebuie început? terapia alternativa (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Sarcina

Irbesartanul a fost studiat la copii si adolescenti cu vârsta cuprins? între 6 si 16 ani, dar pân? când vor

fi disponibile date suplimentare, datele actuale sunt insuficiente pentru a sus?ine extinderea utilizarii la

copii (vezi pct. 4.8, 5.1 si 5.2).

Copii si adolescenti

4.5 interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Alte antihipertensive pot creste efectele hipotensive ale irbesartanului; cu toate acestea, irbesartanul a

fost administrat în conditii de siguran?? în asociere cu alte antihipertensive, cum sunt beta-blocantele,

blocantele canalelor de calciu cu acaiune de lung? durat? si diureticele tiazidice. Tratamentul anterior

cu doze mari de diuretice poate provoca hipovolemie si risc de hipotensiune arteriala atunci când se

Diuretice si alte antihipertensive31

ini?iaz? tratamentul cu irbesartan (vezi pct. 4.4).

Pe baza experien?ei cu alte medicamente care actioneaza asupra sistemului renin?-angiotensin?,

utilizarea concomitenta a diureticelor care economisesc potasiu, a suplimentelor de potasiu, a

substituen?ilor de sare care con?in potasiu sau a altor medicamente care pot creste kaliemia (de

exemplu, heparina) poate duce la cresterea kaliemiei ?i, de aceea, nu este recomandat? (vezi pct. 4.4).

Suplimente de potasiu si diuretice care economisesc potasiu

În timpul administrarii concomitente de litiu cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s-au

raportat cresteri reversibile ale concentratiilor plasmatice si toxicit??ii litiului. Pân? în prezent, efecte

similare s-au raportat foarte rar pentru irbesartan. De aceea, aceast? asociere nu este recomandat? (vezi

pct. 4.4). daca asocierea se dovede?te necesara, se recomanda monitorizarea atenta a litemiei.

Litiu

Atunci când se administreaz? antagonisti ai receptorilor pentru angiotensin? II concomitent cu

antiinflamatoare nesteroidiene (adica inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) ?i

AINS neselective) poate sa apar? scaderea efectului antihipertensiv.

Antiinflamatoare nesteroidiene

Ca si în cazul inhibitorilor ECA, administrarea concomitenta de antagonisti ai receptorilor pentru

angiotensin? II cu antiinflamatoare nesteroidiene poate creste riscul de deteriorare a funcaiei renale, cu

posibilitatea aparitiei insuficien?ei renale acute si a cresterii kaliemiei, în special la pacientii cu

afectare prealabila a funcaiei renale. Aceast? asociere trebuie administrat? cu pruden??, în special la

vârstnici. pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie avut? în vedere monitorizaarea funcaiei renale

dupa initierea tratamentului asociat ?i, ulterior, periodic.

În studiile clinice, farmacocinetica irbesartanului nu a fost influen?at? de administrarea

hidroclorotiazidei. Irbesartanul este metabolizat în principal de catre CYP2C9 si în mai mica m?sur?,

prin glucuronoconjugare. Nu s-au observat interactiuni farmacocinetice sau farmacodinamice

semnificative în cazul administrarii de irbesartan în asociere cu warfarin?, un medicament metabolizat

de CYP2C9. Nu s-au evaluat efectele inductorilor CYP2C9, cum este rifampicina, asupra

farmacocineticii irbesartanului. Farmacocinetica digoxinei nu a fost modificat? prin administrarea

concomitent? a irbesartanului.

INFORMATII suplimentare privind interactiunile irbesartanului

Datele provenite din studii clinice au eviden?iat faptul ca blocarea dubla a sistemului renin?-

angiotensin?-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor

receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociat? cu o frecventa mai mare a reactiilor

adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea funcaiei renale (inclusiv

insuficenta renala acut?), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra

SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).

4.6 Fertilitatea, sarcina si alaptarea

Sarcina

Folosirea ARA II nu este recomandat în primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Folosirea ARA II

este contraindicata în al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenicitate dupa expunerea la inhibitori ECA în primul

trimestru de sarcina nu au fost concludente; totu?i, nu poate fi exclus? o crestere mica a riscului. desi

nu exista date epidemiologice controlate privind riscul tratamentului cu antagonisti ai receptorilor

pentru angiotensin? II (ARA II), riscuri similare pot sa existe pentru aceast? clas? de medicamente. Cu

excep?ia cazului în care continuarea terapiei cu un ARA II este considerat? esen?ial?, tratamentul

pacientelor care planifica sa r?mân? gravide trebuie schimbat cu medicamente antihipertensive

alternative, care au un profil de siguran?? stabilit pentru folosirea în sarcin?. Atunci când este

constatat? prezen?a sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie oprit imediat ?i, daca este cazul, trebuie

început? terapia alternativa.32

Este cunoscut faptul ca expunerea la terapia cu ARA II în al doilea si al treilea trimestru de sarcin?

induce fetotoxicitate la om (scaderea funcaiei renale, oligohidramnios, osificarea întârziat? a craniului)

?i toxicitate neonatal? (insuficenta renal?, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).

daca s-a produs expunerea la ARA II din al doilea trimestru de sarcin?, se recomanda verificarea prin

ecografie a funcaiei renale si a craniului.

Sugarii ai caror mame au luat ARA II trebuie atent monitorizati pentru hipotensiune arteriala (vezi pct.

4.3 si 4.4).

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea irbesartanului în timpul al?pt?rii, nu se recomanda

administrarea irbersartanului si sunt de preferat tratamente alternative cu profile de siguran?? mai bine

stabilite în timpul al?pt?rii, în special atunci când sunt alaptati nou-n?scu?i sau sugari prematuri.

alaptarea

Nu se cunoa?te daca irbesartanul sau metaboli?ii acestuia se excret? în laptele uman.

Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile la ?obolan au eviden?iat excre?ia irbesartanului sau a

metaboli?ilor acestuia în lapte (pentru INFORMATII detaliate, vezi pct. 5.3).

Fertilitatea

Irbesartanul nu a avut niciun efect asupra fertilit??ii la ?obolanii tratati si nici asupra puilor acestora la

doze pân? la valori care determin? primele semne de toxicitate la p?rin?i (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

?inând cont de propriet??ile sale farmacodinamice, este putin probabil ca irbesartanul sa afecteze

aceast? capacitate. În cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie sa se ia în

considerare ca, în timpul tratamentului, pot ap?rea ameteli sau oboseala.

4.8 reactii adverse

În studiile clinice controlate cu placebo, la pacienti cu hipertensiune arteriala, inciden?a total? a

evenimentelor adverse nu a prezentat diferente între grupul tratat cu irbesartan (56,2%) si grupul la

care s-a administrat placebo (56,5%). Întreruperile tratamentului din cauza oricarui eveniment advers,

clinic sau paraclinic, au fost mai putin frecvente la pacientii tratati cu irbesartan (3,3%) decât la cei la

care s-a administrat placebo (4,5%). Inciden?a evenimentelor adverse nu a fost dependent? de doza (în

intervalul dozelor recomandate), de sex, vârst?, rasa sau de durata tratamentului.

La pacientii hipertensivi diabetici cu microalbuminurie si funcaie renala normal?, s-au raportat ameteli

ortostatice si hipotensiune arteriala ortostatica la 0,5% din pacienti (adica mai putin frecvent), dar în

plus fa?? de placebo.

Urm?torul tabel prezint? reactiile adverse care au fost raportate în studiile clinice controlate cu

placebo, în cadrul carora s-a administrat irbesartan la 1965 pacienti hipertensivi. Termenii marcati cu

asterisc (*) se refera la reactiile adverse care au fost raportate suplimentar fa?? de placebo la > 2% din

pacientii hipertensivi diabetici cu insuficenta renala cronica si proteinurie cu semnificatie clinica.

Frecven?a reactiilor adverse prezentate mai jos este definit? conform urm?toarei conven?ii: foarte

frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100); rare (≥

1/10000 si < 1/1000); foarte rare (< 1/10000). În cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse

sunt prezentate în ordinea descrescatoare a gravit??ii.

reactiile adverse raportate suplimentar dupa punerea pe PIATA a medicamentului sunt, de asemenea,

enumerate. Aceste reactii provin din raport?rile spontane.33

Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate precum angioedem, erup?ii cutanate,

urticarie

tulburari ale sistemului imunitar:

Cu frecventa necunoscuta: hiperkaliemie

tulburari metabolice si de nutri?ie:

Frecvente: ameteli, ameteli ortostatice*

tulburari ale sistemului nervos:

Cu frecventa necunoscuta: vertij, cefalee

Cu frecventa necunoscuta: tinitus

tulburari acustice si vestibulare:

Mai putin frecvente: tahicardie

tulburari cardiace:

Frecvente: hipotensiune ortostatica*

tulburari vasculare:

Mai putin frecvente: hiperemie facial?

Mai putin frecvente: tuse

tulburari respiratorii, toracice si mediastinale:

Frecvente: greata/vars?turi

tulburari gastro-intestinale:

Mai putin frecvente: diaree, dispepsie/pirozis

Cu frecventa necunoscuta: disgeuzie

Mai putin frecvente: icter

tulburari hepatobiliare:

Cu frecventa necunoscuta: hepatita, modificari ale funcaiei hepatice

Cu frecventa necunoscuta: vasculit? leucocitoclastica

Afecaiuni cutanate si ale ?esutului subcutanat:

Frecvente: dureri musculo-scheletice*

tulburari musculo-scheletice si ale ?esutului conjunctiv:

Cu frecventa necunoscuta: artralgie, mialgie (în unele cazuri asociate cu cresterea concentratiilor

plasmatice de creatin-kinaz?), crampe musculare

Cu frecventa necunoscuta: alterarea funcaiei renale, inclusiv cazuri de insuficenta renala la

pacientii cu risc (vezi pct. 4.4)

tulburari renale si ale cailor urinare:

Mai putin frecvente: disfuncaie sexual?

tulburari ale aparatului genital si sânului:

Frecvente: fatigabilitate

tulburari generale si la nivelul locului de administrare:

Mai putin frecvente: durere toracica

Foarte frecvente: Hiperkaliemia* a aparut mai frecvent la pacientii diabetici tratati cu

irbesartan, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. La pacientii

hipertensivi diabetici cu microalbuminurie si funcaie renala normal?,

hiperkaliemia (≥5,5 mEq/l) a aparut la 29,4% din pacientii din grupul tratat cu

Investigatii diagnostice:34

irbesartan în doza de 300 mg si la 22% din pacientii din grupul la care s-a

administrat placebo. La pacientii hipertensivi diabetici cu insuficenta renal?

cronica si proteinurie cu semnificatie clinica, hiperkaliemia (> 5,5 mEq/l) s-a

observat la 46,3% din pacientii din grupul tratat cu irbesartan si la 26,3%

dintre pacientii din grupul la care s-a administrat placebo.

Frecvente: la subiecaii tratati cu irbesartan, s-au observat frecvent (1,7%) cresteri

semnificative ale creatin-kinazei plasmatice. Niciuna dintre aceste cresteri nu

s-a asociat cu evenimente musculo-scheletice identificabile clinic.La 1,7% din

pacientii hipertensivi cu nefropatie diabetica avansat?, tratati cu irbesartan, s-a

observat o scadere a valorilor hemoglobinei*, fara semnificatie clinica.

Într-un studiu randomizat care a inclus 318 copii si adolescenti cu hipertensiune arteriala, cu vârsta

cuprins? între 6 si 16 ani, în faza dublu-orb cu durata de 3 s?pt?mâni au aparut urm?toarele reactii

adverse: cefalee (7,9%), hipotensiune arteriala (2,2%), ameteli (1,9%), tuse (0,9%). În perioada

deschis? a acestui studiu, cu durata de 26 de s?pt?mâni, cele mai frecvent observate modificari ale

testelor de laborator au fost cresterea valorilor creatininei (6,5%) si ale creatin-kinazei la 2% din copiii

tratati.

Copii si adolescenti

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este important?. Acest lucru

permite monitorizarea continu? a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioni?tii din

domeniul s?n?t??ii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectat? prin intermediul sistemului

national de raportare, asa cum este men?ionat în Anexa V.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

4.9 Supradozaj

În urma expunerii adultilor la doze de pân? la 900 mg irbesartan pe zi, timp de 8 s?pt?mâni, nu s-a

eviden?iat toxicitate. În caz de supradozaj, manifestarile cele mai probabile sunt hipotensiune arteriala

?i tahicardie; de asemenea, ca urmare a supradozajului poate sa apar? si bradicardie. Nu sunt

disponibile INFORMATII specifice privind tratamentul supradozajului cu irbesartan. Pacientul trebuie

supravegheat atent, iar tratamentul trebuie sa fie simptomatic si de sus?inere. masurile recomandate

includ provocarea vars?turilor ?i/sau efectuarea lavajului gastric. Pentru tratamentul supradozajului se

poate utiliza carbune activat. Irbesartanul nu se elimin? prin hemodializ?.

5. PROPRIET??I FARMACOLOGICE

5.1 Propriet??i farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antagonisti ai receptorilor pentru angiotensin? II, codul ATC: C09CA04.

Irbesartanul este un antagonist puternic si selectiv al receptorilor pentru angiotensin? II (tip AT1), activ

dupa administrare pe cale oral?. Se considera ca blocheaz? toate acaiunile angiotensinei II mediate prin

receptorul AT1, indiferent de originea sau de calea de sintez? a angiotensinei II. Antagonizarea

selectiva a receptorilor pentru angiotensin? II (AT1) determin? cresterea concentratiilor plasmatice de

renin? si de angiotensin? II si scaderea concentratiei plasmatice de aldosteron. Concentratiile

plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie, la

dozele recomandate. Irbesartanul nu inhib? enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), o

enzim? care genereaz? formarea de angiotensin? II si care metabolizeaz? si bradikinina la metaboli?i

inactivi. Irbesartanul nu necesit? activare metabolica pentru a-?i exercita activitatea.

Mecanism de acaiune

Eficacitate clinica

Irbesartanul scade tensiunea arteriala, cu modificarea minima a frecven?ei cardiace. scaderea tensiunii

Hipertensiune arteriala35

arteriale este dependent? de doza, cu o tendin?? de atingere a fazei de platou la doze peste 300 mg

irbesartan, administrate în priz? unica zilnica. Dozele cuprinse între 150-300 mg irbesartan, o dat? pe

zi, scad valorile tensiunii arteriale în clinostatism sau în pozitie ?ezând?, dupa 24 ore de la

administrare (înaintea dozei urm?toare), în medie cu 8-13/5-8 mm Hg (sistolica/diastolica), scadere

care este superioar? celei observate dupa administrarea de placebo.

Reducerea maxiam a tensiunii arteriale se ob?ine la 3-6 ore dupa administrare si efectul antihipertensiv

se men?ine timp de cel putin 24 ore. dupa 24 ore, la dozele recomandate, scaderea tensiunii arteriale

este înca de 60-70% din scaderea maxiam a tensiunii arteriale diastolice si sistolice. O doza zilnica de

150 mg irbesartan, administrat? în priz? unica, produce efecte similare asupra tensiunii arteriale dup?

24 ore de la administrare (înaintea dozei urm?toare) si asupra tensiunii arteriale medii pe 24 ore

similare cu cele produse de administrarea aceleiati doze zilnice totale, fracaionate în dou? prize.

Efectul antihipertensiv al irbesartanului se manifest? în 1-2 s?pt?mâni, efectul maxim fiind observat la

4-6 s?pt?mâni de la initierea tratamentului. Efectele antihipertensive se men?in în timpul tratamentului

de lung? durat?. dupa întreruperea tratamentului, tensiunea arteriala revine treptat la valorile ini?iale.

Întreruperea tratamentului nu declan?eaz? hipertensiune arteriala de rebound. Efectele antihipertensive

ale irbesartanului si diureticelor tiazidice sunt aditive. La pacientii la care hipertensiunea arteriala nu

este controlata în mod adecvat cu irbesartan administrat în monoterapie, asocierea unei doze mici de

hidroclorotiazid? (12,5 mg) la irbesartan, în priz? unica zilnica, produce o scadere suplimentar? a

tensiunii arteriale, comparativ cu placebo, dupa 24 ore de la administrare (înaintea dozei urm?toare),

de 7-10/3-6 mm Hg (sistolica/diastolica).

Eficacitatea irbesartanului nu este influen?at? de vârst? sau sex. Ca si în cazul altor medicamente care

acaioneaz? asupra sistemul renin?-angiotensin?, pacientii hipertensivi de culoare prezint? un r?spuns

considerabil mai slab la irbesartan administrat în monoterapie. În cazul în care irbesartanul se

administreaz? în asociere cu o doza mica de hidroclorotiazid? (de exemplu, 12,5 mg pe zi), r?spunsul

antihipertensiv al pacientilor de culoare se apropie de cel al pacientilor de rasa caucazian?.

Nu exista niciun efect semnificativ clinic asupra uricemiei sau uricozuriei.

scaderea tensiunii arteriale a fost evaluat? prin dozarea controlata a irbesartanului cu 0,5 mg/kg

(scazut?), 1,5 mg/kg (medie) si 4,5 mg/kg (ridicat?), pe o perioad? de 3 s?pt?mâni, la 318 pacienti

hipertensivi sau la cei cu risc (diabet, antecedente familiale de hipertensiune), copii si adolescenti cu

vârsta cuprins? între 6 si 16 ani. La sfâr?itul celor trei s?pt?mâni, scaderea medie fa?? de valoarea

ini?ial? a variabilei principale eficacitate, tensiunea arteriala sistolica în pozitie ?ezând? (SeSBP)

înainte de administrarea dozei urm?toare, a fost de 11,7 mm Hg (doze scazute), 9,3 mm Hg (doze

medii), 13,2 mm Hg (doze ridicate). Nu au aparut diferente semnificative între aceste doze.

Modificarea medie ajustat? a tensiunii arteriale diastolice în pozitie ?ezând? (SeDBP) înainte de

administrarea dozei urm?toare, a fost urmatoarea: 3,8 mm Hg (doze scazute), 3,2 mm Hg (doze

medii), 5,6 mm Hg (doze crescute). dupa înca o perioad? de dou? s?pt?mâni, în care pacientii au fost

randomizati din nou pentru a li se administra, fie substan?? activa, fie placebo, pacientii la care s-a

administrat placebo au prezentat o crestere de 2,4 si 2,0 mm Hg a SeSBP si SeDBP comparativ cu

modificari de +0,1 ?i, respectiv, -0,3 mm Hg la pacientii tratati cu toate dozele de irbesartan (vezi pct.

4.2).

Copii si adolescenti

Studiul„Irbesartan Diabetic Nephropathy Trial (IDNT)” eviden?iaz? ca irbesartanul încetine?te

progresia bolii renale la pacientii cu insuficenta renala cronica si proteinurie cu semnificatie clinica.

IDNT a fost un studiu de morbiditate si mortalitate, dublu-orb, controlat cu placebo, care a comparat

irbesartan, amlodipin? si placebo. Efectele irbesartanului pe termen lung (în medie 2,6 ani) asupra

progresiei afecaiunii renale si asupra mortalit??ii de orice cauza au fost studiate la 1715 pacienti

hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, proteinurie ≥ 900 mg/zi si creatininemie cuprins? în intervalul

1,0-3,0 mg/dl. La pacienti s-au administrat doze progresive, în funcaie de tolerabilitate, începând cu

75 mg irbesartan pân? la o doza de între?inere de 300 mg irbesartan, de la 2,5 mg amlodipin? pân? la

10 mg amlodipin? sau placebo. În toate grupurile de tratament, pacientilor li s-au administrat, în

general, 2 pân? la 4 medicamente antihipertensive (de exemplu, diuretice, beta-blocante, alfa-blocante)

pentru a ajunge la tensiunea arteriala predefinit? drept ?int?, de ≤ 135/85 mm Hg sau la o scadere cu

10 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice, daca valoarea ini?ial? a acesteia era > 160 mm Hg. ?aizeci la

sut? (60%) din pacientii din grupul placebo au atins aceast? valoare a tensiunii arteriale ?int?, iar din

Hipertensiune arteriala si diabet zaharat de tip 2, cu boala renal?36

grupurile irbesartan si amlodipin? 76% si respectiv 78%. În obiectivul primar combinat, irbesartanul a

redus semnificativ riscul relativ, constând în dublarea valorilor creatininemiei, stadiul final al

nefropatiei (SFN) sau mortalitatea de orice cauza. Aproximativ 33% din pacientii din grupul cu

irbesartan au atins obiectivul primar combinat renal, comparativ cu 39% si 41% în grupurile placebo

?i, respectiv, amlodipin? [reducerea riscului relativ cu 20% comparativ cu placebo (p = 0,024) ?i

reducerea riscului relativ cu 23% comparativ cu amlodipina (p = 0,006)]. La analiza componentelor

individuale ale obiectivului primar, nu s-a observat niciun efect asupra mortalit??ii de orice cauza, în

timp ce s-a observat o tendin?? pozitiva de reducere a SFN si o reducere semnificativa în ceea ce

prive?te dublarea valorii creatininemiei.

Efectul tratamentului a fost evaluat pentru subgrupuri care au ?inut cont de sex, rasa, vârst?, durata

bolii diabetice, valorile ini?iale ale tensiunii arteriale, creatininemiei si albuminuriei. În subgrupurile

alcatuit