Lenalidomida Sandoz 10 mg x 21 caps.

Indicatii
Mielom multiplu

Lenalidomida Sandoz, ca monoterapie, este indicat pentru tratamentul de intretinere al pacientilor adulti cu mielom multiplu nou-diagnosticat care au fost supusi transplantului autolog de celule stem.

Lenalidomida Sandoz in asociere cu dexametazona sau bortezomib si dexametazona sau melfalan si prednison (vezi pct. 4.2), este indicat pentru tratamentul pacientilor adulti cu mielom multiplu netratat anterior, care nu sunt eligibili pentru transplant.

Lenalidomida Sandoz este indicat, in asociere cu dexametazona, pentru tratamentul pacientilor adulti cu mielom multiplu carora li s-a administrat cel putin un tratament anterior.

Limfom folicular

Lenalidomida Sandoz administrat in asociere cu rituximab (anticorp anti-CD20) este indicat pentru tratamentul pacientilor adulti cu limfom folicular tratat anterior (grad 1-3a).
 
Dozaj
Tratamentul cu Lenalidomida Sandoz trebuie supravegheat de catre un medic cu experienta in administrarea tratamentelor citostatice.

Pentru toate indicatiile descrise mai jos:

Doza este modificata in functie de datele clinice si de laborator (vezi pct. 4.4).
Ajustarile de doze, in timpul tratamentului si la reluarea tratamentului, sunt recomandate pentru gestionarea trombocitopeniei de gradul 3 sau 4, neutropeniei sau a altor forme de toxicitate de gradul 3 sau 4, considerate a fi asociate tratamentului cu lenalidomida.
In cazul aparitiei neutropeniei, trebuie sa se considere posibilitatea utilizarii factorilor de crestere pentru tratarea pacientilor.
Daca au trecut mai putin de 12 ore de la omiterea unei doze, pacientul poate lua doza respectiva. Daca au trecut mai mult de 12 ore de la omiterea unei doze, pacientul nu trebuie sa mai ia doza omisa si va lua doza urmatoare a doua zi, la ora obisnuita.
Doze

Mielom multiplu nou diagnosticat (MMND)

Lenalidomida in asociere cu dexametazona pana la progresia bolii, la pacientii care nu sunt eligibili pentru transplant.

Tratamentul cu lenalidomida nu trebuie initiat daca numarul absolut de neutrofile este mai mic de 1,0 x 109/L si/sau numarul de trombocite este mai mic de 50 x 109/L.

Doza recomandata

Doza initiala recomandata de lenalidomida este de 25 mg, o data pe zi, pe cale orala, in zilele 1 pana la 21 ale ciclurilor repetitive de 28 zile.

Doza recomandata de dexametazona este de 40 mg, o data pe zi, pe cale orala, in zilele 1, 8, 15 si 22 ale ciclurilor repetitive de 28 zile. Pacientii pot continua tratamentul cu lenalidomida si dexametazona pana la progresia bolii sau instalarea intolerantei.

[...]

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Femei gravide.

Femei aflate in perioada fertila, cu exceptia cazului in care sunt indeplinite toate conditiile specificate in Programul de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.4 si 4.6).

Atentionari
Atunci cand lenalidomida este administrata in combinatie cu alte medicamente, inainte de initierea tratamentului trebuie consultat Rezumatul Caracteristicilor Produsului corespunzator.
Atentionari privind sarcina

Lenalidomida este asemanatoare din punct de vedere structural cu talidomida. Talidomida este o substanta activa cu efecte teratogene cunoscute la om, care determina malformatii congenitale grave, cu risc vital. La maimute lenalidomida a indus malformatii similare celor descrise pentru talidomida (vezi pct. 4.6 si 5.3). Daca lenalidomida este utilizata in timpul sarcinii este de asteptat aparitia unui efect teratogen al lenalidomidei la om.

Conditiile Programului de prevenire a sarcinii trebuie indeplinite in cazul tuturor pacientelor, cu exceptia cazurilor in care exista dovezi sigure privind faptul ca pacientele respective nu se mai afla in perioada fertila.

Criterii pentru femeile care nu se mai afla la varsta fertila

Se considera ca o pacienta sau partenera unui pacient de sex masculin se afla la varsta fertila, cu exceptia cazurilor in care indeplineste cel putin unul dintre urmatoarele criterii:

Varsta peste 50 ani si amenoree instalata in mod natural de peste 1 an (amenoreea instalata in urma tratamentului citostatic sau in timpul alaptarii nu exclude posibilitatea ca pacienta sa fie la varsta fertila).

Insuficienta ovariana prematura confirmata de catre un medic specialist ginecolog

Salpingo-ovarectomie bilaterala sau histerectomie in antecedente

Genotip XY, sindrom Turner, agenezie uterina.

Recomandari

Lenalidomida este contraindicata la femeilor aflate la varsta fertila, cu exceptia cazurilor in care sunt indeplinite toate conditiile urmatoare:

Pacienta intelege riscul teratogen prevazut pentru fat

Pacienta intelege necesitatea utilizarii unor masuri contraceptive eficace, in mod continuu, incepand cu cel putin 4 saptamani inaintea initierii tratamentului, pe toata durata tratamentului si timp de cel putin 4 saptamani dupa intreruperea definitiva a tratamentului

Pacienta aflata la varsta fertila trebuie sa urmeze toate recomandarile privind masurile contraceptive eficace, chiar daca prezinta amenoree

Pacienta trebuie sa fie capabila sa aplice masurile contraceptive eficace

Pacienta este informata si intelege posibilele consecinte ale unei sarcini, precum si necesitatea de a se adresa imediat unui medic, in cazul in care exista riscul de a fi gravida

Pacienta intelege necesitatea de a incepe tratamentul imediat dupa ce i se elibereaza prescriptia cu lenalidomida, in urma obtinerii unui rezultat negativ la testul de sarcina

Pacienta intelege necesitatea de a efectua teste de sarcina si accepta efectuarea acestora la interval de 4 saptamani, cu exceptia cazurilor de sterilizare tubara confirmata

Pacienta confirma ca intelege riscurile si precautiile necesare asociate cu utilizarea lenalidomidei.

Pentru pacientii de sex masculin carora li se administreaza lenalidomida, datele farmacocinetice au demonstrat ca lenalidomida este prezenta in sperma umana in cantitati extrem de mici in cursul tratamentului si este nedetectabila in sperma umana dupa 3 zile de la oprirea administrarii substantei la subiectii sanatosi (vezi pct. 5.2). Ca masura de precautie, si luand in considerare categoriile speciale de pacienti cu timp de eliminare prelungit, precum cei cu insuficienta renala, toti pacientii de sex masculin carora li se administreaza lenalidomida trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa inteleaga riscul teratogen prevazut, in cazul in care au raporturi sexuale cu femei gravide sau aflate la varsta fertila

Sa inteleaga necesitatea utilizarii prezervativelor daca au raporturi sexuale cu femei gravide sau aflate la varsta fertila si care nu utilizeaza masuri contraceptive eficace (chiar daca pacientul este vasectomizat) pe parcursul tratamentului si timp de cel putin 7 zile dupa intreruperea administrarii dozelor si/sau oprirea tratamentului.

Sa inteleaga faptul ca, daca partenera sa ramane gravida in timp ce pacientul se afla sub tratament cu Lenalidomida Sandoz sau la scurt timp dupa ce acesta a incetat tratamentul cu Lenalidomida Sandoz, trebuie sa isi informeze imediat medicul curant si sa isi trimita partenera la un medic specializat sau cu experienta in teratologie, pentru evaluare si recomandari.

Pentru femeile aflate la varsta fertila, medicul care prescrie medicamentul trebuie sa se asigure ca:

Pacienta indeplineste conditiile specificate in Programul de prevenire a sarcinii, incluzand confirmarea faptului ca pacienta are o capacitate adecvata de intelegere

Pacienta a luat cunostinta de conditiile mentionate mai sus.

Contraceptie

Femeile aflate la varsta fertila trebuie sa utilizeze o metoda contraceptiva eficace timp de cel putin 4 saptamani inainte de tratament, pe durata tratamentului si timp de cel putin 4 saptamani dupa intreruperea definitiva a tratamentului cu lenalidomida, inclusiv pe durata intreruperii temporare a tratamentului, cu exceptia cazului in care pacienta se angajeaza sa mentina o abstinenta totala si continua, confirmata lunar. Daca nu utilizeaza o metoda contraceptiva eficace, pacienta trebuie sa se adreseze personalului medical calificat, pentru recomandari privind initierea contraceptiei.

Urmatoarele exemple pot fi considerate metode contraceptive adecvate:

Implant

Dispozitiv intrauterin cu eliberare de levonorgestrel (DIU)

Acetat de medroxiprogesteron cu actiune prelungita

Sterilizare tubara

Rapoarte sexuale numai cu un partener vasectomizat; vasectomia trebuie confirmata prin doua analize ale spermei cu rezultate negative

Anticonceptionale care inhiba ovulatia care contin numai progesteron (de exemplu desogestrel)

Din cauza faptului ca pacientele cu mielom multiplu, carora li se administreaza lenalidomida in cadrul unui tratament combinat, si, in mai mica masura, pacientele cu mielom multiplu, sindroame mielodisplazice si limfom cu celule de manta carora li se administreaza lenalidomida in monoterapie, prezinta un risc crescut de tromboembolie venoasa, nu se recomanda administrarea de contraceptive orale combinate acestor paciente (vezi de asemenea pct. 4.5). Daca o pacienta utilizeaza in mod obisnuit un contraceptiv oral combinat, acesta trebuie inlocuit cu una dintre metodele contraceptive eficace enumerate mai sus. Riscul tromboemboliei venoase se mentine timp de 4-6 saptamani dupa intreruperea administrarii unui contraceptiv oral combinat. Eficacitatea contraceptivelor steroidiene poate fi redusa in timpul tratamentului concomitent cu dexametazona (vezi pct. 4.5).

Implanturile si dispozitivele intrauterine cu eliberare de levonorgestrel prezinta un risc crescut de infectie in momentul insertiei si de aparitie a hemoragiilor vaginale neregulate. Trebuie evaluata necesitatea instituirii unui tratament profilactic cu antibiotice, in special la pacientele cu neutropenie.

Dispozitivele intrauterine cu eliberare de cupru nu sunt in general recomandate, din cauza riscului potential de infectie in momentul insertiei si de aparitie a unor pierderi de sange semnificative la menstruatie, care pot determina complicatii la pacientele cu neutropenie sau trombocitopenie.

Teste de sarcina

Conform prevederilor locale, femeile aflate la varsta fertila trebuie sa efectueze, sub supraveghere medicala, teste de sarcina avand o sensibilitate de cel putin 25 mUI/ml, asa cum este descris in continuare. Aceasta cerinta include femeile aflate la varsta fertila, care practica o abstinenta totala si continua. In mod ideal, testul de sarcina, emiterea prescriptiei medicale si eliberarea medicamentului trebuie efectuate in aceeasi zi. La femeile aflate la varsta fertila, lenalidomida trebuie eliberata intr-un interval de 7 zile de la data emiterii prescriptiei medicale.

Inaintea initierii tratamentului

Testul de sarcina trebuie efectuat, sub supraveghere medicala, in timpul consultatiei medicale in care se prescrie lenalidomida sau intr-un interval de 3 zile inaintea consultatiei, in conditiile in care pacienta a utilizat o metoda contraceptiva eficace timp de cel putin 4 saptamani. Testul trebuie sa confirme faptul ca pacienta nu este gravida in momentul initierii tratamentului cu lenalidomida.

Monitorizarea pacientelor si incheierea tratamentului

Testul de sarcina trebuie repetat, sub supraveghere medicala, la interval de 4 saptamani, inclusiv dupa 4 saptamani de la incheierea tratamentului, cu exceptia cazurilor de sterilizare tubara confirmata. Aceste teste de sarcina trebuie efectuate in ziua consultatiei medicale in care se prescrie medicamentul sau in interval de 3 zile inaintea acestei consultatii.

Precautii suplimentare

Pacientii trebuie instruiti sa nu dea niciodata acest medicament altei persoane, iar la sfarsitul tratamentului sa restituie farmacistului toate capsulele neutilizate pentru o eliminare sigura.

Pacientii nu trebuie sa doneze sange in timpul tratamentului si timp de cel putin 7 zile dupa intreruperea tratamentului cu lenalidomida.

Personalul medical si apartinatorii trebuie sa poarte manusi de unica folosinta atunci cand manipuleaza blisterul sau capsula. Femeile care sunt gravide sau suspecteaza ca ar putea fi gravide nu trebuie sa manipuleze blisterul sau capsula (vezi pct. 6.6).

Materiale educationale, restrictii privind prescrierea si distributia

Pentru a ajuta pacientii sa evite expunerea fatului la lenalidomida, detinatorul autorizatiei de punere pe piata va furniza personalului medical materiale educationale care sa evidentieze atentionarile privind efectul teratogen anticipat al lenalidomidei si sa ofere recomandari cu privire la utilizarea metodelor contraceptive inaintea inceperii tratamentului, precum si la necesitatea efectuarii testelor de sarcina. Medicul care prescrie tratamentul trebuie sa informeze pacientii si pacientele cu privire la riscul teratogen asteptat si masurile stricte de prevenire a sarcinii, specificate in Programul de Prevenire a Sarcinii si sa puna la dispozitia pacientilor brosura cu un material educational adecvat pentru pacient, cardul pacientului si/sau un instrument echivalent, in conformitate cu sistemul national de implementare a cardurilor pentru pacienti. In colaborare cu fiecare Autoritate Nationala Competenta a fost implementat un sistem de distributie controlata la nivel national. Sistemul de distributie controlata include utilizarea unui card al pacientului si/sau un instrument echivalent pentru controlul prescrierii si/sau distributiei si de colectare a datelor detaliate referitoare la indicatii, pentru a monitoriza indeaproape utilizarea in afara indicatiilor aprobate pe teritoriul national. In mod ideal, testul de sarcina, eliberarea prescriptiei medicale si eliberarea medicamentului din farmacie ar trebui sa aiba loc in aceeasi zi.

La femeile aflate la varsta fertila, eliberarea medicamentului din farmacie trebuie sa aiba loc in interval de 7 zile de la prescriere si dupa un rezultat negativ al unui test de sarcina, supravegheat medical.

Recomandarea pentru femeile aflate la varsta fertila poate fi pentru o perioada de tratament de maxim 4 saptamani in conformitate cu schemele de dozare pentru indicatiile aprobate (vezi pct. 4.2), iar recomandarea pentru toti pacientii poate fi pentru o perioada de tratament de de maxim 12 saptamani.

Alte atentionari si precautii speciale pentru utilizare

Infarctul miocardic

Infarctul miocardic a fost raportat la pacientii tratati cu lenalidomida, in special la cei cu factori de risc cunoscuti si in primele 12 luni de utilizare in asociere cu dexametazona. Pacientii cu factori de risc cunoscuti

inclusiv antecedente de tromboza trebuie sa fie monitorizati indeaproape si trebuie sa se ia masuri pentru a se incerca minimizarea tuturor factorilor de risc modificabili (de exemplu fumat, hipertensiune arteriala si hiperlipidemie).

Evenimente de tromboembolie venoasa si arteriala

La pacientii cu mielom multiplu, tratamentul concomitent cu lenalidomida si dexametazona este asociat unui risc crescut de tromboembolie venoasa (predominant tromboza venoasa profunda si embolie pulmonara).

Riscul de tromboembolie venoasa a fost observat in masura mai mica la administrarea lenalidomidei in asociere cu melfalan si prednison.

La pacientii cu mielom multiplu, sindroame mielodisplazice si limfom cu celule de manta, tratamentul cu lenalidomida in monoterapie a fost asociat unui risc mai mic de tromboembolie venoasa (predominant tromboza venoasa profunda si embolie pulmonara), fata de pacientii cu mielom multiplu tratati cu lenalidomida in asociere cu alt medicament (vezi pct. 4.5 si 4.8).

La pacientii cu mielom multiplu, combinatia de lenalidomida si dexametazona este asociata cu o crestere a riscului de tromboembolie arteriala (predominant infarct miocardic si eveniment cerebrovascular), aceasta crestere fiind observata intr-o mai mica masura in cazul administrarii de lenalidomida in asociere cu melfalan si prednison. Riscul de tromboembolie arteriala este mai scazut la pacientii cu mielom multiplu tratati cu lenalidomida in monoterapie decat la pacientii cu mielom multiplu tratati cu lenalidomida in combinatie cu alt medicament.

In consecinta, pacientii cu factori de risc cunoscuti pentru aparitia tromboemboliei inclusiv tromboza anterioara trebuie sa fie monitorizati indeaproape. Trebuie sa se ia masuri pentru a se incerca minimizarea tuturor factorilor de risc modificabili (de exemplu fumat, hipertensiune arteriala si hiperlipidemie).

Administrarea concomitenta a medicamentelor care stimuleaza eritropoieza sau antecedentele de evenimente de tromboembolie pot creste, de asemenea, riscul aparitiei unei tromboze la acesti pacienti. In consecinta, medicamentele care stimuleaza eritropoieza sau alte medicamente care pot creste riscul trombozei, cum sunt cele folosite in terapia de substitutie hormonala, trebuie utilizate cu prudenta la pacientii cu mielom multiplu carora li se administreaza lenalidomida in asociere cu dexametazona. Tratamentul cu medicamente care stimuleaza eritropoieza trebuie intrerupt cand concentratia hemoglobinei depaseste 12 g/dl.

Se recomanda ca pacientii si medicii sa urmareasca cu atentie aparitia semnelor si simptomelor de tromboembolie. Pacientii trebuie instruiti sa solicite asistenta medicala daca prezinta simptome cum sunt dispnee, durere toracica, tumefiere a membrelor superioare si inferioare. Se recomanda un tratament profilactic cu medicamente antitrombotice, in special la pacientii care prezinta factori suplimentari de risc pentru aparitia trombozei. Decizia administrarii unui tratament antitrombotic profilactic trebuie luata dupa evaluarea atenta a factorilor de risc preexistenti in cazul fiecarui pacient.

Daca pacientul sufera orice eveniment tromboembolic, tratamentul trebuie intrerupt si trebuie sa se inceapa terapia anticoagulanta standard. Dupa stabilizarea starii pacientului cu tratamentul anticoagulant si tratarea oricaror complicatii ale evenimentului tromboembolic, tratamentul cu lenalidomida poate fi reluat la doza initiala, in functie de evaluarea raportului beneficiu-risc. Pacientul trebuie sa continue terapia anticoagulanta pe parcursul tratamentului cu lenalidomida.

Hipertensiune pulmonara

La pacientii tratati cu lenalidomida au fost raportate cazuri de hipertensiune pulmonara, dintre care unele letale. Pacientii trebuie evaluati pentru depistarea semnelor si simptomelor unei boli cardiopulmonare subiacente inainte de initierea si in timpul tratamentului cu lenalidomida.

Neutropenia si trombocitopenia

Efectele toxice principale care limiteaza doza de lenalidomida includ neutropenia si trombocitopenia. Pentru monitorizarea citopeniilor, la initierea tratamentului cu lenalidomida, saptamanal, in decursul primelor 8 saptamani de tratament si, ulterior, lunar, trebuie efectuata o hemoleucograma completa, inclusiv determinarea numarului de leucocite si formula leucocitara, determinarea numarului de trombocite, valorile hemoglobinei si hematocritului. La pacientii cu limfom cu celule de manta, schema de monitorizare trebuie sa includa monitorizarea la interval de 2 saptamani in ciclurile 3 si 4 si la inceputul fiecarui ciclu dupa aceea. In limfomul folicular, schema de monitorizare trebuie sa includa monitorizarea saptamanala in primele 3 saptamani ale ciclului 1 (28 zile), la fiecare 2 saptamani in Ciclurile 2 pana la 4 si la inceputul fiecarui ciclu dupa aceea. Poate fi necesara intreruperea tratamentului si/sau reducerea dozei (vezi pct. 4.2).

In cazul aparitiei neutropeniei, medicul trebuie sa ia in considerare posibilitatea utilizarii factorilor de crestere pentru tratarea pacientilor. Pacientii trebuie sfatuiti sa raporteze imediat episoadele febrile.

Se recomanda ca pacientii si medicii sa urmareasca cu atentie aparitia semnelor si simptomelor determinate de evenimentele hemoragice, inclusiv petesii si epistaxis, in special in cazul pacientilor carora li se administreaza medicamente concomitente care pot produce hemoragie (vezi pct. 4.8 Tulburari hemoragice). Administrarea concomitenta a lenalidomidei cu alte medicamente mielosupresive trebuie efectuata cu prudenta.

Mielom multiplu nou diagnosticat: pacientii care au fost supusi TACS si sunt tratati cu terapie de intretinere cu lenalidomida

Reactiile adverse din studiul CALGB 100104 au inclus evenimente raportate dupa administrarea de melfalan in doze crescute si TACS (HDM/TACS), precum si evenimente din perioada tratamentului de intretinere. O a doua analiza a identificat evenimente care au aparut dupa inceperea tratamentului de intretinere. In studiul IFM 2005-02, reactiile adverse au fost numai cele din perioada tratamentului de intretinere.

In ansamblu, neutropenia de gradul 4 a fost observata cu o frecventa mai mare in grupurile cu terapie de intretinere cu lenalidomida, comparativ cu grupurile la care s-a administrat placebo in cadrul a 2 studii care au evaluat terapia de intretinere cu lenalidomida la pacientii cu MMND care au fost supusi TACS (32,1% fata de 26,7% [16,1% fata de 1,8% dupa inceperea tratamentului de intretinere] in CALGB 100104 si, respectiv, 16,4% fata de 0,7% in IFM 2005-02). Evenimentele adverse de neutropenie induse de terapie si care au dus la intreruperea tratamentului cu lenalinomida au fost raportate la 2,2 % dintre pacientii din studiul CALGB 100104 si, respectiv, la 2,4% dintre pacientii din studiul 2005-02.

Neutropenia febrila de grad 4 a fost raportata cu frecvente similare in grupul cu tratament de intretinere cu lenalidomida, comparativ cu grupul cu administrare de placebo, in ambele studii (0,4% comparativ cu 0,5% [0,4% comparativ cu 0,5% dupa inceperea tratamentului de intretinere] in studiul CALGB 100104 si, respectiv, 0,3% comparativ cu 0% in studiul IFM 2005-02). Pacientii trebuie sfatuiti sa raporteze

imediat episoadele febrile, putand fi necesare intreruperea tratamentului si/sau reducerea dozelor (vezi pct. 4.2).

Trombocitopenia de gradul 3 si 4 a fost observata cu o frecventa mai mare in grupurile cu terapie de intretinere cu lenalidomida, comparativ cu grupurile cu administrare de placebo in cadrul studiilor care au evaluat terapia de intretinere cu lenalidomida la pacientii cu MMND care au fost supusi TACS (37,5% fata de 30,3% [17,9% fata de 4,1% dupa inceperea tratamentului de intretinere] in studiul CALGB 100104 si, respectiv, 13,0% fata de 2,9% in studiul IFM 2005-02). Se recomanda ca pacientii si medicii sa monitorizeze cu atentie aparitia semnelor si simptomelor determinate de evenimentele hemoragice, inclusiv petesii si epistaxis, in special in cazul pacientilor carora li se administreaza medicamente concomitente care pot produce hemoragie (vezi pct. 4.8 Tulburari hemoragice).

Mielom multiplu nou diagnosticat: pacienti care nu sunt eligibili pentru transplant, tratati cu lenalidomida in asociere cu bortezomib si dexametazona

Neutropenia de gradul 4 a fost observata cu o frecventa mai mica in grupurile cu terapie cu lenalidomida in combinatie cu bortezomib si dexametazona (RVd) comparativ cu grupul de comparatie Rd (2,7% fata de 5,9%) in studiul SWOG S0777. S-a raportat neutropenie febrila de gradul 4 cu frecvente similare in grupul RVd si grupul Rd (0,0% fata de 0,4%). Pacientii trebuie sfatuiti sa raporteze prompt episoadele febrile; putand fi necesare intreruperea tratamentului si/sau reducerea dozei (vezi pct. 4.2).

Trombocitopenia de gradul 3 sau 4 a fost observata cu o frecventa mai mare in grupul RVd comparativ cu grupul de comparatie Rd (17,2% fata de 9,4%).

Mielom multiplu nou diagnosticat: pacienti care nu sunt eligibili pentru transplant, tratati cu lenalidomida in asociere cu dexametazona in doza mica

Neutropenia de gradul 4 a fost observata in masura mai mica in cadrul grupurilor de tratament cu lenalidomida in asociere cu dexametazona, decat in grupul comparator (8,5% din grupurile Rd [tratament continuu] si Rd18 [tratament pe parcursul a 18 cicluri de patru saptamani] comparativ cu 15% in grupul celor tratati cu melfalan/prednison/talidomida, vezi pct. 4.8). Episoadele de neutropenie febrila de gradul 4 au fost concordante cu grupul comparator (0,6% la pacientii tratati cu lenalidomida/dexametazona din grupurile Rd si Rd18 comparativ cu 0,7% in grupul celor tratati cu melfalan/prednison/talidomida, vezi pct. 4.8).

Trombocitopenia de gradul 3 sau 4 a fost observata in mai mica masura in cadrul grupurilor de tratament Rd si Rd18 decat in grupul comparator (8,1% comparativ cu, respectiv, 11,1%).

Mielom multiplu nou diagnosticat: pacienti care nu sunt eligibili pentru transplant, tratati cu lenalidomida in asociere cu melfalan si prednison

In studiile clinice la pacientii cu mielom multiplu nou diagnosticat, tratamentul concomitent cu lenalidomida si melfalan si prednison este asociat cu o incidenta crescuta de aparitie a neutropeniei de gradul 4 (34,1% in grupul de tratament cu melfalan, prednison si lenalidomida, urmat de lenalidomida [MPR+R] si la pacientii tratati cu melfalan, prednison si lenalidomida, urmat de placebo [MPR+p] comparativ cu 7,8% la pacientii tratati cu MPp+p; vezi pct. 4.8). Episoadele de neutropenie febrila de gradul 4 au fost observate mai putin frecvent (1,7% la pacientii tratati cu MPR+R/MPR+p comparativ cu 0,0% la pacientii tratati cu MPp+p; vezi pct. 4.8).

La pacientii cu mielom multiplu, tratamentul concomitent cu lenalidomida si melfalan si prednison este asociat cu o incidenta crescuta de aparitie a trombocitopeniei de gradul 3 si gradul 4 (40,4% la pacientii tratati cu MPR+R/MPR+p comparativ cu 13,7% la pacientii tratati cu MPp+p; vezi pct. 4.8).

Mielom multiplu: pacienti cu cel putin un tratament anterior

La pacientii cu mielom multiplu cu cel putin un tratament anterior, tratamentul concomitent cu lenalidomida si dexametazona este asociat cu o incidenta crescuta de aparitie a neutropeniei de gradul 4 (5,1% dintre pacientii tratati cu lenalidomida/dexametazona, comparativ cu 0,6% dintre pacientii carora li s-a administrat placebo/dexametazona; vezi pct. 4.8). Episoadele de neutropenie febrila de gradul 4 au fost observate mai putin frecvent (0,6% dintre pacientii tratati cu lenalidomida/dexametazona, comparativ cu 0,0% dintre pacientii carora li s-a administrat placebo/dexametazona; vezi pct. 4.8).

La pacientii cu mielom multiplu, tratamentul concomitent cu lenalidomida si dexametazona este asociat cu o incidenta crescuta de aparitie a trombocitopeniilor de gradul 3 si de gradul 4 (9,9% si, respectiv, 1,4% dintre pacientii tratati cu lenalidomida/dexametazona, comparativ cu 2,3% si 0,0% dintre pacientii carora li s-a administrat placebo/dexametazona; vezi pct. 4.8).

Sindroame mielodisplazice

La pacientii cu sindroame mielodisplazice, tratamentul cu lenalidomida este asociat cu o incidenta mai mare a neutropeniei de gradul 3 si 4 si trombocitopeniei, comparativ cu pacientii carora li se administreaza placebo (vezi pct. 4.8).

Limfom cu celule de manta

Tratamentul cu lenalidomida la pacientii cu limfom cu celule de manta este asociat cu o mai mare incidenta a neutropeniei de gradul 3 si 4, comparativ cu pacientii din grupul de control (vezi pct. 4.8).

Limfom folicular

Tratamentul concomitent cu lenalidomida si la pacientii cu limfom folicular este asociat cu o incidenta mai mare a neutropeniei de gradul 3 sau 4 comparativ cu pacinetii din bratul tratat cu placebo/rituximab.

Neutropenia febrila si trombocitopenia de gradul 3 sau 4 au fost observate mai frecvent in bratul tratat cu lenalidomida/ rituximab (vezi pct. 4.8).

Tulburari tiroidiene

Au fost raportate cazuri de hipotiroidism si cazuri de hipertiroidism. Se recomanda un control optim al comorbiditatilor inaintea initierii tratamentului. Se recomanda monitorizarea initiala si continua a functiei tiroidiene.

Neuropatia periferica

Lenalidomida este asemanatoare din punct de vedere structural cu talidomida, despre care se cunoaste ca determina o neuropatie periferica grava. Nu s-a inregistrat o crestere a incidentei neuropatiei periferice la utilizarea lenalidomidei in asociere cu dexametazona sau melfalan si prednison sau monoterapia de lunga durata cu lenalidomida, pentru tratamentul mielomului multiplu nou diagnosticat.

Tratamentul concomitent cu lenalidomida si bortezomib intravenos si dexametazona la pacientii cu mielom multiplu este asociat cu o frecventa mai mare de neuropatie periferica. Frecventa a fost mai mica atunci cand bortezomib a fost administrat subcutanat. Pentru informatii suplimentare, consultati sectiunea 4.8 si Rezumatul Cracteristicilor Produsului corespunzator pentru bortezomib.

Reactia de exacerbare tumorala si sindromul de liza tumorala

Deoarece lenalidomida are actiune antineoplazica, administrarea sa poate determina aparitia complicatiilor induse de sindromul de liza tumorala (SLT). SLT si reactia de exacerbare tumorala (RET) au fost observate mai frecvent la pacientii cu leucemie limfocitara cronica (LLC) si mai putin frecvent la pacientii cu limfoame, care fusesera tratati cu lenalidomida. In timpul tratamentului cu lenalidomida au fost raportate cazuri letale de SLT. Pacientii care prezinta riscul de a dezvolta SLT si RET sunt cei care prezinta inainte de tratament o incarcatura tumorala mare. Trebuie sa se actioneze cu prudenta atunci cand lenalidomida este introdusa in tratamentul acestor pacienti. Acesti pacienti trebuie monitorizati indeaproape, in special in timpul primului ciclu sau la cresterea dozei, si se impune adoptarea masurilor de precautie corespunzatoare. SLT a fost raportat rar la pacientii cu MM tratati cu lenalidomida si nu au existat raportari la pacientii cu SMD tratati cu lenalidomida.

Limfom cu celule de manta

Se recomanda monitorizarea atenta si evaluarea pentru RET. Pacientii cu o valoare mare a Indicelui de prognostic international pentru limfom cu celule de manta (MIPI) in momentul diagnosticarii sau cu tumori voluminoase (cel putin o leziune cu diametrul cel mai lung de 7 cm) inaintea initierii tratamentului pot fi expusi riscului de RET. Reactia de exacerbare tumorala poate imita progresia bolii (PB). Pacientii din studiile MCL-002 si MCL-001 care au manifestat RET de gradul 1 si 2 au fost tratati cu corticosteroizi, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) si/sau analgezice narcotice pentru gestionarea simptomelor RET. Decizia de a adopta masuri terapeutice pentru RET trebuie luata dupa evaluarea clinica atenta a fiecarui pacient in parte (vezi pct. 4.2 si 4.8).

Limfom folicular

Se recomanda monitorizarea atenta si evaluarea pentru RET. Reactia de exacerbare tumorala poate imita PB. Pacientii care au manifestat RET de gradul 1 si 2 au fost tratati cu corticosteroizi, AINS si/sau analgezice narcotice pentru gestionarea simptomelor RET. Decizia de a adopta masuri terapeutice pentru RET trebuie luata dupa evaluarea clinica atenta a fiecarui pacient in parte (vezi pct. 4.2 si 4.8).

Se recomanda monitorizarea atenta si evaluarea pentru SLT. Pacientii trebuie sa fie bine hidratati si sa primeasca tratament profilactic pentru SLT, in plus fata de schema de tratament saptpmanala in timpul primului ciclu de tratament sau mai mult, in functie de starea clinica (vezi pct. 4.2 si 4.8).

Incarcatura tumorala

Limfom cu celule de manta

Lenalidomida nu este recomandata pentru tratamentul pacientilor cu incarcatura tumorala mare, daca sunt dispo