Rispen 1 1mg x 50 compr.film

Indicatii
Rispen este indicat in tratamentul schizofreniei.

Rispen este indicat in tratamentul episoadelor (acceselor) maniacale moderate pana la severe asociate bolii bipolare.

Rispen este indicat in tratamentul de scurta durata (pana la 6 saptamani) al agresivitatii persistente la pacientii cu dementa Alzheimer moderata pana la severa care nu raspund la abordari nefarmacologice si unde exista riscul de violenta si autoagresivitate.

Rispen este indicat in tratamentul simptomatic pe termen scurt (pana la 6 saptamani) al agresivitatii persistente in tulburarile de comportament la copii incepand de la varsta de 5 ani si adolescenti cu functii intelectuale sub medie sau cu retard mental diagnosticat conform criteriilor DSM-IV, in care severitatea comportamentelor agresive sau disruptive necesita tratament farmacologic. Tratamentul farmacologic trebuie sa fie o parte integranta a unui program de tratament mai comprehensiv, incluzand interventii psihosociale si educationale. Se recomanda ca risperidona sa fie prescrisa de un specialist in neurologia infantila si in psihiatria infantila si a adolescentului sau de medici care sunt bine familiarizati cu tratamentul tulburarii de comportament la copii si adolescenti.

Dozaj
Doze
Schizofrenie

Adulti

Rispen poate fi administrat o data sau de doua ori pe zi.

Pacientii trebuie sa inceapa cu 2 mg risperidona pe zi. Doza poate fi marita in a doua zi la 4 mg.

In continuare, doza poate fi mentinuta neschimbata sau poate fi individualizata, daca este necesar. La majoritatea pacientilor, dozele zilnice eficace sunt cuprinse intre 4 si 6 mg. La unii pacienti, ar putea fi adecvate o faza mai lenta de crestere a dozei si o doza initiala si doze de intretinere mai mici.

Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioara fata de dozele mai mici si pot cauza o incidenta crescuta a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranta dozelor mai mari de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.

Varstnici

Se recomanda o doza initiala de 0,5 mg de doua ori pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual cu cresteri zilnice de la 0,5 mg de doua ori pe zi la 1 pana la 2 mg de doua ori pe zi.

Copii si adolescenti

Risperidona nu este recomandata pentru utilizare la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani cu schizofrenie din cauza lipsei datelor privind eficacitatea.

Episoade maniacale in boala bipolara

Adulti

Rispen trebuie administrat o data pe zi in fiecare zi, incepand cu 2 mg risperidona. Ajustarile dozei, daca sunt indicate, trebuie sa se efectueze la intervale de cel putin 24 de ore, cu cresteri ale dozei de 1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrata in doze flexibile intr-un interval de la 1 la 6 mg pe zi pentru a optimiza nivelul de eficacitate si tolerabilitate al fiecarui pacient. Doze zilnice mai mari de 6 mg risperidona nu au fost investigate la pacientii cu episoade maniacale.

Ca in cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizarii Rispen trebuie evaluata si justificata regulat

Varstnici

Se recomanda o doza initiala de 0,5 mg, administrata de doua ori pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual cu cresteri zilnice de 0,5 mg de doua ori pe zi, pana la o doza de 1 - 2 mg, administrata de doua ori pe zi. Se recomanda precautie, deoarece experienta clinica la varstnici este limitata.

Copii si adolescenti

Nu se recomanda utilizarea risperidonei la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani cu manie in cadrul bolii bipolare, din cauza lipsei datelor privind eficacitatea.

Agresivitate persistenta la pacientii cu dementa Alzheimer moderata pana la severa

Se recomanda o doza initiala de 0,25 mg* de doua ori pe zi. Daca este necesar, aceasta doza poate fi ajustata individual cu cresteri de 0,25 mg* de doua ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de doua zile. Doza optima este de 0,5 mg de doua ori pe zi la majoritatea pacientilor. Totusi, la unii pacienti dozele eficace pot fi de pana la 1 mg de doua ori pe zi.

Rispen nu trebuie folosit mai mult de 6 saptamani la pacientii cu agresivitate persistenta in dementa Alzheimer. In timpul tratamentului, pacientii trebuie evaluati frecvent si regulat, iar necesitatea continuarii administrarii trebuie reevaluata.

Tulburari de comportament

Copii si adolescenti cu varste cuprinse intre 5 si 18 ani

Pentru subiecti cu greutatea corporala ≥ 50 kg, se recomanda o doza initiala de 0,5 mg o data pe zi. Daca este necesar, aceasta doza poate fi ajustata individual cu cresteri de 0,5 mg o data pe zi, dar nu la intervale mai mici de doua zile. Doza optima este de 1 mg o data pe zi pentru majoritatea pacientilor. Totusi, la unii pacienti dozele eficace pot fi de 0,5 mg o data pe zi, in timp ce alti pacienti pot avea nevoie de 1,5 mg o data pe zi.

Pentru subiectii cu greutatea corporala sub 50 kg, se recomanda o doza initiala de 0,25 mg* o data pe zi. Daca este necesar, aceasta doza poate fi ajustata individual cu cresteri de 0,25 mg* o data pe zi, dar nu la intervale mai mici de doua zile. Doza optima este de 0,5 mg o data pe zi pentru majoritatea pacientilor.Totusi, la unii pacienti dozele eficace pot fi de 0,25 mg* o data pe zi, in timp ce alti pacienti pot avea nevoie de 0,75 mg* o data pe zi.

Ca in cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizarii Rispen trebuie evaluata si justificata regulat.

Rispen nu este recomandat pentru utilizare la copii cu varsta sub 5 ani, deoarece nu exista experienta privind utilizarea la copii cu varsta sub 5 ani cu aceasta tulburare.

Insuficienta renala si hepatica

Pacientii cu insuficienta renala au o capacitate mai mica de a elimina fractiunea activa, cu efect antipsihotic, decat adultii cu functie renala normala. Pacientii cu functia hepatica afectata au cresteri ale concentratiei plasmatice a fractiunii libere a risperidonei.

La pacientii cu insuficienta renala sau hepatica, independent de indicatia terapeutica, doza initiala si dozele urmatoare trebuie injumatatite, iar cresterea treptata a dozei trebuie sa fie mai lenta.

Rispen trebuie folosit cu precautie la aceste grupe de pacienti. Mod de administrare

Rispen este destinat utilizarii orale. Alimentele nu afecteaza absorbtia Rispen.

Intreruperea tratamentului

Se recomanda ca intreruperea tratamentului sa se faca treptat. Dupa incetarea brusca a administrarii dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute de intrerupere, incluzand greata, varsaturile, transpiratiile si insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot aparea recurente ale simptomelor psihotice si s-a raportat aparitia tulburarilor motorii involuntare (cum sunt acatizia, distonia si diskinezia).

Schimbarea medicatiei antipsihotice anterioare

Cand se considera adecvat din punct de vedere medical, se recomanda intreruperea prin reducere treptata a medicatiei anterioare, in acelasi timp cu initierea tratamentului cu Rispen. De asemenea, cand se considera adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacientilor de la un antipsihotic cu eliberare lenta la terapia cu Rispen poate fi facuta inlocuind urmatoarea injectie programata. Trebuie reevaluata periodic necesitatea continuarii medicatiei antiparkinsoniene existente.

Rispen este disponibil in 4 concentratii: de 1 mg, 2 mg, 3 mg si 4 mg.

Rispen 1 mg, avand o linie mediana pentru a fi impartit in doua doze egale, permitand administrarea unei doze de 0,5 mg.

*Daca doza de initiere este de 0,25 mg este necesar sa utilizati medicamente care contin risperidona care permit administrarea acestei doze.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Atentionari
Pacienti varstnici cu dementa

Mortalitate crescuta la pacientii varstnici cu dementa

Intr-o meta-analiza a 17 studii clinice controlate, efectuate cu antipsihotice atipice, inclusiv risperidona, pacientii varstnici cu dementa tratati cu antipsihotice atipice au o mortalitate crescuta in comparatie cu cei carora li s-a administrat placebo. In studiile placebo-controlate privind risperidona administrata pe cale orala efectuate la acest grup de pacienti, incidenta mortalitatii a fost de 4,0% pentru pacientii tratati cu risperidona in comparatie cu 3,1% pentru pacientii la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de incredere fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Varsta medie (intervalul de varsta) a pacientilor care au decedat a fost de 86 de ani (intervalul 67-100). Datele din doua studii observationale extinse au aratat ca varstnicii cu dementa care sunt tratati cu antipsihotice conventionale au, de asemenea, un risc mic de deces comparativ cu cei netratati. Nu sunt disponibile date suficiente pentru a da o estimare ferma a amplorii exacte a riscului, iar cauza cresterii riscului este necunoscuta. Nu este clara masura in care constatarile de crestere a mortalitatii din studiile observationale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic si nu unor caracteristici ale pacientului.

Folosirea concomitenta cu furosemida

In studiile controlate cu placebo privind risperidona efectuate la pacientii varstnici cu dementa, s-a observat o incidenta mai mare a mortalitatii la pacientii tratati cu furosemida plus risperidona (7,3%; varsta medie 89 de ani, intervalul de varsta 75-97) in comparatie cu pacientii tratati cu risperidona in monoterapie (3,1%; varsta medie 84 ani, intervalul de varsta 70-96) sau cu furosemida in monoterapie (4,1%; varsta medie 80 ani, intervalul de varsta 67-90). Cresterea mortalitatii la pacientii tratati cu furosemida plus risperidona s-a observat in doua din cele patru studii clinice. Folosirea concomitenta a risperidonei cu alte diuretice (in principal diuretice tiazidice folosite in doze mici) nu a fost asociata cu descoperiri asemanatoare.

Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica aceasta descoperire si nu s-a observat un model consecvent pentru cauza decesului. Totusi, medicamentul trebuie folosit cu precautie si trebuie avute in vedere riscurile si beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte diuretice puternice inainte de a se lua decizia de le folosi. Nu a existat o incidenta crescuta a mortalitatii printre pacientii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidona.

Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalitatii si de aceea trebuie evitata cu grija la pacientii varstnici cu dementa.

Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)

In studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele medicamente antipsihotice atipice, la pacientii cu dementa, a fost observat un risc de 3 ori mai mare de evenimente adverse cerebro-vasculare.Datele adunate din 6 studii controlate cu placebo, efectuate cu risperidona predominant la pacientii varstnici (peste 65 de ani) cu dementa, au aratat ca EAVC (grave sau lipsite de gravitate, combinate) au aparut la 3,3% (33/1009) din pacientii tratati cu risperidona si la 1,2% (8/712) din pacientii carora li s-a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de incredere 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienti. Risperidona trebuie folosita cu precautie la pacientii cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.

Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacientii cu dementa de tip mixt sau vascular in comparatie cu dementa Alzheimer. De aceea, pacientii cu alte tipuri de dementa decat Alzheimer nu trebuie tratati cu risperidona.

Medicii sunt sfatuiti sa evalueze riscurile si beneficiile utilizarii risperidonei la pacientii cu dementa, luand in considerare factorii care prevestesc riscul de accident vascular cerebral la fiecare pacient in parte.

Pacientii/persoanele care ingrijesc pacientii trebuie atentionati sa raporteze imediat semnele si simptomele potentialelor EAVC, cum sunt o slabiciune brusca sau o amorteala brusca a fetei, bratelor si picioarelor si probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate in considerare fara intarziere toate optiunile de tratament, inclusiv intreruperea administrarii de risperidona.

Risperidona trebuie folosita numai pe termen scurt pentru agresivitate persistenta la pacientii cu dementa Alzheimer moderata pana la severa suplimentar la abordarile nefarmacologice care au avut eficacitate limitata sau nu au avut nicio eficacitate atunci cand exista riscul potential de violenta sau autoagresivitate.

Pacientii trebuie reevaluati regulat, ca si necesitatea continuarii tratamentului. Hipotensiunea arteriala ortostatica

Datorita activitatii alfa-blocante a risperidonei, poate aparea hipotensiune arteriala (ortostatica), in

special in perioada initierii tratamentului. Hipotensiunea arteriala semnificativa clinic a fost observata dupa punerea pe piata in conditiile utilizarii concomitente a risperidonei si a tratamentului antihipertensiv. Risperidona trebuie folosita cu precautie la pacientii cu afectiuni cardiovasculare cunoscute, (de exemplu insuficienta cardiaca, infarct miocardic, tulburari de conducere, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale) iar doza trebuie stabilita treptat conform recomandarilor (vezi pct. 4.2). Daca apare hipotensiunea arteriala ortostatica, trebuie sa se ia in considerare o reducere a dozei.

Leucopenia, neutropenia si agranulocitoza

In cursul tratamentelor cu cu medicamente antipsihotice, inclusiv risperidona, a fost raportata aparitia leucopeniei, neutropeniei si agranulocitozei. Aparitia agranulocitozei a fost raportata foarte rar (sub 1/10000 de pacienti) in timpul supravegherii dupa punerea pe piata.

Pacientii cu istoric de scadere semnificativa clinic a numarului de leucocite sau de leucopenie/neutropenie indusa medicamentos trebuie monitorizati in timpul primelor luni de tratament si intreruperea tratamentului cu risperidona trebuie luata in considerare la primele semne ale unei scaderi clinic semnificative a numarului de leucocite in absenta altor factori cauzatori.

Pacientii cu neutropenie clinic semnificativa trebuie monitorizati cu atentie pentru aparitia febrei sau a altor simptome sau semne de infectie si tratati prompt daca asemenea simptome sau semne apar. Pacientii cu neutropenie severa (numar absolut de neutrofile sub 1 x 109/l) trebuie sa intrerupa tratamentul cu risperidona si numarul de leucocite trebuie urmarit pana la recuperare.

Diskinezia tardiva/simptomele extrapiramidale (DT/SEP)

Medicamentele cu proprietati antagonice asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea diskineziei tardive caracterizata prin miscari involuntare ritmice, mai ales ale limbii si fetei. Declansarea simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al diskineziei tardive. Daca apar semne sau simptome ale diskineziei tardive trebuie avuta in vedere intreruperea terapiei cu antipsihotice.

Se recomanda prudenta la pacientii care primesc atat psihostimulante (de exemplu, metilfenidat) si risperidona concomitent, deoarece simptomele extrapiramidale ar putea aparea atunci cand se modifica doza unuia sau ambelor medicamente. Se recomanda intreruperea treptata a tratamentului stimulant (vezi pct. 4.5).

Sindromul neuroleptic malign (SNM)

In timpul tratamentului cu antipsihotice s-a raportat aparitia sindromului neuroleptic malign, caracterizat prin hipotermie, rigiditate musculara, instabilitate neurovegetativa, alterarea constientei si concentratii plasmatice crescute ale creatin-fosfokinazei. Semne suplimentare includ mioglobinuria (rabdomioliza) si insuficienta renala acuta. In acest caz, trebuie intrerupta administrarea tuturor antipsihoticelor, inclusiv a risperidonei.

Boala Parkinson si dementa cu corpi Lewy

Medicii trebuie sa aprecieze raportul risc/beneficiu cand prescriu antipsihotice, inclusiv risperidona pacientilor cu boala Parkinson sau cu dementa cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava in cazul tratamentului cu risperidona. Ambele grupuri pot cunoaste un risc crescut de sindrom neuroleptic malign, precum si o sensibilitate crescuta la medicamente antipsihotice; acesti pacienti fiind exclusi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilitati crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate posturala cu caderi frecvente, precum si simptome extrapiramidale.

Hiperglicemia si diabetul zaharat

In timpul tratamentului cu risperidona au fost raportate hiperglicemie, diabet zaharat siexacerbarea unui diabet zaharat pre-existent. In anumite cazuri, a fost raportata mai intai o crestere in greutate, care poate fi un factor predispozant. Asocierea cu cetoacidoza a fost raportata foarte rar si asocierea cu coma diabetica a fost raportata rar. Se recomanda monitorizarea clinica corespunzatoare a pacientilor in concordanta cu ghidurile pentru utilizarea antipsihoticelor. Pacientii in tratament cu oricare antipsihotic atipic, inclusiv risperidona, trebuie monitorizati pentru simptome de hiperglicemie (cum sunt polidipsia, poliuria, polifagia si senzatia de slabiciune), iar pacientii cu diabet zaharat trebuie monitorizati regulat pentru inrautatirea controlului glicemiei.

Crestere in greutate

In timpul utilizarii risperidonei a fost raportata crestere semnificativa in greutate. Greutatea trebuie monitorizata periodic.

Hiperprolactinemia

Hiperprolactinemia este o reactie adversa frecventa a tratamentului cu risperidona. Este recomandata evaluarea concentratiilor plasmatice ale prolactinei la pacientii cu semne ale unor posibile reactii adverse corelate cu valorile prolactinei (de exemplu ginecomastie, tulburari menstruale, anovulatie, afectarea fertilitatii, libido diminuat, disfunctie erectila si galactoree).

Studiile efectuate pe culturi de tesuturi sugereaza ca prin intermediul prolactinei la om poate fi stimulata cresterea celulelor tumorale la san. Desi pana acum, in studiile clinice si epidemiologice nu a fost demonstrata nici o asociere neta cu administrarea de antipsihotice , se recomanda precautie in cazul utilizarii la pacientii cu antecedente medicale relevante. Risperidona trebuie folosit cu precautie la pacientii cu hiperprolactinemie preexistenta si la pacientii cu posibile tumori dependente de prolactina.

Prelungirea intervalului QT

Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportata ulterior punerii pe piata. Ca in cazul altor antipsihotice, se recomanda precautie atunci cand risperidona este prescrisa pacientilor cu afectiuni cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau tulburari electrolitice (hipokaliemia, hipomagneziemia), intrucat poate creste riscul de efecte

aritmogene, si in cazul folosirii concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de prelungire a intervalului QT.

Convulsii

Risperidona trebuie utilizata cu precautie la pacienti cu antecedente de convulsii sau cu alte afectiuni care pot cobori pragul convulsivant.

Priapism

Priapismul poate aparea in timpul tratamentului cu risperidona din cauza efectelor sale blocante alfa- adrenergice.

Reglarea temperaturii corporale

Perturbarea capacitatii organismului de a reduce temperatura centrala a corpului a fost atribuita medicamentelor antipsihotice. Se recomanda prudenta corespunzatoare in prescrierea de risperidona pacientilor care au stari ce ar putea contribui la cresterea temperaturii centrale a corpului, precum exercitii fizice sustinute, expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu actiune anticolinergica sau posibilitate de deshidratare.

Efect antiemetic

In studiile preclinice cu risperidona s-a observat un efect antiemetic. Acest efect, daca apare la om, poate masca semnele si simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afectiuni precum ocluzia intestinala, sindromul Reye si tumorile cerebrale.

Insuficienta renala si hepatica

Pacientii cu insuficienta renala au o capacitate mai scazuta de a elimina fractia antipsihotica activa decat adultii cu o functie renala normala. Pacientii cu insuficienta hepatica prezinta cresteri ale concentratiei plasmatice ale fractiunii libere a risperidonei (vezi pct. 4.2).

Tromboembolism venos (TEV)

In cazul administrarii de medicamente antipsihotice, au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV).

Deoarece pacientii tratati cu antipsihotice prezinta frecvent factori de risc pentru TEV, toti factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificati inaintea si in timpul tratamentului cu risperidona si trebuie luate masuri de preventie adecvate.

Sindrom de iris flasc intraoperator

Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat in timpul interventiilor chirurgicale pentru cataracta la unii pacienti tratati cu medicamente cu efect antagonist alfa1a-adrenergic, inclusiv risperidona (vezi pct. 4.8). SIFI poate sa creasca riscul de complicatii oculare in timpul si dupa interventia chirurgicala. Utilizarea prezenta sau anterioara de medicamente cu efect antagonist alfa1a-adrenergic trebuie adusa la cunostinta chirurgului oftalmolog inaintea interventiei chirurgicale. Beneficiul potential al intreruperii tratamentului alfa1-blocant inainte de interventia chirurgicala pentru cataracta nu a fost stabilit si trebuie comparat cu riscul intreruperii tratamentului antipsihotic.

Copii si adolescenti

Inainte de a se prescrie risperidona unui copil sau adolescent cu tulburari de comportament, acestia trebuie evaluati cu atentie pentru cauzele fizice si sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt durerea sau cerinte inadecvate ale mediului de provenienta.

Efectul sedativ al risperidonei trebuie monitorizat indeaproape la acest grup de populatie din cauza posibilelor consecinte asupra capacitatii de invatare. O schimbare a momentului administrarii risperidonei poate imbunatati impactul sedarii asupra atentiei la copii si adolescenti.

Risperidona a fost asociata cu cresteri medii ale greutatii corporale si indicelui de masa corporala (IMC). Se recomanda masurarea greutatii corporale inainte de initierea tratamentului si monitorizarea regulata a greutatii corporale, pe parcursul tratamentului.

In studiile de extensie, deschise, de lunga durata, modificarile inaltimii se incadrau in valorile asteptate ale normelor adecvate varstei. Nu a fost studiat adecvat efectul tratamentului pe termen lung cu risperidona asupra maturizarii sexuale si inaltimii.

Din cauza efectelor potentiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra cresterii si a maturizarii sexuale la copii si adolescenti, trebuie avuta in vedere evaluarea clinica regulata a statusului endocrinologic, incluzand masuratori ale inaltimii, greutatii, maturizarii sexuale, monitorizarea menstruatiei si alte efecte potentiale legate de prolactina.

Rezultatele unui mic studiu observational, efectuat dupa punerea pe piata, au aratat ca subiectii cu varsta cuprinsa intre 8-16 ani, expusi la risperidona, au fost in medie cu aproximativ 3,0-4,8 cm mai inalti decat cei tratati cu alte medicamente antipsihotice atipice. Acest studiu nu a fost adecvat pentru a determina daca expunerea la risperidona a avut vreun impact asupra inaltimii definitive la adult, sau daca rezultatul a fost consecinta unui efect direct al risperidonei asupra cresterii osoase, sau unui efect al bolii preexistente in sine asupra cresterii osoase, sau rezultatul unui control mai bun al bolii preexistente, avand ca rezultat o marire a cresterii liniare.

Pe parcursul tratamentului cu risperidona trebuie efectuate examinari regulate cu scopul de a identifica simptomele extrapiramidale si alte tulburari de miscare.

Pentru recomandari specifice legate de doze la copii si adolescenti, vezi pct. 4.2. Excipienti

Comprimatele filmate contin lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza,

deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie de glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Interactiuni legate de farmacodinamica

Medicamente cunoscute ca prelungesc intervalul QT

Similar altor antipsihotice, se recomanda precautie in prescrierea risperidonei impreuna cu medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt antiaritmicele (de exemplu chinidina, disopiramida, procainamida, propafenona, amiodarona, sotalolul), antidepresive triciclice (adica amitriptilina), antidepresive tetraciclice (adica maprotilina), unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (adica derivati de chinina si meflochina) si cu medicamente care determina dezechilibru electrolitic (hipopotasemie, hipomagneziemie), bradicardie sau cele care inhiba metabolizarea hepatica a risperidonei. Aceasta lista indica anumite medicamente, dar nu este exhaustiva.

Medicamente cu actiune centrala si alcoolul etilic

Risperidona trebuie folosita cu precautie in asociere cu alte substante care actioneaza la nivel nervos central, in special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele si benzodiazepinele, din cauza riscului crescut de sedare.

Levodopa si agonisti dopaminergici

Risperidona poate antagoniza efectul levodopei si al altor agonisti dopaminergici. In cazul in care aceasta asociere este considerata necesara, in special in stadiile avansate ale bolii Parkinson, trebuie prescrisa doza minima eficace pentru fiecare tip de medicament.

Medicamente cu efect hipotensiv

Ulterior punerii pe piata s-a observat hipotensiune arteriala semnificativa clinic in cazul administrarii risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.

Paliperidona

Nu este recomandata utilizarea concomitenta de risperidona administrata pe cale orala cu paliperidona, deoarece paliperidona este metabolitul activ al risperidonei si asocierea celor doua medicamente poate sa duca la o expunere suplimentara la fractiunea activa, cu efect antipsihotic.

Psihostimulante

Utilizarea combinata a psihostimulantelor (de exemplu, metilfenidat) cu risperidona poate duce la simptome extrapiramidale dupa schimbarea oricarui tratament sau a ambelor tratamente (vezi pct. 4.4).

Interactiuni legate de farmacocinetica

Alimentele nu afecteaza absorbtia risperidonei.

Risperidona este metabolizata in principal pe calea CYP2D6 si intr-o proportie mai mica pe calea CYP3A4. Atat risperidona, cat si metabolitul sau activ 9-hidroxirisperidona sunt substrat al glicoproteinei-P (gp-P). Substantele care modifica activitatea CYP2D6 sau substantele care inhiba puternic sau care induc activitatea CYP3A4 si/sau a gp-P pot influenta farmacocinetica fractiunii active, cu efect antipsihotic, a risperiodonei.

Inhibitori puternici ai CYP2D6

Administrarea concomitenta a risperidonei cu un inhibitor puternic al CYP2D6 poate sa creasca concentratia plasmatica a risperidonei, dar mai putin a fractiunii active, cu efect antipsihotic. Doze mai mari dintr-un inhibitor puternic al CYP2D6 pot creste concentratiile fractiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei (de exemplu paroxetina, vezi mai jos). Este de asteptat ca si alti inhibitori ai CYP2D6, cum este chinidina, sa afecteze concentratiile plasmatice ale risperidonei intr-un mod asemanator. La inceputul sau la intreruperea tratamentului concomitent cu paroxetina, chinidina sau alt inhibitor puternic al CYP2D6, in special in doze mari, medicul trebuie sa reevalueze dozele de risperidona.

Inhibitori ai CYP3A4 si/sau ai gp-P

Administrarea concomitenta a risperidonei cu inhibitori puternici ai CYP3A4 si/sau ai gp-P poate creste semnificativ concentratiile plasmatice ale fractiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. La inceputul sau intreruperea tratamentului cu itraconazol sau alt inhibitor puternic al CYP3A4 si/sau gp-P, medicul trebuie sa reevalueze dozele de risperidona.

Inductori ai CYP3A4 si/sau ai gp-P

Administrarea concomitenta a risperidonei cu un inductor puternic al CYP3A4 si/sau gp-P pot scadea concentratiile plasmatice ale fractiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. La inceputul sau intreruperea tratamentului cu carbamazepina sau alt inductor puternic al CYP3A4 si/sau gp-P, medicul trebuie sa reevalueze dozele de risperdona. Inductorii CYP3A4 isi extercita efectul intr-o maniera dependenta de timp si pot trece cel putin 2 saptamani pana sa atinga efectul maxim dupa introducere. Invers, la intreruperea tratamentului, poate dura cel putin 2 saptamani ca inducerea CYP3A4 sa se diminueze.

Medicamente cu legare in proportie crescuta de proteinele plasmatice

Atunci cand risperidona se administreaza impreuna cu medicamente cu legare in proportie crescuta de proteinele plasmatice, nu s-a observat o desprindere relevanta clinic de proteinele plasmatice a niciunuia dintre medicamente.

Atunci cand se utilizeaza medicamente concomitente, trebuie citite informatiile despre medicament corespunzatoare, cu privire la calea de metabolizare si posibila necesitate de ajustare a dozelor.

Copii si adolescenti

Au fost efectuate studii privind interactiunile numai la adulti. Nu este cunoscuta relevanta rezultatelor acestor studii pentru copii si adolescenti.

Utilizarea concomitenta a psihostimulantelor (de exemplu metilfenidat) cu risperidona la copii si adolescenti nu a modificat farmacocinetica si eficacitatea risperidonei.

Exemple

Exemple de medicamente care pot interactiona sau pentru care s-a dovedit ca nu interactioneaza cu risperidona sunt enumerate mai jos:

Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii risperidonei

Antibacteriene:

Eritromicina, un inhibitor moderat al CYP3A4 si un inhibitor al gp-P, nu modifica farmacocinetica risperidonei si a fractiunii active, cu afect antipsihotic.

Rifampicina, un inductor puternic al CYP3A4 si un inductor al gp-P, a scazut concentratiile plasmatice ale fractiunii active, cu efect antipsihotic.

Anticolinesterazice:

Donepezilul si galantamina, ambele substraturi ale CYP2D6 si CYP3A4, nu au aratat un efect relevant clinic asupra farmacocineticii risperidonei si asupra fractiunii active, cu efect antipsihotic.

Antiepileptice:

Pentru carbamazepina, un inductor puternic al CYP3A4 si un inductor al gp-P, s-a aratat ca scade concentratiile plasmatice ale fractiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. Efecte similare pot fi observate cu fenitoina si fenobarbital care, de asemenea, induc enzimele hepatice CYP3A4, precum si gp-P.

Topiramatul a scazut modest biodisponibilitatea risperidonei, dar nu si pe cea a fractiunii active, cu efect antipsihotic. Prin urmare, aceasta interactiune este putin probabil sa aiba semnificatie clinica.

Antimicotice:

Itraconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4 si un inhibitor al gp-P, la doze de 200 mg/zi, a crescut concentratiile plasmatice ale fractiunii active, cu efect antipsihotic, cu aproximativ 70%, la doze de risperidona de 2 pana la 8 mg/zi.

Ketoconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4 si un inhibitor al gp-P, la doze de 200 mg/zi, a crescut concentratia plasmatica a risperidonei si a scazut concentratia plasmatica a 9-hidroxirisperidonei.

Antipsihotice:

Fenotiazinele pot creste concentratiile plasmatice ale risperidonei, dar nu si pe cele ale fr