Recarbrio 500 mg / 500 mg / 250 mg x 25 flacoane (20 ml) pulbere pentru solutie perfuzabila
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Recarbrio 500 mg/500 mg/250 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine imipenem monohidrat, echivalent cu imipenem 500 mg, cilastatină sodică, echivalent cu cilastatină 500 mg şi relebactam monohidrat, echivalent cu relebactam 250 mg.
Excipient (excipienţi) cu efect cunoscut
Cantitatea totală de sodiu din fiecare flacon este de 37,5 mg (1,6 mmol).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă până la galben pal.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Recarbrio este indicat pentru: - Tratamentul pneumoniei dobândite în spital (HAP - hospital acquired pneumonia), inclusiv
pneumoniei asociate ventilației mecanice (VAP - ventilator associated pneumonia), la adulți (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).
- Tratamentul bacteriemiei care apare asociată cu, sau este suspectată a fi asociată cu HAP sau VAP, la adulți.
- Tratamentul infecţiilor cauzate de microorganisme aerobe Gram-negativ la adulţi cu opţiuni limitate de tratament (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și pct. 5.1).
Trebuie avute în vedere recomandările oficiale cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Se recomandă ca Recarbrio să fie utilizat pentru tratarea infecţiilor cauzate de microorganisme aerobe
Gram-negativ la pacienţi adulţi cu opţiuni limitate de tratament numai după recomandarea unui medic cu experienţă adecvată în tratamentul bolilor infecţioase.
Doze
Tabelul 1 prezintă doza intravenoasă recomandată la pacienţii cu un clearance al creatininei (ClCr) ≥ 90 ml/min (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).
Tabelul 1: Doza intravenoasă recomandată în cazul pacienţilor cu clearance al creatininei (ClCr) ≥ 90 ml/min1,2
Doza de Recarbrio
Durata Durata
Tipul infecţiei (imipenem/ cilastatină/ Frecvenţă perfuziei tratamentului
relebactam) Pneumonie dobândită în
La spital, inclusiv pneumonie
500 mg/500 mg/250 mg interval 30 min 7 până la 14 zile asociată ventilației de 6 ore mecanice2,3 Infecţii cauzate de
La
microorganisme aerobe În funcţie de locul 500 mg/500 mg/250 mg interval 30 min Gram-negativ la pacienţi cu infecţiei4 2 de 6 ore
opţiuni limitate de tratament 1Calculat utilizând formula Cockcroft-Gault. 2Este posibil ca pentru pacienții care prezintă HAP sau VAP cu ClCr ˃ 250 ml/min și pentru pacienții care prezintă infecţii intraabdominale complicate (IIAc) sau infecţii de tract urinar complicate (ITUc), inclusiv pielonefrită, cu ClCr ˃ 150 ml/min, doza de Recarbrio recomandată să nu fie suficientă (vezi pct. 4.4). 3Include bacteriemie, asociată cu, sau suspectată a fi asociată cu HAP sau VAP. 4De exemplu, în cazul IIAc şi ITUc, se recomandă o durată a tratamentului de 5 până la 10 zile; tratamentul poate continua până la maximum 14 zile.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
La pacienţii cu un ClCr mai mic de 90 ml/min, doza de Recarbrio trebuie redusă conform indicaţiilor din Tabelul 2. La pacienţii cu funcţie renală fluctuantă se vor monitoriza valorile ClCr.
Tabelul 2: Dozele intravenoase recomandate pentru pacienţi cu insuficiență renală cu un
ClCr < 90 ml/min
Dozele recomandate de Recarbrio
Clearance al creatininei estimat (ml/min)*
(imipenem/cilastatină/relebactam) (mg)† Sub 90 şi peste sau egal cu 60 400/400/200
Sub 60 şi peste sau egal cu 30 300/300/150
Sub 30 şi peste sau egal cu 15 200/200/100
Boală renală în stadiu terminal (BRST)
‡ 200/200/100 gestionată prin hemodializă *ClCr calculat utilizând formula Cockcroft-Gault. †Administrare pe cale intravenoasă timp de 30 de minute la fiecare 6 ore. ‡Administrarea trebuie programată astfel încât să fie ulterioară hemodializei. Imipenemul, cilastatina şi relebactamul sunt eliminate din circulaţie în timpul hemodializei. Recarbrio se prezintă ca o combinaţie în doză fixă de medicamente într-un flacon uni-doză; doza fiecărui component va fi ajustată în mod egal în timpul preparării (vezi pct. 6.6).
Pacienţilor cu valori ale ClCr sub 15 ml/min nu trebuie să li se administreze Recarbrio decât dacă hemodializa este instituită în mai puţin de 48 ore. Nu există informaţii adecvate care să recomande utilizarea Recarbrio la pacienţi la care se efectuează dializă peritoneală.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţi vârstnici (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea combinaţiei imipenem/cilastatină/relebactam la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă.
Recarbrio se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă pe parcursul a 30 minute.
Recarbrio trebuie reconstituit (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6) înainte de administrarea în perfuzie intravenoasă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Hipersensibilitate la orice alt antibiotic din clasa carbapenemelor.
Hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică, reacţie cutanată severă) la orice alt tip de antibiotic beta-lactamic (de exemplu, peniciline, cefalosporine sau monobactame) (vezi pct. 4.4).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Au fost raportate reacţii grave de hipersensibilitate și ocazional letale (reacţii anafilactice) la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Aceste reacţii sunt mai susceptibile să apară la persoane cu antecedente de sensibilitate la alergeni multipli. Înainte de iniţierea tratamentului cu Recarbrio, trebuie efectuată o anamneză atentă privind reacţiile anterioare de hipersensibilitate la carbapeneme, peniciline, cefalosporine, alte antibiotice beta-lactamice şi la alţi alergeni.
Dacă apare o reacţie alergică la Recarbrio, tratamentul cu Recarbrio trebuie întrerupt imediat. Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă prompt.
Funcția hepatică
Funcția hepatică trebuie monitorizată cu atenție pe durata tratamentului cu Recarbrio din cauza riscului de toxicitate hepatică (precum creșterea valorilor transaminazelor, insuficiență hepatică și hepatită fulminantă) (vezi pct. 4.8).
Utilizarea la pacienți cu boli hepatice: la pacienții cu tulburări hepatice preexistente, funcția hepatică trebuie să fie monitorizată pe durata tratamentului cu Recarbrio. Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.2).
Sistemul nervos central (SNC)
În timpul tratamentului cu imipenem/cilastatină, componente ale Recarbrio, au fost raportate reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central (SNC), cum sunt convulsii, stări confuzionale şi crize mioclonice, în special atunci când s-au depăşit dozele recomandate de imipenem. Aceste reacţii au fost raportate cel mai frecvent la pacienţi cu tulburări la nivelul SNC (cum sunt leziuni cerebrale sau convulsii în antecedente) şi/sau cu funcţie renală compromisă.
Risc crescut de convulsii din cauza interacţiunii cu acidul valproic
Utilizarea Recarbrio concomitent cu acid valproic/divalproex sodic nu este recomandată. Trebuie luată în considerare utilizarea altor antibiotice decât carbapenemele pentru tratarea infecţiilor la pacienţi cu episoade convulsive bine controlate prin tratament cu acid valproic sau divalproex sodic. Dacă este necesar să se administreze Recarbrio, trebuie luat în considerare tratamentul suplimentar cu anti-convulsivante (vezi pct. 4.5).
Diaree asociată cu Clostridioides difficile (DACD)
Au fost raportate cazuri de diaree asociată cu Clostridioides difficile (DACD) ca urmare a administrării Recarbrio. DACD poate varia ca severitate de la forme uşoare de diaree până la colită cu risc letal. DACD trebuie avută în vedere la toţi pacienţii care se prezintă cu diaree în timpul sau ulterior administrării Recarbrio (vezi pct. 4.8). Este necesară realizarea unei anamneze atente, deoarece s-au raportat cazuri de DACD la peste două luni după administrarea de medicamente antibacteriene.
Dacă se suspectează sau confirmă prezenţa DACD, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Recarbrio şi administrarea de tratament specific pentru C. difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal.
Pacienți cu ClCr ≥ 150 ml/min
Pe baza analizelor de farmacocinetică-farmacodinamie, este posibil ca doza de Recarbrio recomandată pentru pacienții cu ClCr de ≥ 90 ml/min să nu fie suficientă pentru a trata pacienți care prezintă HAP sau VAP și ClCr > 250 ml/min, sau pacienții care prezintă IIAc sau ITUc și ClCr ˃ 150 ml/min. La acești pacienți, trebuie luată în considerare utilizarea tratamentelor alternative.
Insuficienţă renală
Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). Nu există suficiente informații pentru a recomanda utilizarea Recarbrio la pacienți care efectuează dializă peritoneală.
Limitările datelor clinice
Pacienții care au fost imunocompromiși, inlcusiv cei cu neutropenie, au fost excluși din studiile clinice.
Pneumonie dobândită în spital, inclusiv pneumonie asociată ventilației mecanice
Într-un singur studiu pentru indicația de pneumonie dobândită în spital, inclusiv pneumonie asociată ventilației mecanice, 6,2 % (33/535) dintre pacienți au prezentat bacteriemie la momentul inițial.
Pacienţi cu opţiuni limitate de tratament
Utilizarea Recarbrio în tratamentul pacienţilor cu infecţii cauzate de microorganisme aerobe
Gram-negativ care au opţiuni limitate de tratament se bazează pe experienţa clinică cu imipenem/cilastatină, pe analiza farmacocinetic-farmacodinamică a asocierii imipenem/cilastatină/relebactam şi pe datele limitate provenite dintr-un studiu clinic randomizat, în cadrul căruia 21 pacienţi evaluabili au fost trataţi cu Recarbrio şi 10 pacienţi evaluabili au fost trataţi cu colistină şi imipenem/cilastatină pentru infecţii cauzate de microorganisme rezistente la imipenem.
Limitările spectrului de activitate antibacteriană
Imipenem nu prezintă activitate antimicrobiană împotriva Staphylococcus aureus (SARM) şi
Staphylococcus epidermidis (SERM) rezistente la meticilină, sau împotriva Enterococcus faecium. Se recomandă utilizarea unor medicamente antibacteriene alternative sau suplimentare atunci când este suspectată sau confirmată contribuţia acestor agenţi patogeni la procesul infecţios.
Spectrul acţiunii inhibitorii a relebactamului include beta-lactamazele din clasa A (cum sunt ESBL, şi
KBC) şi beta-lactamazele din clasa C, inclusiv PDC. Relebactamul nu inhibă carbapenemazele din clasa D cum sunt OXA-48 sau metalo-beta-lactamazele din clasa B, cum sunt NDM şi VIM (vezi pct. 5.1).
Microorganisme rezistente
Administrarea imipenem/cilastatină/relebactam poate determina proliferarea microorganismelor rezistente, ceea ce poate impune întreruperea tratamentului sau aplicarea altor măsuri adecvate.
Seroconversia testului antiglobulinic (testul Coombs)
Pe durata tratamentului cu imipenem/cilastatină/relebactam p oate să apară un rezultat pozitiv la testul
Coombs direct sau indirect (vezi pct. 4.8).
Regimul hiposodat
Fiecare flacon conține 37,5 mg sodiu (1,6 mmol), echivalent cu 1,9% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Acest lucru trebuie avut în vedere când se administrează Recarbrio la pacienţi care urmează o dietă cu conţinut scăzut de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ganciclovir
La pacienţii cărora li s-a administrat ganciclovir concomitent cu imipenem/cilastatină, componente ale
Recarbrio, au fost raportate crize convulsive generalizate. Ganciclovir nu trebuie administrat concomitent cu Recarbrio decât în situaţiile în care beneficiile potenţiale depăşesc riscurile.
Acid valproic
Cazurile clinice prezentate în literatura de specialitate au evidenţiat faptul că administrarea concomitentă de carbapeneme, printre care şi imipenem/cilastatină (din compoziţia Recarbrio), la pacienţi trataţi cu acid valproic sau divalproex sodic determină scăderea concentraţiilor plasmatice de acid valproic. Concentraţiile plasmatice de acid valproic pot scădea sub intervalul terapeutic ca urmare a acestei interacţiuni, determinând creşterea riscului de apariţie a crizelor convulsive de rebound. Deşi nu se cunoaşte mecanismul de la baza acestei interacţiuni, datele din studiile in vitro şi studiile efectuate pe animale indică un posibil efect inhibitor al carbapenemelor asupra hidrolizei metabolitului glucuronoconjugat al acidului valproic (VPA-g) înapoi la acid valproic, ceea ce are ca rezultat scăderea concentraţiilor serice ale acestuia. Administrarea Recarbrio concomitent cu acid valproic/divalproex sodic nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cu administrare pe cale orală
Administrarea concomitentă de medicamente antibacteriene şi warfarină poate amplifica efectele anticoagulante ale acesteia din urmă. Se recomandă monitorizarea corespunzătoare a valorilor INR în timpul tratamentului şi imediat după administrarea antibioticelor în asociere cu medicamente anticoagulante orale.
Studii clinice privind interacţiunile medicamentoase
Un studiu clinic privind interacţiunile medicament-medicament a demonstrat că expunerile sistemice la imipenem şi relebactam nu cresc într-o măsură semnificativă clinic atunci când Recarbrio este administrat concomitent cu prototipul de inhibitor OAT, probenecid, ceea ce indică absenţa interacţiunilor medicamentoase mediate de OAT cu relevanţă clinică. Administrarea concomitentă de imipenem/cilastatină și probenecid a determinat creșterea concentrației plasmatice și a timpului de înjumătățire plasmatică pentru cilastatină, însă fără semnificație clinică. Prin urmare, Recarbrio poate fi administrat concomitent cu inhibitori ai OAT.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu s-au efectuat studii clinice adecvate şi bine controlate privind utilizarea imipenem, cilastatină sau relebactam la gravide.
Studiile cu imipenem/cilastatină efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la maimuțe (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru om. Studiile cu relebactam la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Recarbrio nu trebuie utilizat pe durata sarcinii decât în cazul în care beneficiul potenţial justifică riscul potențial pentru făt.
Alăptarea
Imipenem şi cilastatina se excretă în cantităţi mici în laptele matern.
Nu se cunoaşte dacă relebactam se excretă în laptele uman. Datele disponibile obținute din studiile la animale au demonstrat că relebactam se excretă în lapte la şobolani (pentru detalii vezi pct. 5.3).
Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuții/sugarii alăptați. Luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile tratamentului pentru femeie trebuie luată o decizie dacă este cazul să fie întreruptă alăptarea sau tratamentul cu Recarbrio.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date cu privire la efectele posibile ale tratatamentului cu imipenem/cilastatină sau relebactam asupra fertilităţii la femei sau bărbați. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare ale asocierii imipenem/cilastatină sau ale relebactamului asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Recarbrio are influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În timpul tratamentului cu imipenem/cilastatină, componente ale Recarbrio, au fost raportate reacții adverse la nivelul sistemului nervos central, cum sunt convulsii, stări confuzionale şi crize mioclonice, în special atunci când dozele recomandate de imipenem au fost depășite (vezi pct. 4.4). Prin urmare, se recomandă prudenţă la conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cea mai frecventă reacție adversă care a apărut (≥ 2%) la pacienţii tratați cu imipenem/cilastatină în asociere cu relebactam în studiile cumulate de fază 2 pentru indicațiile de infecții intraabdominale complicate (IIAc) și infecții de tract urinar complicate (ITUc), inclusiv pielonefrită (N = 431) a fost: diareea. Cele mai frecvente reacții adverse care au apărut (≥ 2%) la pacienţii tratați cu Recarbrio într-un studiu de fază 3 pentru indicațiile de HAP sau VAP (N = 266) au fost diareea, valori serice crescute ale alanin aminotransferazei și valori serice crescute ale aspartat aminotransferazei Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în studiile clinice de fază 2 (imipenem/cilastatină în asociere cu relebactam, incluzând 431 pacienți) și fază 3 (Recarbrio, incluzând 266 pacienți), și pentru asocierea imipenem/cilastatină, în cadrul studiilor clinice sau pe parcursul experienţei după punerea pe piaţă a imipenem/cilastatină (vezi Tabelul 3).
Reacţiile adverse sunt prezentate conform sistemului MedDRA de clasificare pe aparate, sisteme și organe şi în funcţie de frecvenţă. Categoriile de frecvenţă au fost stabilite pe baza următoarelor convenţii: foarte frecvente ((≥ 1/10), frecvente ((≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabelul 3: Frecvenţa reacţiilor adverse pe aparate, sisteme şi organe
Aparate, sisteme şi Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
frecvente necunoscută organe Colită
Infecţii şi pseudomembranoasă*
Gastroenterită* infestări
Candidoză*
Pancitopenie*
Anemie
Neutropenie*
hemolitică* Tulburări hematologice Eozinofilie* Leucopenie* Agranulocitoză*
Supresia şi limfatice
măduvei Trombocitopenie*
osoase* Trombocitoză*
Tulburări ale sistemului Reacţii anafilactice* imunitar
Crize convulsive*
Halucinații*
Encepalopatie*
Stări Agravarea
Tulburări ale confuzionale* Parestezie* miasteniei Agitație* sistemului gravis* nervos Activitate Tremor focal* Dischinezie*
mioclonică* Cefalee* Disgeuzie*
Amețeli*
Somnolență*
Tulburări Vertij* acustice şi Pierderea auzului* vestibulare Tinitus*
Cianoză*
Tulburări
Tahicardie*
cardiace Palpitații*
Hiperemie
Tulburări Tromboflebit Hipotensiune facială
vasculare ă* arterială* tranzitorie* Dispnee*
Tulburări
Hiperventilație
respiratorii, * toracice şi mediastinale Dureri faringiene*
Colită hemoragică*
Dureri abdominale*
Diaree†*
Tulburări Pirozis*
Colorare a dinţilor gastrointestin Greață†*
şi/sau a limbii* ale Glosită* Vărsături†*
Hipertrofia papilelor linguale*
Hipersalivaţie*
Valori crescute ale alanin aminotransfer azei†* Insuficiență hepatică*
Tulburări Hepatită
Icter*
hepatobiliare fulminantă* Valori Hepatită* crescute ale aspartat aminotransfer azei†*
Necroliză epidermică toxică*
Erupţie
Angioedem*
Afecţiuni cutanată Hiperhidroză*
Urticarie*
cutanate şi ale tranzitorie (de Sindrom Stevens-
ţesutului exemplu, Modificări ale Prurit* Johnson*
subcutanat exantematoas texturii pielii* ă)* Eritem multiform*
Dermatită exfoliativă*
Poliartralgie*
Tulburări musculo-
Dureri la scheletice şi
nivelul ale ţesutului vertebrelor conjunctiv toracice* Insuficiență renală acută*
Oligurie/anurie*
Tulburări Valori crescute Poliurie* renale şi ale ale creatininei căilor urinare serice* Modificări de culoare
a urinii (fără semnificație patologică și nu trebuie confundată cu hematuria)*
Tulburări ale aparatului
Prurit vulvar* genital şi sânului
Febră*
Tulburări Disconfort generale şi la Durere locală și toracic* nivelul indurație la locului de nivelul locului de Astenie/slăbici administrare injectare* une* Pozitivarea testului Coombs*
Timp de protrombină
Valori prelungit* Valori crescute ale crescute ale
Investigaţii fosfatazei Valori scăzute ale lactat
diagnostice alcaline hemoglobinei* dehidrogenaz serice* ei serice* Valori crescute la bilirubinei serice*
Valori crescute ale azotemiei*
*raportate pentru imipenem/cilastatină în cadrul studiilor clinice sau la expunerea la imipenem/cilastatină după punerea pe piaţă †raportate pentru imipenem/cilastatină în asociere cu relebactam în studiile clinice de fază 2 (N = 431) și de fază 3 (N = 266) Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, se întrerupe tratamentul cu Recarbrio, se administrează tratament adecvat în funcţie de simptome şi se instituie un tratament general de susţinere a funcțiilor vitale. Imipenemul, cilastatina şi relebactamul pot fi eliminate prin hemodializă. Nu sunt disponibile informaţii clinice cu privire la utilizarea hemodializei pentru tratarea cazurilor de supradozaj.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antibacteriene de uz sistemic, carbapeneme, cod ATC: J01DH56
Mecanism de acţiune
Acţiunea bactericidă a imipenemului este rezultatul inhibării proteinelor de legare a penicilinei (PLP), determinând inhibarea sintezei peretelui celular al peptidoglicanului.
Cilastatina limitează procesul de metabolizare renală a imipenemului, neavând acţiune antibacteriană.
Relebactamul este un inhibitor non-beta-lactamic al beta-lactamazelor din clasa Ambler A și din clasa C, inclusiv carbapenemaza de clasă A produsă de Klebsiella pneumoniae (KPC) şi beta-lactamazele cu spectru extins (ESBL - extended-spectrum beta-lactamases), și beta-lactamazele din clasa C (tipul AmpC) inclusiv cefalosporinaza produsă de Pseudomonas (PDC). Relebactamul nu inhibă enzimele din clasa B (metalo-beta-lactamazele) sau carbapenemazele din clasa D. Relebactamul nu are activitate antibacteriană.
Rezistenţa
Mecanismele de rezistență ale bacteriilor Gram-negativ despre care se cunoaște că influențează efectul imipenem/relebactam includ producția de metalo-beta-lactamaze sau oxacilinaze cu activitate carbapenemazică.
Exprimarea anumitor alele ale beta-lactamazelor Guiana cu spectru extins (Guiana extended-spectrum β-lactamase, GES) din clasa A şi supraexprimarea PDC, dublată de pierderea porinei OprD, canalul de intrare a imipenemului, pot conferi rezistenţa la imipenem/relebactam a tulpinilor de P. aeruginosa. Exprimarea pompelor de eflux la nivelul bacteriilor P. aeruginosa nu influenţează activitatea imipenemului sau a relebactamului. Mecanismele de rezistenţă bacteriană care pot diminua activitatea antibacteriană a imipenemului/relebactamului la bacteriile din ordinul Enterobacterales includ mutaţii ale porinelor care afectează permeabilitatea membranei externe.
Activitatea antibacteriană la asocierea cu alte medicamente antibacteriene
Studiile in vitro nu au evidenţiat niciun antagonism între imipenem/relebactam şi amikacină, azitromicină, aztreonam, colistină, gentamicină, levofloxacină, linezolid, tigeciclină, tobramicină sau vancomicină.
Valorile critice pentru testarea sensibilităţii
Valorile critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CMI) stabilite de Comitetul European pentru
Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing,
EUCAST) sunt următoarele:
Concentraţii minime inhibitorii (mg/l)
Grupuri de microorganisme
Sensibil ≤ Rezistent >
Enterobacterales (cu excepţia familiei
2 2 Morganellaceae)
Pseudomonas aeruginosa 2 2
Acinetobacter spp. 2 2
Streptococi din grupul Viridans 2 2
Microorganisme anaerobe,
2 2 Gram-pozitiv
Microorganisme anaerobe,
2 2 Gram-negativ
Relaţie farmacocinetică/farmacodinamică
Timpul în care concentraţiile plasmatice de imipenem nelegat depăşesc concentraţiile minime inhibitorii de imipenem/relebactam (% fT > CMI) s-a dovedit a fi cel mai bine corelat cu eficacitatea. S-a stabilit că raportul dintre ASC la 24 ore pentru relebactamul plasmatic nelegat şi CMI ale imipenem/relebactam (fASC/CMI) reprezintă indicele predictiv optim privind activitatea relebactamului.
Eficacitatea clinică împotriva microorganismelor patogene specifice
Eficacitatea a fost demonstrată în studiile clinice împotriva microorganismelor patogene listate sub fiecare indicație, care au prezentat sensibilitate la imipenem și relebactam in vitro:
Pneumonie dobândită în spital, inclusiv pneumonie asociată ventilației mecanice
Microorganisme Gram-negativ
- Escherichia coli
- Haemophilus influenzae
- Klebsiella pneumoniae
- Pseudomonas aeruginosa
- Serratia marcescens Studiile in vitro sugerează faptul că următoarele microorganisme patogene pot prezenta sensibilitate la imipenem și relebactam în absența mecanismelor de rezistență dobândite.
Microorganisme aerobe Gram-negativ - Acinetobacter calcoaceticus-baumannii complex - Citrobacter spp. (inclusiv C. freundii și C. koseri) - Enterobacter spp. (inclusiv E. asburiae și E. cloacae) - Escherichia coli
- Klebsiella spp. (inclusiv K. aerogenes, K. oxytoca și K. pneumoniae) - Pseudomonas aeruginosa
- Serratia marcescens Microorganisme anaerobe Gram-negativ - Bacteroides spp. (inclusiv B. fragilis) - Fusobacterium spp. (inclusiv F. nucleatum și F. necrophorum) - Prevotella spp. (inclusiv P. melaninogenica, P. bivia și P. buccae) Microorganisme aerobe Gram-pozitiv - Enterococcus faecalis
- Staphylococcus aureus (numai izolatele sensibile la meticilină) - Grupul de streptococi Viridans (inclusiv S. anginosus și S. constellatus) Studiile in vitro indică faptul că speciile următoare nu sunt sensibile la imipenem și relebactam.
Microorganisme aerobe Gram-negativ - Legionella spp.
- Stenotrophomonas maltophilia Copii şi adolescenţi
Agenţia Europeană pentru Medicamentului a suspendat temporar obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Recarbrio la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în tratamentul infecţiilor cauzate de bacterii Gram-negativ (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Introducere generală
Parametrii farmacocinetici la starea de echilibru pentru imipenem, cilastatină şi relebactam la adulţi sănătoşi cu funcţie renală normală (ClCr 90 ml/min sau mai mare), după mai multe perfuzii intravenoase cu imipenem 500 mg/cilastatină 500 mg + relebactam 250 mg pe parcursul a 30 minute, administrate la interval de 6 ore, sunt prezentați în Tabelul 4. Parametrii farmacocinetici la starea de echilibru pentru imipenem şi relebactam l a pacienții cu IIAc sau ITUc și HAP sau VAP cu funcție renală normală (90 ml/min ≤ ClCr < 150 ml/min), după mai multe perfuzii intravenoase cu imipenem 500 mg/cilastatină 500 mg + relebactam 250 mg pe parcursul a 30 minute, administrate la interval de 6 ore sunt prezentați în Tabelele 5 și repectiv 6. Parametrii farmacocinetici au avut valori similare la administrarea unei doze unice sau la administrarea de doze multiple, din cauza acumulării plasmatice minime.
Valorile Cmax şi ASC pentru imipenem, cilastatină şi relebactam cresc proporţional cu doza administrată. Timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t½) pentru imipenem, cilastatină şi relebactam sunt independenţi de doze.
Tabelul 4: Media geometrică (coeficient de variaţie geometrică exprimat procentual) a parametrilor farmacocinetici plasmatici la starea de echilibru pentru imipenem, cilastatină şi relebactam după mai multe perfuzii intravenoase de 30 minute cu imipenem 500 mg/cilastatină 500 mg + relebactam 250 mg, administrate la interval de 6 ore, la adulţi sănătoşi Imipenem (n=6) Cilastatină (n=6) Relebactam (n=6)
ASC 0 - 6 ore (μm-oră) 138,0 (17,8) 98,0 (17,0) 81,6 (17,8)
C max (μm) 106,0 (26,8) 96,4 (21,8) 48,3 (24,9)
Cl (l/oră) 12,0 (17,8) 14,2 (17,0) 8,8 (17,8) t 1/2 (oră)* 1,1 (±0,1) 1,0 (±0,1) 1,7 (±0,2) *Media aritmetică (deviaţie standard) raportată pentru t 1/2 ASC 0 - 6 ore = aria de sub curba concentraţie-timp în intervalul 0-6 ore; C max = concentraţia plasmatică maximă; Cl = clearance plasmatic; t 1/2= timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare Tabelul 5: Media geometrică pe baza modelului farmacocinetic populaţional (coeficient de variaţie geometrică exprimat procentual) a parametrilor farmacocinetici plasmatici la starea de echilibru pentru imipenem şi relebactam, după mai multe perfuzii intravenoase de 30 minute cu Recarbrio (imipenem 500 mg/cilastatină 500 mg/relebactam 250 mg), administrate pacienţilor care prezintă IIAc sau ITUc cu ClCr 90 ml/min sau mai mare, la interval de 6 ore Imipenem Relebactam
ASC 0 - 24 ore (μm-oră) 500,0 (56,3) 390,5 (44,5)
C max (μm) 88,9 (62,1) 58,5 (44,9)
Cl (l/oră) 13,4 (56,3) 7,4 (44,5)
t 1/2 (oră)* 1,0 (±0,5) 1,2 (±0,7) *Media aritmetică (deviaţie standard) raportată pentru t 1/2 ASC 0 - 24 ore = aria de sub curba concentraţie-timp în intervalul 0-24 ore; C max = concentraţia plasmatică maximă; Cl = clearance plasmatic; t 1/2= timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare Tabelul 6: Media geometrică pe baza modelului farmacocinetic populaţional (coeficient de variaţie geometrică exprimat procentual) a parametrilor farmacocinetici plasmatici la starea de echilibru pentru imipenem şi relebactam, după mai multe perfuzii intravenoase de 30 minute cu Recarbrio (imipenem 500 mg/cilastatină 500 mg + relebactam 250 mg), administrate pacienţilor care prezintă HAP sau VAP cu ClCr 90 ml/min sau mai mare, la interval de 6 ore Imipenem Relebactam
ASC 0 - 24 ore (μm-oră) 812,2 (59,4) 655,2 (47,9)
C max (μm) 159,1 (62,3) 87,6 (43,8)
Cl (l/oră) 8,2 (59,4) 4,4 (47,9)
ASC 0 - 24 ore = aria de sub curba concentraţie-timp în intervalul 0-24 ore; C max = concentraţia plasmatică maximă; Cl = clearance plasmatic Distribuţie
Procentul legării imipenemului şi cilastatinei de proteinele plasmatice umane este de aproximativ 20% şi, respectiv, de 40%. Procentul legării relebactamului de proteinele plasmatice umane este de aproximativ 22% şi este independentă de concentraţie.
Volumul de distribuţie la starea de echilibru pentru imipenem, cilastatină şi relebactam este de 24,3 l, 13,8 l şi, respectiv, de 19,0 l, la subiecţii cărora li s-au administrat mai multe doze în perfuzie pe parcursul a 30 minute, la interval de 6 ore.
Distribuția în lichidul epiteliului pulmonar (LEP) exprimată ca raportul dintre LEP total și expunerea plasmatică a fracției nelegate , a avut valori de 55% şi, respectiv, 54%, pentru imipenem și relebactam.
Metabolizare
Atunci când este administrat în monoterapie, imipenem este metabolizat pe cale renală de dehidropeptidaza-1, ceea ce determină scăderea nivelurilor de imipenem (în medie, 15-20% din doză) recuperate din urina umană. Cilastatina, un inhibitor al acestei enzime, împiedică în mod eficient metabolizarea renală, astfel încât, la administrarea concomitentă a imipenemului şi cilastatinei, se obţin niveluri adecvate de imipenem (aproximativ 70% din doză) în urină pentru a permite activitatea antibacteriană.
Cilastatina este preponderent eliminată în urină sub formă de medicament nemodificat (aproximativ 70 - 80% din doză), 10 % din doză fiind recuperată sub forma unui metabolit N-acetilat, a cărui acţiune inhibitorie asupra dehidropeptidazei-I este comparabilă cu a medicamentului nemodificat.
Relebactam este eliminat în special prin excreţie renală, sub formă de medicament nemodificat (peste 90% din doză) şi este metabolizat în proporţie minimă. Relebactamul nemodificat a fost singura componentă a medicamentului care a fost identificată în plasma umană.
Eliminare
Imipenemul, cilastatina şi relebactamul sunt eliminate în principal pe cale renală.
După administrarea mai multor doze de imipenem 500 mg, cilastatină 500 mg şi relebactam 250 mg la subiecţi de sex masculin sănătoşi, aproximativ 63% din doza de imipenem administrată şi 77% din doza de cilastatină administrată sunt recuperate ca medicament nemodificat din urină. Excreţia renală a imipenemului şi cilastatinei implică atât procesul de filtrare glomerulară, cât şi secreţia tubulară activă. Peste 90% din doza de relebactam administrată a fost excretată în urină în formă nemodificată. Valoarea medie a clearance-ului renal pentru relebactam este de 135 ml/min, fiind apropiată de cea a clearance-ului plasmatic (148 ml/min) şi indicând eliminarea aproape integrală a relebactamului pe cale renală. Clearance-ul renal al relebactamului nelegat depăşeşte rata filtrării glomerulare, sugerând faptul că în procesul de eliminare renală este implicată, pe lângă filtrarea glomerulară, şi secreţia tubulară activă, care asigură aproximativ 30% din clearance-ul total.
Liniaritate/non-liniaritate
Farmacocinetica relebactamului este liniară pe intervalul dozelor studiate, de 25 mg până la 1150 mg, pentru administrarea intravenoasă unică şi de 50 mg până la 625 mg, pentru administrarea multiplă de perfuzii intravenoase la interval de 6 ore timp de până la 7 zile. S-a observat o acumulare minimă a imipenemului, cilastatinei sau relebactamului după administrarea de doze multiple de relebactam în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute (50 până la 625 mg) în asociere cu imipenem 500 mg/cilastatină 500 mg la interval de 6 ore, timp de până la 7 zile, la adulţi sănătoşi cu funcţie renală normală.
Enzimele de metabolizare a medicamentului
Nu au fost efectuate studii care să evalueze potenţialul de interacţiune a imipenemului sau cilastatinei cu enzimele citocromului P450.
Relebactam în concentraţii relevante clinic nu a inhibat activitatea CYP1A2, CYP2B6, CYP2C8,
CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6 sau CYP3A4 în studiile in vitro cu microzomi hepatici umani. In vitro, relebactam nu a prezentat potenţial de inducere a enzimelor CYP1A2, CYP2B6 şi CYP3A4 la nivelul hepatocitelor umane. Prin urmare, este puţin probabil ca relebactam să determine interacţiuni clinice medicament-medicament prin intermediul căilor mediate de enzimele CYP.
Imipenemul, cilastatina şi relebactamul sunt eliminate preponderent prin excreţie renală, sub formă nemodificată, metabolizarea fiind o cale de eliminare minoră. Prin urmare, este puţin probabil ca Recarbrio să fie implicat în interacţiuni medicamentoase atunci când este administrat în asociere cu inhibitori sau inductori ai CYP.
Transportori membranari
In vitro, la concentraţii relevante clinic, relebactam nu inhibă transportorii hepatici şi renali următori:
OATP1B1, OATP1B3, OAT1, OAT3, OCT2, P-gp, BCRP, MATE1, MATE2K sau BSEP.
Relebactamul este secretat activ în urină. Acesta nu constituie un substrat pentru transportorii OAT1,
OCT2, P-gp, BCRP, MRP2 sau MRP4, dar este substrat pentru transportorii OAT3, OAT4, MATE1 şi
MATE2K. Secreţia tubulară activă asigură doar aproximativ 30 % din clearance-ul total al relebactamului, prin urmare nu se aşteaptă ca interacţiunile medicament-medicament cauzate de inhibarea transportorilor secreţiei tubulare renale să fie semnificative clinic, fapt confirmat printr-un studiu clinic privind interacţiunile medicamentoase dintre probenecid şi Recarbrio (vezi pct. 4.5).
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Într-un studiu de farmacocinetică clinică şi o analiza farmacocinetică populațională s-au evidenţiat diferenţe relevante clinic în ceea ce priveşte expunerea (ASC) pentru imipenem, cilastatină şi relebactam, pe baza gradului de afectare renală.
Într-un studiu clinic, mediile geometrice ale valorilor ASC pentru imipenem au fost de până la 1,4 ori, 1,5 ori şi 2,5 ori mai mari la pacienții cu insuficienţă renală uşoară, moderată şi, respectiv, severă, comparativ cu subiecţii sănătoşi, care prezentau funcţie renală normală. Pentru cilastatină, mediile geometrice ale valorilor ASC au fost de până la 1,6 ori, 1,9 ori şi, respectiv, 5,6 ori mai mari. Mediile geometrice ale valorilor ASC pentru relebactam au fost de până la 1,6 ori, 2,2 ori şi 4,9 ori mai mari la pacienții cu insuficienţă renală uşoară, moderată şi, respectiv, severă, comparativ cu subiecţii sănătoşi, cu funcţie renală normală. La pacienții hemodializaţi cu boală renală în stadiu terminal (BRST), imipenemul, cilastatina şi relebactamul sunt eliminate eficient prin hemodializă.
La pacienţii cu insuficiență renală se recomandă ajustarea dozelor pentru menţinerea unor expuneri sistemice similare cu ale pacienţilor cu funcţie renală normală. Pacienţilor cu BRST care efectuează hemodializă trebuie să li se administreze Recarbrio după şedinţa de hemodializă (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
Imipenemul, cilastatina şi relebactamul sunt eliminate în principal pe cale renală; prin urmare, este puțin probabil ca insuficienţa hepatică să aibă vreun efect asupra expunerilor la Recarbrio (vezi pct. 4.2).
Vârstă/sex
Într-un studiu de evaluare a farmacocineticii în funcţie de vârstă/sex şi o analiză farmacocinetică populațională nu s-au identificat diferenţe relevante clinic în ceea ce priveşte expunerea (ASC) pentru imipenem, cilastatină şi relebactam, care să fie determinate de vârstă sau sex, în afara efectului menţionat asupra funcţiei renale (vezi pct. 4.2).
Rasa
Studiile clinice au inclus un număr limitat de pacienţi de alte rase decât cea caucaziană, dar nu se anticipează o influenţă majoră a rasei asupra farmacocineticii imipenemului, cilastatinei şi relebactamului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Imipenem/cilastatină
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate și genotoxicitatea. Studiile la animale au evidenţiat faptul că toxicitatea asociată cu imipenem, ca medicament administrat în monoterapie, este limitată la nivel renal. Administrarea cilastatinei în asociere cu imipenem, în raport de 1:1, a prevenit efectele nefrotoxice ale imipenemului la iepuri şi maimuţe. Dovezile disponibile sugerează faptul că cilastatina previne instalarea nefrotoxicităţii prin împiedicarea penetrării imipenem la nivelul celulelor tubulare renale.
Un studiu care evaluează teratogenitatea la maimuţe cynomolgus gestante cărora li s-a administrat imipenem/cilastatină sodică în doze de 40/40 mg/ kg şi zi (injectare intravenoasă în bolus) a evidențiat toxicitate maternă, inclusiv emeză, lipsa apetitului alimentar, scădere ponderală, diaree, avort şi, în unele cazuri, deces. Atunci când s-au administrat doze de imipenem/cilastatină sodică (de aproximativ 100/100 mg/kg şi zi sau de aproximativ 3 ori mai mari decât doza intravenoasă recomandată zilnic pentru om) la maimuţe cynomolgus gestante, la o viteză de perfuzare similară cu cea utilizată în administrarea clinică la om, intoleranţa maternală a fost minimă (cazuri ocazionale de emeză), nu au fost înregistrate decese materne sau dovezi de teratogenitate, dar s-a observat o creştere a pierderilor embrionare comparativ cu grupurile de control (vezi pct. 4.6).
Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru evaluarea potenţialului carginogen al asocierii imipenem/cilastatină.
Relebactam
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, toxicitatea asupra funcției de reproducere şi genotoxicitatea. Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu relebactam.
Relebactam administrat intravenos la femelele de şobolan aflate în perioada de alăptare într-o doză de 450 mg/kg/zi (ZG 6 până la ZL 14 (GD - gestational day, LD- lactational day) a fost eliminat în laptele matern în concentrații de aproximativ 5 % din concentrațiile plasmatice materne.
Studiile efectuate la animale au evidențiat faptul că relebactam administrat într-o doză unică a cauzat degenerarea tubulară la nivel renal la maimuțe la expunerea ASC de 7 ori mai mare decât expunerea ASC la doza maximă recomandată la om (DMRO - maximum recommended human dose). S-a demonstrat că degenerarea tubulară renală este reversibilă după întreruperea dozei. Nu a existat nicio dovadă de nefrotoxicitate la expunerile ASC mai mici sau egale cu de 3 ori expunerea la ASC a omului la DMRO.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidrogen carbonat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente în afara celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Pulbere uscată
30 luni.
După constituire şi diluare
Soluţiile diluate trebuie utilizate imediat. Intervalul de timp dintre momentul în care se începe reconstituirea şi încheierea perfuziei intravenoase nu trebuie să depăşească două ore.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.
A se păstra flacoanele în cutie pentru a fi protejate de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare după constituirea şi diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă de 20 ml, cu dop de cauciuc de 20 mm şi capsă de sigilare din aluminiu.
Acest medicament este furnizat în ambalaje de 25 flacoane.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Recarbrio se prezintă sub formă de pulbere uscată în flacon uni-doză, care, anterior administrării în perfuzie intravenoasă, trebuie reconstituită şi apoi diluată folosind tehnici aseptice, după cum este specificat mai jos:
- Pentru prepararea soluţiei perfuzabile, se transferă conţinutul flaconului în 100 ml de soluţie adecvată pentru perfuzii (vezi pct. 6.2 şi 6.3): soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). În situaţii excepţionale în care, din motive clinice, nu se poate utiliza soluţia de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), în locul acesteia se poate utiliza soluţia de glucoză 5%.
- Se extrag 20 ml (10 ml x 2) de soluţie de diluare din punga de perfuzie corespunzătoare şi se reconstituie conţinutul flaconului cu 10 ml din soluţia respectivă. Suspensia constituită nu trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă directă.
- După constituire, se agită bine flaconul şi se transferă suspensia rezultată în cantitatea rămasă de 80 ml din punga pentru perfuzie.
- Se mai adaugă 10 ml de soluţie pentru diluare în flacon şi se agită bine pentru a se asigura transferul complet al conţinutului flaconului; se transferă din nou suspensia rezultată în soluţia perfuzabilă înainte de administrare. Se agită amestecul obţinut până acesta devine limpede.
- Soluţiile reconstituite de Recarbrio variază ca aspect de la incolor la galben. Variaţiile de culoare în acest interval nu influenţează potenţa medicamentului.
- La pacienţii cu insuficienţă renală se va administra o doză mai mică de Recarbrio în funcţie de valorile ClCr ale pacientului, după cum se specifică în Tabelul 7. Se prepară 100 ml de soluţie perfuzabilă conform indicațiilor de mai sus. Se selectează volumul (ml) de soluţie finală necesar pentru doza adecvată de Recarbrio, după cum este indicat în Tabelul 7.
Medicamentele cu administrare parenterală trebuie verificate vizual înainte de administrare pentru detectarea eventualelor particule şi modificări de culoare, atunci când soluţia şi recipientul permit acest lucru. Dacă sunt observate particule sau modificări de culoare, soluţia trebuie aruncată.
Tabelul 7: Prepararea dozelor de Recarbrio
Volumul (ml) de soluţie
Clearance al Dozele de Recarbrio Volumul (ml) de soluţie
care trebuie extras şi creatininei (imipenem/cilastatină/relebactam perfuzabilă finală care eliminat din procesul de (ml/min) (mg)) trebuie administrat preparare Mai mare sau
500/500/250 N/A 100 egal cu 90 Sub 90 şi peste
400/400/200 20 80 sau egal cu 60 Sub 60 şi peste
300/300/150 40 60 sau egal cu 30 Sub 30 şi peste sau egal cu 15 sau BRST 200/200/100 60 40 gestionată prin hemodializă
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Medicamente compatibile
Compatibilitatea fizică a Recarbrio cu anumite medicamente injectabile a fost evaluată în două soluţii de diluare utilizate în mod obişnuit, la un port de injectare în Y. Medicamentele compatibile şi soluţia de diluare compatibilă corespunzătoare (mai exact, soluţie injectabilă de dextroză 5% sau soluţie de clorură de sodiu 0,9%) sunt enumerate mai jos. Recarbrio nu trebuie administrat concomitent, folosind aceeaşi linie intravenoasă (canulă), cu alte medicamente care nu sunt enumerate mai jos, deoarece nu există date de compatibilitate disponibile pentru aceste medicamente. Se vor consulta rezumatele caracteristicilor medicamentelor administrate în asociere pentru a se confirma compatibilitatea acestora în caz de administrare concomitentă. Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente în afara celor menţionate mai jos.
Lista medicamentelor injectabile compatibile pentru utilizare cu soluţii de diluare cu dextroză 5% şi
clorură de sodiu 0,9%
- dexmedetomidină - dopamină - epinefrină - fentanil - heparină - midazolam - norepinefrină - fenilefrină Materiale din compoziția pungilor de perfuzie şi a setului de perfuzie compatibile cu medicamentul
Recarbrio este compatibil cu următoarele materiale ale pungilor de perfuzie şi ale setului de perfuzie.
Materialele pungilor de perfuzie şi ale setului de perfuzie care nu sunt enumerate mai jos nu trebuie utilizate.
Materialele din compoziţia pungii de perfuzie
Clorură de polivinil (PVC) şi poliolefină (polipropilenă şi polietilenă)
Materialele din compoziţia setului de perfuzie (cu tubulatură)
PVC + Di-(2-etilhexil)ftalat (DEHP) şi PVC cu peliculă de polietilenă (PE)
Medicamente incompatibile
Recarbrio pentru soluţie perfuzabilă este incompatibil fizic cu propofolul în soluţie de dextroză 5% (numită și glucoză) sau în soluţie de clorură de sodiu 0,9%.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck Sharp & Dohme B.V.
Waarderweg 39 2031 BN Haarlem
Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/19/1420/001
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: 13 februarie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru
Medicamente http://www.ema.europa.eu.
| SKU | 109992 |
|---|---|
| OTC | Nu |
| EAN | 05948985002853 |
| Brand | MERCK SHARP |
| Line | Nici unul |