Rosucard 40mg x 30 comprimate filmate

Indicatii

Tratamentul hipercolesterolemiei.

Adulti, adolescenti si copii cu varsta de 6 ani si peste cu hipercolesterolemie primara (tipul IIa, inclusiv hipercolesterolemia familiala heterozigota) sau dislipidemie mixta (tipul IIb) ca adjuvant la dieta, atunci cand raspunsul la dieta si la alte tratamente non-farmacologice (de exemplu exercitiu fizic, scadere ponderala) nu este adecvat.

Adulti, adolescenti si copii cu varsta de 6 ani si peste cu hipercolesterolemie familiala homozigota ca adjuvant la dieta si la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu LDL-afereza) sau in cazul in care astfel de tratamente nu sunt adecvate.

Preventia evenimentelor cardiovasculare

Preventia evenimentelor cardiovasculare majore la pacientii la care se estimeaza ca prezinta risc crescut pentru aparitia unui prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca adjuvant la masurile corectoare a altor factori de risc.

Dozaj

Inainte de initierea tratamentului pacientul trebuie instruit sa urmeze o dieta standard de reducere a colesterolemiei care trebuie sa continue pe durata tratamentului. Doza trebuie individualizata in functie de obiectivul tratamentului si raspunsul pacientului, utilizand ghidurile curente.

Doze

Tratamentul hipercolesterolemiei

Doza de initiere recomandata este 5 mg sau 10 mg administrate pe cale orala o data pe zi, atat la pacientii care nu au mai urmat niciodata tratament cu statine, cat si la pacientii care sunt trecuti de la un tratament cu un alt inhibitor al HMG-CoA reductazei. Administrarea unei doze de 5 mg poate fi realizata prin impartirea unui comprimat de 10 mg, folosind linia mediana.

Alegerea dozei de initiere trebuie sa ia in considerare colesterolemia fiecarui pacient si riscul cardiovascular, cat si riscul potential de reactii adverse (vezi pct. 4.4 si 4.8). Ajustarea dozei poate fi facuta dupa 4 saptamani, daca este necesar (vezi pct. 5.1). Avand in vedere cresterea frecventei raportarii de reactii adverse in cazul utilizarii dozei de 40 mg, comparativ cu dozele mai mici (vezi pct. 4.8), o crestere treptata finala la doza maxima de 40 mg trebuie luata in considerare numai in cazul pacientilor cu hipercolesterolemie severa si risc cardiovascular crescut (in special pacientii cu hipercolesterolemie familiala), care nu ating valorile tinta ale tratamentului cu doza de 20 mg si in cazul carora se va efectua o monitorizare de rutina (vezi pct. 4.4). La initierea dozei de 40 mg se recomanda monitorizare specializata.

Preventia evenimentelor cardiovasculare

In studiul de evaluare a reducerii riscului de evenimente cardiovasculare doza utilizata a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).

Copii si adolescenti

Utilizarea rosuvastatinei la copii si adolescenti trebuie efectuata numai de catre medici specialisti.

Copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 17 ani (Stadiul Tanner mai mic de II-V)

Hipercolesterolemia familiala heterozigota

La copii si adolescenti cu hipercolesterolemie familiala heterozigota doza uzuala de initiere este de 5 mg zilnic.

La copiii cu varsta intre 6 si 9 ani cu hipercolesterolemie familiala heterozigota dozele uzuale sunt cuprinse in intervalul 5 - 10 mg , administrate pe cale orala o data pe zi. Siguranta si eficacitatea dozelor mai mari de 10 mg nu au fost studiate la aceasta grupa de pacienti.

La copiii cu varsta intre 10 si 17 ani cu hipercolesterolemie familiala heterozigota dozele uzuale sunt cuprinse in intervalul 5-20 mg, administrate pe cale orala o data pe zi. Siguranta si eficacitatea dozelor mai mari de 20 mg nu au fost studiate la aceasta grupa de pacienti.

Doza trebuie crescuta treptat in functie de raspunsul individual si tolerabilitatea pacientului, conform recomandarilor pentru tratamentul la copii si adolescenti (vezi pct. 4.4). Copii si adolescentii trebuie sa urmeze o dieta standard de scadere a colesterolemiei inainte de initierea tratamentului cu rosuvastatina, iar aceasta dieta trebuie continuata pe durata tratamentului cu rosuvastatina.

Hipercolesterolemia familiala homozigota

La copiii cu varsta intre 6 si 17 ani cu hipercolesterolemie familiala homozigota, doza maxima recomandata este de 20 mg o data pe zi.

Este recomandata administrarea unei doze initiale de 5 pana la 10 mg in functie de varsta, greutate si utilizarea statinelor in antecedente. Cresterea la doza maxima de 20 mg o data pe zi trebuie efectuata in concordanta cu raspunsul si tolerabilitatea individuala la pacientii copii si adolescenti, conform cu ghidurile terapeutice in vigoare cu privire la utilizarea la copii si adolescenti (vezi pct 4.4). Copiii si adolescentii trebuie sa urmeze regimul alimentar standard de reducere a colesterolului inainte de initierea tratamentului cu rosuvastatina; acest regim alimentar trebuie continuat in timpul tratamentului cu rosuvastatina. La aceasta grupa de pacienti exista experienta limitata cu doze mai mari de 20 mg.

Comprimatul de 40 mg nu este adecvat pentru utilizare la copii si adolescenti.

Copii cu varsta sub 6 ani

Siguranta si eficacitatea utilizarii la copii cu varsta sub 6 ani nu a fost studiata. Prin urmare, utilizarea rosuvastatinei nu este recomandata la copii cu varsta sub 6 ani.

Varstnici

In cazul pacientilor cu varsta peste 70 de ani se recomanda o doza de initiere de 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesara nicio alta ajustare a dozei in functie de varsta.

Insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata. Doza de initiere recomandata este 5 mg la pacientii cu insuficienta renala moderata (clearance-ul creatininei

mai mic de 60 ml/min). Doza de 40 mg este contraindicata in cazul pacientilor cu insuficienta renala moderata. Utilizarea oricarei doze de rosuvastatina la pacientii cu insuficienta renala severa este contraindicata (vezi pct. 4.3 si 5.2).

Insuficienta hepatica

Nu a existat o crestere a expunerii sistemice la rosuvastatina in cazul subiectilor cu scor Child-Pugh mai mic sau egal cu 7. Cu toate acestea, a fost observata o crestere a expunerii sistemice in cazul subiectilor cu scor Child-Pugh 8 sau 9 (vezi pct. 5.2). In cazul acestor pacienti trebuie efectuata o evaluare a functiei renale (vezi pct. 4.4). Nu exista experienta privind subiectii cu scor Child-Pugh mai mare de 9.

Rosuvastatina este contraindicata in cazul pacientilor cu afectiuni hepatice acute (vezi pct. 4.3).

Rasa

A fost observata o expunere sistemica mai mare la subiectii asiatici (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2). In cazul pacientilor de origine asiatica se recomanda o doza de initiere de 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicata la acesti pacienti.

Polimorfisme genetice

Se cunosc tipuri specifice de polimorfisme genetice care pot duce la cresterea expunerii la rosuvastatina (vezi pct. 5.2). La pacientii cunoscuti cu astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomanda scaderea dozei zilnice de rosuvastatina.

Pacientii cu factori predispozanti pentru miopatie

Doza de initiere recomandata este 5 mg in cazul pacientilor cu factori predispozanti pentru miopatie (vezi pct. 4.4).

Doza de 40 mg este contraindicata la unii dintre acesti pacienti (vezi pct. 4.3).

Tratamente concomitente

Rosuvastatina este un substrat pentru diferite proteine transportoare (de exemplu OATP1B1 si BRCP). Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliza) este crescut atunci cand rosuvastatina se administreaza concomitent cu anumite medicamente care pot creste concentratia plasmatica de rosuvastatina, din cauza interactiunii cu aceste proteine transportoare (de exemplu ciclosporina si anumiti inhibitori de proteaze, inclusiv asocierile de ritonavir cu atazanavir, lopinavir si/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 si 4.5). Ori de cate ori este posibil, trebuie luate in considerare tratamente alternative si, daca este necesara, trebuie avuta in vedere intreruperea temporara a tratamentului cu rosuvastatina. In situatiile in care administrarea concomitenta a acestor medicamente cu rosuvastatina nu poate fi evitata, trebuie evaluate cu atentie riscurile si beneficiile tratamentelor concomitente si ajustarea dozelor de rosuvastatina (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

ROSUCARD poate fi administrat in orice moment al zilei cu sau fara alimente.

Contraindicatii
Rosuvastatina este contraindicata:

la pacientii cu hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1,

la pacientii cu afectiuni hepatice active inclusiv valori serice crescute persistente inexplicabile ale transaminazelor si orice cresteri ale valorilor serice a transaminazelor mai mari de 3 x limita superioara a valorilor normale (LSVN),

la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul al creatininei mai mic de 30 mL/min),

la pacientii cu miopatie,

la pacientii carora li se administreaza concomitent o combinatie de sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (vezi pct. 4.5).

la pacientii carora li se administreaza concomitent ciclosporina,

in timpul sarcinii si alaptarii si la femei aflate la varsta fertila care nu utilizeaza metode contraceptive adecvate.

Doza de 40 mg este contraindicata la pacientii cu factori predipozanti pentru miopatie/rabdomioliza. Astfel de factori includ:

insuficienta renala moderata (clearance-ul creatininei mai mic de 60 mL/min),

hipotiroidie,

antecedente heredocolaterale si personale de afectiuni musculare ereditare,

antecedente de toxicitate musculara in cazul utilizarii anterioare a unui alt inhibitor al HMG-CoA reductazei sau al unui fibrat,

abuz de alcool etilic,

situatii in care poate sa apara o crestere a concentratiilor plasmatice,

pacienti de origine asiatica,

utilizarea concomitenta de fibrati (vezi pct. 4.4, 4.5 si 5.2).

Atentionari
Efecte renale

Proteinuria, decelata cu ajutorul bandeletelor si care are, in principal, etiologie tubulara, a fost observata la pacientii tratati cu doze mari de rosuvastatina, in special 40 mg si in majoritatea cazurilor a fost tranzitorie sau intermitenta. Proteinuria nu s-a demonstrat a fi predictiva pentru boala renala acuta sau progresiva (vezi pct. 4.8). Dupa punerea pe piata frecventa raportarilor evenimentelor adverse renale grave este mai mare in cazul utilizarii dozei de 40 mg. O evaluare a functiei renale trebuie luata in considerare pe parcursul monitorizarii de rutina a pacientilor tratati cu doze de 40 mg.

Efectele asupra musculaturii scheletice

Efectele asupra musculaturii scheletice, de exemplu mialgie, miopatie si, rar, rabdomioliza, au fost raportate in cazul pacientilor tratati cu rosuvastatina pentru toate dozele si, in special, pentru doze mai mari de 20 mg. Foarte rar au fost raportate cazuri de rabdomioliza in cazul utilizarii ezetimib in asociere cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei. O interactiune farmacocinetica nu poate fi exclusa (vezi pct. 4.5) si este necesara prudenta in cazul utilizarii acestor medicamente in asociere. Similar altor inhibitori ai

HMG-CoA reductazei, frecventa raportarii rabdomiolizei asociate utilizarii rosuvastatinei dupa punerea pe piata este mai mare pentru doza de 40 mg.

Determinarea creatinkinazei

Creatinkinaza (CK) nu trebuie determinata dupa un exercitiu fizic intens sau in prezenta unei posibile cauze de crestere a CK care poate determina aparitia de erori in interpretarea rezultatului. Daca valorile CK sunt semnificativ mai mari la initierea tratamentului (mai mare de 5 x LSVN) trebuie efectuat un test de confirmare in urmatoarele 5-7 zile. Daca repetarea testului confirma o valoare initiala a CK mai mare de 5 x LSVN, tratamentul nu trebuie initiat.

Inainte de initierea tratamentului

Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, rosuvastatina trebuie prescrisa cu precautie la pacientii cu factori predispozanti pentru miopatie/rabdomioliza. Astfel de factori includ:

insuficienta renala,

hipotiroidie,

antecedente heredo-colaterale si personale de afectiuni musculare ereditare,

antecedente de toxicitate musculara in cazul utilizarii anterioare a unui alt inhibitor al HMG-CoA reductazei sau al unui fibrat,

abuz de alcool etilic,

varsta mai mare de 70 de ani, situatii in care poate sa apara o crestere a concentratiilor plasmatice (vezi pct. 4.2, 4,5 si 5.2), utilizarea concomitenta de fibrati.

In cazul unor astfel de pacienti riscul tratamentului trebuie evaluat in relatie cu posibilele beneficii si se recomanda monitorizarea clinica. In cazul in care concentratiile CK sunt crescute semnificativ la initierea tratamentului (mai mare de 5 x LSVN) tratamentul nu trebuie initiat.

In timpul tratamentului

Pacientii trebuie sfatuiti sa raporteze imediat daca apar dureri musculare, senzatie de slabiciune sau crampe musculare inexplicabile, in special daca sunt asociate cu stare de rau general sau febra. La acesti pacienti trebuie masurate concentratiile CK. Tratamentul trebuie intrerupt daca valorile CK sunt in mod semnificativ crescute (mai mare de 5 x LSVN) sau daca simptomele musculare sunt severe si determina disconfort zilnic (chiar daca valorile CK sunt ≤ 5 x LSVN). Daca simptomele se remit si concentratiile CK revin la normal, trebuie luata in considerare reininitierea tratamentului cu rosuvastatina sau cu un alt inhibitor al HMG-CoA reductazei utilizand cea mai mica doza posibila si monitorizare atenta. Nu este necesara monitorizarea de rutina a concentratiilor CK la pacientii asimptomatici. In timpul sau dupa incheierea tratamentului cu statine, inclusiv cu rosuvastatina, s-au raportat foarte rar cazuri de miopatie necrotizanta mediata imun (MNMI). MNMI este caracterizata clinic prin slabiciunea musculaturii proximale si concentratii plasmatice crescute ale creatinkinazei, care persista in ciuda intreruperii tratamentului cu statine.

In cadrul studiilor clinice nu au existat dovezi privind cresterea efectelor asupra musculaturii scheletice la un numar redus de pacienti la care s-a administrat tratament cu rosuvastatina si terapie concomitenta. Cu toate acestea, a fost observata o crestere a incidentei miozitei si miopatiei la pacientii la care s-au administrat alti inhibitori ai HMG-CoA reductazei in asociere cu derivati ai acidului fibric, inclusiv gemfibrozil, ciclosporina, acid nicotinic, antifungice de tip azol, inhibitori ai proteazei si antibiotice macrolidice.

Gemfibrozil creste riscul de miopatie atunci cand este administrat concomitent cu unii inhibitori ai HMG-CoA reductazei. Prin urmare, administrarea rosuvastatinei in asociere cu gemfibrozil nu este recomandata. Beneficiul unor modificari ulterioare ale concentratiilor lipidelor prin utilizarea rosuvastatinei in asociere cu fibrati sau niacina, trebuie analizat cu prudenta avand in vedere posibilele riscuri ale unei asemenea asocieri. Doza de 40 mg este contraindicata in cazul utilizarii concomitente cu un fibrat (vezi pct. 4.5 si 4.8).

ROSUCARD nu trebuie administrat concomitent cu formele farmaceutice de acid fusidic cu administrare sistemica sau intr-un interval de 7 zile de la intreruperea tratamentului cu acid fusidic. La pacientii la care administrarea sistemica a acidului fusidic este considerata esentiala, tratamentul cu statine trebuie intrerupt pe toata durata tratamentului cu acid fusidic. Au fost raportate cazuri de rabdomioliza (inclusiv unele cu evolutie letala) la pacientii care au utilizat tratament cu acid fusidic in asociere cu statine (vezi pct. 4.5).

Pacientul trebuie sfatuit sa solicite imediat asistenta medicala in cazul in care apar simptome de slabiciune musculara, durere sau sensibilitate.

Tratamentul cu statina poate fi reintrodus la sapte zile dupa ultima doza de acid fusidic.

In cazurile exceptionale in care este necesar tratamentul sistemic de lunga durata cu acid fusidic, de exemplu in tratamentul infectiilor severe, necesitatea administrarii concomitente a ROSUCARD si acidului fusidic trebuie luata in considerare pentru fiecare caz in parte si sub stricta supraveghere medicala.

Rosuvastatina nu trebuie utilizata la niciun pacient cu o afectiune acuta sau grava sugestiva pentru miopatie sau cu predispozitie pentru dezvoltarea unei insuficiente renale secundare rabdomiolizei (de exemplu sepsis, hipotensiune arteriala, interventie chirurgicala majora, traumatism, tulburari metabolice, endocrine si electrolitice severe, sau convulsii necontrolate).

Reactii adverse cutanate severe

La administrarea rosuvastatinei, au fost raportate reactii adverse cutanate severe, inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ) si reactie la medicament cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS), care pot

pune viata in pericol sau pot fi letale. Atunci cand li se prescrie, pacientii trebuie informati despre semnele si simptomele reactiilor cutanate severe si trebuie monitorizati cu atentie. Daca apar semne si simptome sugestive pentru aceasta reactie, administrarea ROSUCARD trebuie intrerupta imediat si trebuie luat in considerare un tratament alternativ.

In cazul in care un pacient a dezvoltat o reactie grava la administrarea ROSUCARD, cum sunt SSJ sau sindromul DRESS, tratamentul cu ROSUCARD nu mai trebuie reluat niciodata la pacientul respectiv.

Efecte hepatice

Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, rosuvastatina trebuie utilizata cu precautie la pacientii care consuma cantitati excesive de alcool etilic si/sau au antecedente de afectiuni hepatice. Se recomanda efectuarea de teste pentru evaluarea functiei hepatice inainte de si la 3 luni dupa initierea tratamentului. Administrarea rosuvastatinei trebuie intrerupta sau doza trebuie scazuta daca valoarea transaminazelor serice este de 3 ori mai mare decat limita superioara a valorilor normale. Rata de raportare a evenimentelor adverse hepatice grave (reprezentate in principal de cresterea transaminazelor hepatice) dupa punerea pe piata, este mai mare pentru doza de 40 mg.

In cazul pacientilor cu hipercolesterolemie secundara, consecutiva hipotiroidiei sau sindromului nefrotic, afectiunea subiacenta trebuie tratata inainte de initierea tratamentului cu rosuvastatina.

Rasa

Studiile farmacocinetice arata o crestere a expunerii la subiectii asiatici fata de cei de rasa caucaziana (vezi pct. 4.2, 4.3 si 5.2).

Inhibitorii de proteaza

La subiectii tratati cu rosuvastatina concomitent cu diferiti inhibitori de proteaza in asocieri cu ritonavir, s-a observat cresterea expunerii sistemice la rosuvastatina. Trebuie avute in vedere atat beneficiul

efectului hipolipemiant prin folosirea de rosuvastatina la pacientii cu HIV tratati cu inhibitori de proteaza, cat si potentialul de crestere a concentratiilor plasmatice ale rosuvastatinei atunci cand se initiaza

administrarea de rosuvastatina sau se cresc dozele de rosuvastatina la pacienti tratati cu inhibitori de proteaza. Nu este recomandata utilizarea concomitenta cu anumiti inhibitori de proteaza, decat daca se ajusteaza doza de rosuvastatina (vezi pct. 4.2 si 4.5).

Boala pulmonara interstitiala

Pentru unele statine s-au raportat cazuri exceptionale de boala pulmonara interstitiala, in special in cazul tratamentului de lunga durata (vezi pct. 4.8). Simptomele de prezentare pot sa includa dispnee, tuse neproductiva si deteriorarea starii generale (fatigabilitate, scadere ponderala si febra). Daca se suspicioneaza aparitia bolii interstitiale pulmonare, tratamentul cu statine trebuie intrerupt.

Diabet zaharat

Unele dovezi clinice sugereaza ca statinele, considerate ca si clasa de medicamente, cresc glicemia iar la unii pacienti, cu risc crescut de dezvoltare a diabetului in viitor, pot duce la un nivel al hiperglicemiei care sa necesite tratament ca si in cazul diabetului zaharat confirmat. Totusi, acest risc este contrabalansat de reducerea riscului de afectiuni vasculare prin statine si, in consecinta, nu trebuie sa constituie un motiv pentru oprirea tratamentului. Pacientii cu factori de risc (glicemia in conditii de repaus alimentar

5,6-6,9 mmol/L, IMC mai mare de 30 kg/m2, hipertrigliceridemie, hipertensiune arteriala) trebuie sa fie monitorizati atat clinic cat si biochimic conform ghidurilor de la nivel national.

In studiul Jupiter, frecventa cumulata a diabetului zaharat raportata a fost 2,8% pentru rosuvastatina si 2,3% pentru placebo, in mare parte la pacienti cu glicemie in conditii de repaus alimentar 5,6 pana la 6,9 mmol/L.

Copii si adolescenti

Evaluarea cresterii in inaltime, greutatii, IMC (indicelui de masa corporala) si a caracterelor sexuale secundare prin stadializare Tanner la pacienti copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 17 ani tratati cu rosuvastatina este limitata la o perioada de doi ani. Dupa doi ani de studiu terapeutic nu s-au observat efecte asupra cresterii in inaltime, greutate, IMC sau dezvoltarii caracterelor sexuale (vezi pct. 5.1).

Intr-un studiu clinic la copii si adolescenti la care s-a administrat rosuvastatina timp de 52 saptamani, s-au observat mai frecvent cresteri ale concentratiilor CK de 10 x LSVN si simptome musculare dupa exercitiu fizic sau activitate fizica crescuta comparativ cu observatiile din studiile clinice la adulti (vezi pct. 4.8).

Excipienti

Medicamentul contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de total de lactaza sau sindrom de malabsorbtia de glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, deci practic „nu contine sodiu”.

Interactiuni

Efectele medicamentelor administrate concomitent asupra rosuvastatinei

Inhibitorii de proteine transportoare

Rosuvastatina este un substrat pentru anumite proteine transportoare inclusiv transportorul de captare hepatica OATP1B1 si al transportorului de eflux BCRP. Administrarea concomitenta de rosuvastatina cu medicamente care sunt inhibitori ai acestor proteine transportoare poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice de rosuvastatina si cresterea riscului de miopatie (vezi pct. 4.2, 4.4 si 4.5, Tabelul 1).

Ciclosporina

In timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatina si ciclosporina, valorile ASC pentru rosuvastatina au fost in medie de 7 ori mai mari decat cele observate la voluntarii sanatosi (vezi Tabelul 1). Rosuvastatina este contraindicata la pacientii tratati concomitent cu ciclosporina (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitenta nu a afectat concentratiile plasmatice de ciclosporina.

Inhibitorii de proteaza

Desi mecanismul exact de interactiune este necunoscut, folosirea concomitenta de inhibitori de proteaza poate creste semnificativ expunerea la rosuvastatina (vezi Tabelul 1). De exemplu, intr-un studiu de farmacocinetica, administrarea concomitenta la voluntari sanatosi a unei doze de 10 mg rosuvastatina si a unei asocieri de doua inhibitoare de proteaza (300 mg atazanavir/100 mg ritonavir) a fost asociata cu o crestere de trei ori a valorilor ASC si, respectiv, de sapte ori a valorilor Cmax pentru rosuvastatina.

Administrarea concomitenta a rosuvastatinei cu unele asocieri de inhibitori de proteaza poate fi luata in considerare dupa evaluarea atenta a ajustarii dozelor de rosuvastatina, bazata pe cresterea anticipata a expunerii la rosuvastatina (vezi pct. 4.2, 4.4 si 4.5, Tabelul 1).

Gemfibrozil si alte medicamente hipolipemiante

Utilizarea concomitenta a rosuvastatinei cu gemfibrozil a determinat o crestere de 2 ori a Cmax si ASC pentru rosuvastatina (vezi pct. 4.4). Pe baza datelor din studiile de interactiune specifica, nu se anticipeaza o interactiune relevanta din punct de vedere farmacocinetic cu fenofibratul; cu toate acestea, poate sa apara o interactiune farmacodinamica. Gemfibrozilul, fenofibratul, alti fibrati si dozele hipolipemiante (mai mare de sau egal cu 1 g/zi) de niacina (acid nicotinic) cresc riscul de miopatie atunci cand sunt administrate concomitent cu inhibitorii HMG-CoA reductazei, probabil deoarece acestia pot determina miopatie atunci cand sunt administrati in monoterapie. Doza de 40 mg este contraindicata in cazul administrarii concomitente cu un fibrat (vezi pct. 4.3 si 4.4). De asemenea, la acesti pacienti tratamentul trebuie initiat cu o doza de 5 mg.

Ezetimib

Utilizarea concomitenta a rosuvastatinei in doza de 10 mg cu ezetimib in doza de 10 mg a determinat cresterea de 1,2 ori a valorilor ASC pentru rosuvastatina la subiectii cu hipercolesterolemie (vezi Tabelul 1). Nu poate fi exclusa o interactiune farmacodinamica, in ceea ce priveste reactiile adverse, intre rosuvastatina si ezetimib (vezi pct. 4.4).

Antiacide

Administrarea concomitenta a rosuvastatinei cu o suspensie continand hidroxid de aluminiu si magneziu a determinat o scadere a concentratiei plasmatice de rosuvastatina de aproximativ 50%. Acest efect a fost diminuat atunci cand antiacidul a fost administrat la 2 ore dupa administrarea rosuvastatinei. Relevanta clinica a acestei interactiuni nu a fost studiata.

Eritromicina

Utilizarea concomitenta a rosuvastatinei si eritromicinei a determinat o scadere de 20% a ASC si o scadere de 30% a Cmax pentru rosuvastatina. Aceasta interactiune poate fi determinata de cresterea motilitatii intestinale indusa de eritromicina.

Izoenzimele citocromului P450

Rezultatele studiilor in vivo si in vitro au aratat faptul ca rosuvastatina nu este nici inhibitor si nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. In plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu se anticipeaza interactiuni medicamentoase care sa rezulte din metabolizarea mediata de citocromul P450. Nu au fost observate interactiuni relevante din punct de vedere clinic intre rosuvastatina si fluconazol (un inhibitor al CYP 2C9 si CYP 3A4) sau ketoconazol (un inhibitor al

CYP 2A6 si CYP 3A4).

Ticagrelor

Ticagrelor poate influenta excretia renala a rosuvastatinei, ceea ce creste riscul de acumulare a rosuvastatinei. Desi mecanismul exact nu este cunoscut, in unele cazuri, administrarea concomitenta de ticagrelor si rosuvastatina a dus la scadere a functiei renale, crestere a valorilor creatinfosfokinazei si rabdomioliza.

Interactiuni care necesita ajustarea dozelor de rosuvastatina (vezi si Tabelul 1)

Atunci cand este necesara administrarea concomitenta a rosuvastatinei cu alte medicamente despre care se cunoaste ca cresc expunerea la rosuvastatina, dozele de rosuvastatina trebuie ajustate. In cazul in care cresterea anticipata a expunerii (ASC) este de aproximativ 2 ori sau mai mare, se incepe cu o doza de

5 mg rosuvastatina, administrata o data pe zi. Doza maxima zilnica de rosuvastatina trebuie ajustata astfel incat expunerea anticipata la rosuvastatina sa nu fie mai mare decat cea a unei doze zilnice de 40 mg de rosuvastatina, administrata fara alte medicamente cu care interactioneaza, de exemplu o doza de 20 mg rosuvastatina in cazul administrarii concomitente cu gemfibrozil (crestere de 1,9 ori) si o doza de 10 mg rosuvastatina in cazul administrarii concomitente cu asocierea atazanavir/ritonavir (crestere de 3,1 ori).

Daca se observa ca medicamentul creste ASC pentru rosuvastatina mai putin de 2 ori, nu trebuie scazuta doza initiala, dar este necesara precautie in cazul cresterii dozei de rosuvastatina peste 20 mg.

Urmatoarele medicamente/combinatii nu au avut un efect clinic semnificativ asupra ASC pentru rosuvastatina in timpul administrarii concomitente:

Aleglitazar 0,3 mg administrare timp de 7 zile; fenofibrat 67 mg, de 3 ori pe zi, 7 zile; fluconazol 200 mg, o data pe zi, 11 zile; fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg, de doua ori pe zi, 8 zile; ketoconazol 200 mg, de doua ori pe zi, 7 zile; rifampicina 450 mg, o data pe zi, 7 zile; silimarina 140 mg, de trei ori pe zi, 5 zile.

Efectele rosuvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent

Antagonistii vitaminei K

Similar altor inhibitori de HMG-CoA reductaza, intierea tratamentului sau cresterea treptata a dozei de rosuvastatina la pacienti tratati concomitent cu antagonisti ai vitaminei K (de exemplu warfarina sau alt anticoagulant cumarinic) poate determina cresterea International Normalized Ratio (INR). Intreruperea sau scaderea dozei de rosuvastatina poate duce la o scadere a INR. In asemenea situatii, este oportuna supravegherea adecvata a INR.

Contraceptivele orale/terapia de substitutie hormonala (TSH)

Administrarea concomitenta de rosuvastatina si un contraceptiv oral a determinat cresterea valorilor ASC pentru etinil-estradiol si norgestrel cu 26% si, respectiv, cu 34%. Aceste cresteri ale valorilor plasmatice trebuie luate in considerare atunci cand se aleg dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date farmacocinetice la subiectii care iau concomitent rosuvastatina si TSH si, prin urmare, efecte similare nu pot fi excluse. Totusi, asocierea a fost folosita extensiv la femei in cadrul studiilor clinice si a fost bine tolerata.

Alte medicamente

Digoxina

Bazat pe datele studiilor specifice privind interactiunile, nu se anticipeaza o interactiune semnificativa clinic cu digoxina.

Acid fusidic

Nu s-au efectuat studii de interactiune cu rosuvastatina si acid fusidic. Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliza, poate fi crescut de administrarea concomitenta de acid fusidic administrat sistemic si statine. Mecanismul acestei interactiuni (indiferent daca este farmacodinamic sau farmacocinetic, sau amandoua) este inca necunoscut. La pacientii care au primit aceasta combinatie au existat raportari de rabdomioliza (inclusiv unele cazuri cu evolutie letala).

Daca tratamentul cu acid fusidic administrat sistemic este necesar, tratamentul cu rosuvastatina trebuie intrerupt pe toata durata tratamentului cu acid fusidic (vezi si pct. 4.4).

Copii si adolescenti

Studiile de interactiune au fost efectuate doar la adulti. Gradul interactiunilor la copii si adolescenti nu este cunoscut.

Sarcina

Rosuvastatina este contraindicata in timpul sarcinii si alaptarii (vezi pct. 4.3). Femeile aflate in perioada fertila trebuie sa utilizeze metode contraceptive adecvate.

Deoarece colesterolul si alti produsi ai biosintezei colesterolului sunt esentiali pentru dezvoltarea fatului,

riscul potential rezultat ca urmare a inhibarii HMG-CoA reductazei depaseste beneficiile tratamentului in timpul sarcinii. Studiile efectuate la animale ofera dovezi limitate privind toxicitatea asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Daca o pacienta ramane gravida in timpul tratamentului cu rosuvastatina, tratamentul trebuie intrerupt imediat.

La sobolan, rosuvastatina se elimina in lapte. Nu exista date cu privire la eliminarea in laptele uman (vezi pct. 4.3).

Condus auto

Nu s-au efectuat studii privind efectele rosuvastatinei asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza proprietatilor sale farmacodinamice, este putin probabil ca rosuvastatina sa influenteze aceasta capacitate. Atunci cand se conduc vehicule sau se folosesc utilaje trebuie luat in considerare faptul ca in timpul tratamentului pot sa apara ameteli.

Reactii adverse
Reactiile adverse observate in cazul utilizarii rosuvastatinei au fost, in general, usoare si tranzitorii. In studiile clinice controlate, mai putin de 4